Discursul Papei adresat delegaţiei Federaţiei Luterane Mondiale

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
adresat delegației Federației Luterane Mondiale
vineri, 25 iunie 2021

Iubiți frați și surori,

„Har vouă și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Cristos” (Rom 1,7). Și cu aceste cuvine pe care apostolul Paul le-a adresat creștinilor care se aflau la Roma, doresc să vă primesc și să vă salut pe voi, reprezentanți ai Federației Luterane Mondiale; îndeosebi pe președinte, arhiepiscopul Musa, căruia îi mulțumesc pentru cuvintele sale, și pe secretarul general, rev. Martin Junge. Îmi amintesc cu mare plăcere vizita mea la Lund – vă amintiți? -, orașul în care a fost întemeiată federația voastră. În acea etapă ecumenică de neuitat am trăit experiența forței evanghelice a reconcilierii, atestând că „prin dialogul și mărturia împărtășită nu mai suntem străini” (Declarație comună, 31 octombrie 2016). Nu mai suntem străini, ci frați.

Iubiți frați și surori, în drum de la conflict la comuniune, în ziua comemorării lui Confessio Augustana ați venit la Roma ca să crească unitatea dintre noi. Vă mulțumesc pentru asta și exprim speranța mea ca reflecția comună despre Confessio Augustana, în vederea celei de-a 500-a aniversări a citirii sale, la 25 iunie 2030, să aducă beneficiu drumului nostru ecumenic. Am spus „în drum de la conflict la comuniune”, și acest drum se parcurge numai în criză: criza ne ajutăm să maturizăm ceea ce noi căutăm. De la conflictul pe care l-am trăit timp de secole și secole, la comuniunea pe care o vrem, și pentru a face asta ne punem în criză. O criză care este o binecuvântare a Domnului. În acea vreme, Confessio Augustana a reprezentat tentativa de a preîntâmpina amenințarea unei sciziuni în creștinismul occidental; la origine înțeles ca document de reconciliere intra-catolică, a asumat abia mai târziu caracterul de text confesional luteran. Deja în 1980, cu ocazia celei de-a 450-a aniversări, luteranii și catolicii au afirmat: „Ceea ce am recunoscut în Confessio Augustana ca fiind credință comună ne poate ajuta să mărturisim împreună această credință în manieră nouă și în timpul nostru” (Declarație comună „Toți sub unul și același Cristos”, nr. 27). A mărturisi împreună ceea ce ne unește în credință. Vin în minte cuvintele apostolului Paul, care scria: „Un singur trup […] un singur botez. Un singur Dumnezeu” (Ef 4,4.5-6).

Un singur Dumnezeu. În primul articol, Confessio Augustana mărturisește credința în Dumnezeul unul și întreit, făcând referință întocmai la Conciliul din Niceea. Crezul din Niceea este exprimare obligatorie de credință nu numai pentru catolici și luterani, ci și pentru frații ortodocși și pentru multe alte comunități creștine. Este o comoară comună: să ne străduim pentru ca a 1700-a aniversare a acelui mare conciliu, care va fi în 2025, să dea impuls nou drumului ecumenic, care este un dar al lui Dumnezeu, iar pentru noi un parcurs ireversibil.

Un singur botez. Iubiți frați și surori, tot ceea ce harul lui Dumnezeu ne dă bucuria de a experimenta și a împărtăși – depășirea crescândă a diviziunilor, vindecarea progresivă a amintirii, colaborarea reconciliată și fraternă între noi – își are fundament tocmai în „unicul botez pentru iertarea păcatelor” (Crezul niceno-constantinopolitan). Sfântul botez este darul divin originar, care stă la baza fiecărui efort religios al nostru și al oricărei angajări pentru obținerea unității depline. Da, pentru că ecumenismul nu este un exercițiu de diplomație eclezială, ci un drum de har. El nu se sprijină pe medieri și acorduri umane, ci pe harul lui Dumnezeu, care purifică amintirea și inima, învinge rigiditățile și orientează spre o comuniune reînnoită: nu spre acorduri ieftine sau sincretisme conciliante, ci spre o unitate reconciliată în diferențe. În această lumină aș vrea să-i încurajez pe toți cei care sunt angajați în dialogul catolico-luteran să continue cu încredere în rugăciunea neîntreruptă, în exercitarea carității împărtășite și în pasiunea pentru căutare îndreptată spre o unitate mai mare între diferitele membre ale Trupului lui Cristos.

Un singur trup. În această privință, Regula de la Taizé conține un îndemn frumos: „Să aveți pasiunea unității trupului lui Cristos”. Pasiunea pentru unitate se maturizează prin suferința care se simte în fața rănilor pe care le-am provocat trupului lui Cristos. Când simțim durere din cauza diviziunii creștinilor, ne apropiem de ceea ce experimentează Isus, continuând să-i vadă pe discipolii săi neuniți, veșmintele sale sfâșiate (cf. In 19,23). Astăzi mi-ați dăruit o patenă și un potir care provin chiar din laboratoarele din Taizé. Vă mulțumesc pentru aceste daruri, care evocă participarea noastră la Pătimirea Domnului. De fapt, și noi trăim un soi de pătimire, în dubla sa semnificație: pe de o parte suferință, pentru că încă nu este posibil să ne adunăm în jurul aceluiași altar, al aceluiași potir; pe de altă parte, ardoare în a sluji cauza unității, pentru care Domnul s-a rugat și și-a oferit viața.

Așadar, să continuăm cu pasiune pe drumul nostru de la conflict la comuniune pe calea crizei. Următoarea etapă se va referi la înțelegerea legăturilor strânse între Biserică, slujire și Euharistie. Va fi important să privim cu umilință spirituală și teologică la circumstanțele care au dus la diviziuni, cu încrederea că, dacă este imposibil să se anuleze evenimentele triste din trecut, este posibil să fie recitite în cadrul unei istorii reconciliate. Adunarea voastră generală din 2023 ar putea să fie un pas important pentru a purifica amintirea și a valoriza atâtea comori spirituale, pe care Domnul le-a dispus pentru toți de-a lungul secolelor.

Iubiți frați și surori, parcursul care merge de la conflict la comuniune, pe calea crizei, nu este ușor, însă nu suntem singuri: Cristos ne însoțește. Domnul răstignit și înviat să ne binecuvânteze pe noi toți, în deosebi pe dumneavoastră drag reverend Junge, drag prieten Martin, care la 31 octombrie își va termina slujirea sa ca secretar general. Vă mulțumesc iarăși din inimă pentru vizită și vă invit să ne rugăm împreună, fiecare în propria limbă, Tatăl Nostru pentru restabilirea unității depline între creștini. Și modul de a face asta, îl lăsăm Duhului Sfânt care este creativ, foarte creativ, precum și poet.

Să ne rugăm Tatăl Nostru. „Tatăl Nostru…”

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 25.06.2021
Publicarea pe acest sit: 25.06.2021
Etichete: , ,

Faci un comentariu sau dai un răspuns?