Scrisoare Papei către patriarhii catolici din Orientul Mijlociu

Scrisoarea Sfântului Părinte Papa Francisc
către patriarhii catolici din Orientul Mijlociu
duminică, 27 iunie 2021

Preafericirile Voastre,
Iubiți frați în Cristos,

Cu bucurie am primit invitația pe care mi-ați adresat-o de a mă uni cu voi în această zi specială, în care fiecare dintre voi celebrează cu proprii credincioși o Dumnezeiască Liturghie pentru a invoca de la Domnul darul păcii în Orientul Mijlociu și a-l consacra Sfintei Familii.

Încă de la începutul pontificatului meu am încercat să fiu aproape de suferințele voastre, fie devenind pelerin mai întâi în Țara Sfântă, apoi în Egipt, în Emiratele Arabe Unite și în sfârșit în urmă cu puține luni în Irak, fie invitând întreaga Biserică la rugăciune și la solidaritate concretă pentru Siria, Liban, atât de încercate de război și de instabilitate socială, politică și economică. Apoi îmi amintesc bine de întâlnirea din 7 iulie 2018 de la Bari, și vă mulțumesc pentru că prin adunarea voastră de astăzi pregătiți inimile la convocarea de la 1 iulie din Vatican, împreună cu toți conducătorii Bisericilor din Țara Cedrilor.

Sfânta Familie a lui Isus, Iosif și Maria, căreia ați ales să consacrați Orientul Mijlociu, reprezintă bine identitatea voastră și misiunea voastră. Ea păstra înainte de toate misterul întrupării Fiului lui Dumnezeu, se constituia în jurul lui Isus și datorită lui. Ni l-a dăruit Maria, prin da-ul său spus la vestea îngerului la Nazaret, l-a primit Iosif, rămânând și în timpul somnului în ascultarea glasului lui Dumnezeu și fiind gata să împlinească voința sa odată ce s-a trezit. Un mister de umilință și de despuiere, ca la nașterea din Betleem, recunoscut de cei mici și de cei de departe, dar amenințat de cei care erau mai mult alipiți de puterea pământească decât să fie uimiți datorită împlinirii promisiunii lui Dumnezeu. Pentru a păzi cuvântul făcut trup, Iosif și Maria pornesc la drum, mergând în Egipt, unind cu umilința nașterii la Betleem lipsa persoanelor constrânse să emigreze. Însă în acest mod rămân fideli față de vocația lor și în mod inconștient anticipează acel destin de excludere și persecuție care va fi al lui Isus devenit adult care va deschide însă răspunsul Tatălui, în dimineața de Paște.

Consacrarea la Sfânta Familie convoacă și pe fiecare dintre voi să redescopere singur și în comunitate vocația voastră de a fi creștini în Orientul Mijlociu, nu numai cerând recunoașterea justă a drepturilor voastre în calitate de cetățeni originari ai acelor ținuturi iubite, ci trăind misiunea voastră de păzitori și martori ai primelor origini apostolice. În călătoria mea în Irak am utilizat în două ocazii imaginea covorului, pe care mâinile înțelepte ale bărbaților și femeilor din Orientul Mijlociu știu să-l țeasă creând geometrii precise și imagini prețioase, însă rod al împletirii a numeroase fire care numai stând împreună unul lângă altul devin o capodoperă. Dacă violența, invidia, diviziunea, pot ajunge să smulgă chiar și numai unul din acele fire, tot ansamblul este rănit și deformat. În acel moment, proiecte și acorduri umane pot foarte puțin dacă nu ne încredem în puterea vindecătoare a lui Dumnezeu. Nu căutați să vă adăpați la izvoarele otrăvite ale urii, ci lăsați brazdele ogorului inimilor voastre să fie irigate de roua Duhului, așa cum au făcut marii sfinți din respectivele voastre tradiții: coptă, maronită, melkită, siriacă, armeană, caldeeană, latină.

Câte civilizații și denominațiuni au apărut, au înflorit și apoi au căzut, cu lucrările lor minunate și cuceririle din teritoriu: totul a trecut. Începând de la părintele nostru Abraham, cuvântul lui Dumnezeu a continuat în schimb să rămână făclia care a luminat și luminează pașii noștri.

Pace vă las vouă, pacea mea v-o dau vouă, a spus Domnul Înviat discipolilor încă înfricoșați în cenacol după Paște: și eu, mulțumindu-vă pentru mărturia voastră și pentru perseverența voastră în credință, vă invit să trăiți profeția fraternității umane, care a fost în centrul întâlnirilor mele la Abu Dhabi și la Najaf, precum și al scrisorii mele enciclice Fratelli tutti.

Fiți cu adevărat sarea ținuturilor voastre, dați gust vieții sociale doritori să contribuiți la construirea binelui comun, conform acelor principii ale Doctrinei Sociale a Bisericii care are atâta nevoie să fie cunoscută, așa cum a fost indicat de exortația apostolică post-sinodală Ecclesia in Medio Oriente și așa cum ați voit să amintiți comemorând a 130-a aniversare a scrisorii enciclice Rerum novarum.

În timp ce împart din inimă binecuvântarea apostolică tuturor celor care au intervenit la această celebrare și celor care o vor urmări prin mijloacele de comunicare, vă cer să vă rugați pentru mine.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 27.06.2021
Publicarea pe acest sit: 27.06.2021
Etichete:

Faci un comentariu sau dai un răspuns?