Predica Papei la Te Deum-ul de sfârşit de an

Predica Sfântului Părinte Papa Francisc
la celebrarea Vesperelor și a Te Deum-ului
de mulțumire pentru sfârșitul anului
Bazilica San Pietro, duminică, 31 decembrie 2019

„Când a venit împlinirea timpului, Dumnezeu l-a trimis pe Fiul său” (Gal 4,4).

Fiul trimis de Tatăl și-a stabilit cortul său la Betleem din Efrata, „așa mic ca să fii printre locurile de seamă ale lui Iuda” (Mih 5,1); a trăit la Nazaret, localitate care nu este citată niciodată în Scriptură decât pentru a spune: „Poate fi ceva bun din Nazaret?” (In 1,46), și a murit respins de marea cetate, de Ierusalim, răstignit în afara zidurilor sale. Decizia lui Dumnezeu este clară: pentru a revela iubirea sa El alege cetatea mică și cetatea disprețuită și atunci când ajunge la Ierusalim se unește cu poporul păcătoșilor și al celor rebutați. Niciunul din locuitorii cetății nu-și dă seama că Fiul lui Dumnezeu făcut om merge pe străzile sale, probabil că nici măcar discipolii săi, care vor înțelege pe deplin numai cu învierea Misterul prezent în Isus.

Cuvintele și semnele de mântuire pe care El le face în cetate trezesc stupoare și un entuziasm momentan, dar nu sunt primite în semnificația lor deplină: în scurt timp nu vor mai fi amintite, când guvernatorul roman va întreba: „Îl vreți liber pe Isus sau pe Baraba?”. În afara cetății Isus va fi răstignit, sus pe Golgota, pentru a fi condamnat de privirea tuturor locuitorilor și batjocorit de comentariile lor sarcastice. Dar de acolo, de pe crucea nou pom al vieții, puterea lui Dumnezeu îi va atrage pe toți la sine. Și Născătoarea de Dumnezeu, are sub cruce este Îndurerata, urmează să extindă la toți oamenii maternitatea sa. Născătoarea de Dumnezeu este Mama Bisericii și duioșia sa maternă ajunge la toți oamenii.

În cetate Dumnezeu și-a stabilit cortul său…, și de acolo nu s-a îndepărtat niciodată! Prezența sa în cetate, și în acest oraș al nostru Roma, „nu trebuie să fie fabricată, ci descoperită, dezvăluită” (Exortația apostolică Evangelii gaudium, 71). Noi suntem cei care trebuie să-i cerem lui Dumnezeu harul ochilor noi, capabili de „o privire contemplativă, adică o privire de credință care să-l descopere pe Dumnezeu care locuiește în casele sale, pe străzile sale, în piețele sale” (ibid., 71). Profeții, în Scriptură, avertizează cu privire la ispita de a lega prezența lui Dumnezeu numai la templu (Ier 7,4): El locuiește în mijlocul poporului său, merge cu el și trăiește viața sa. Fidelitatea sa este concretă, este proximitate de existența zilnică a fiilor săi. Mai mult, atunci când Dumnezeu vrea să facă noi toate lucrurile prin intermediul Fiului său, nu începe de la templu, ci de la sânul unei femei mici și sărace din poporul său. Este extraordinară această alegere a lui Dumnezeu! Nu schimbă istoria prin oamenii puternici din instituțiile civile și religioase, ci pornind de la femeile de la periferia imperiului, ca Maria, și de la sânurile lor sterile, ca acela al Elisabetei.

În psalmul 147, cu care ne-am rugat adineauri, psalmistul invită Ierusalimul să-l preamărească pe Dumnezeu, pentru că El „trimite Cuvântul său pe pământ, cuvântul lui aleargă cu iuțeală mare” (v. 4). Prin intermediul Duhului său, care rostește în fiecare inimă umană Cuvântul său, Dumnezeu îi binecuvântează pe fiii săi și îi încurajează să lucreze pentru pacea în cetate. Aș vrea în seara aceasta ca privirea noastră asupra orașului Roma să perceapă lucrurile din punctul de vedere al privirii lui Dumnezeu. Domnul se bucură când vede câte realități de bine sunt făcute în fiecare zi, câte eforturi și câtă dăruire în promovarea fraternității și solidarității. Roma nu este numai un oraș complicat, cu atâtea probleme, cu inegalități, corupție și tensiuni sociale. Roma este un oraș în care Dumnezeu trimite Cuvântul său, care se cuibărește prin intermediul Duhului în inima locuitorilor săi și îi determină să creadă, să spere în pofida a toate, să iubească luptând pentru binele tuturor.

Mă gândesc la atâtea persoane curajoase, care cred și care nu cred, pe care le-am întâlnit în acești ani și care reprezintă „inima pulsantă” a Romei. Cu adevărat Dumnezeu n-a încetat niciodată să schimbe istoria și fața orașului nostru prin poporul celor mici și al celor săraci care locuiesc în el: El îi alege pe ei, îi inspiră, îi motivează la acțiune, îi face solidari, îi determină să activeze rețele, să creeze legături virtuoase, să construiască punți și nu ziduri. Tocmai prin aceste mii de râuri de apă vie a Duhului Cuvântul lui Dumnezeu fecundează orașul și din steril îl face „mamă ce se bucură de copii” (Ps 113,9).

Și ce anume cere Domnul de la Biserica din Roma? Ne încredințează Cuvântul său și ne determină să ne aruncăm în învălmășeală, să ne implicăm în întâlnirea și în relația cu locuitorii orașului pentru ca „mesajul să alerge cu iuțeală mare”. Suntem chemați să-i întâlnim pe ceilalți și să ascultăm existența lor, strigătul lor de ajutor. Ascultarea este deja un act de iubire! A avea timp pentru alții, a dialoga, a recunoaște cu o privire contemplativă prezența și acțiunea lui Dumnezeu în existențele lor, a mărturisi mai mult cu faptele cu cuvintele viața nouă a Evangheliei, este cu adevărat o slujire de iubire care schimbă realitatea. De fapt, făcând astfel, în oraș precum și în Biserică circulă aer nou, voință de a porni din nou la drum, de a depăși vechile logici de contrapoziție și separările, pentru a colabora împreună, edificând un oraș mai drept și fratern.

Nu trebuie să ne fie frică sau să ne simțim nepotriviți pentru o misiune așa de importantă. Să ne amintim: Dumnezeu nu ne alege din cauza „bravurii” noastre, ci tocmai pentru suntem și ne simțim mici. Îi mulțumim pentru Harul său care ne-a susținut în acest an și cu bucurie înălțăm către El cântarea de laudă.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; ITRC.ro
Publicarea în original: 31.12.2019
Publicarea pe acest sit: 31.12.2019
Etichete: ,

Lasă un răspuns