Predica Papei la solemnitatea Mariei

Predica Sfântului Părinte Papa Francisc
la sărbătoarea Sfintei Maria,
Născătoare de Dumnezeu
Vatican, 1 ianuarie 2020

„Când a venit împlinirea timpului, Dumnezeu l-a trimis pe Fiul său” (Gal 4,4). Născut din femeie: așa a venit Isus. N-a apărut în lume adult ci, așa cum ne-a spus Evanghelia, a fost „zămislit” (Lc 2,21): acolo și-a însușit omenitatea noastră, zi după zi, lună după lună. În sânul unei femei Dumnezeu și omenirea s-au unit pentru a nu se mai lăsa niciodată: și acum, în cer, Isus trăiește în trupul pe care l-a luat în sânul mamei. În Dumnezeu este trupul nostru omenesc!

În prima zi a anului celebrăm această căsătorie între Dumnezeu și om, inaugurată în sânul unei femei. În Dumnezeu va fi pentru totdeauna omenitatea noastră și pentru totdeauna Maria va fi Născătoarea de Dumnezeu. Este femeie și mamă, acesta este esențialul. Din ea, femeie, a apărut mântuirea și prin urmare nu este mântuire fără femeie. Acolo Dumnezeu s-a unit cu noi și, dacă vrem să ne unim cu El, se trece pe același drum: prin Maria, femeie și mamă. De aceea începem anul sub semnul Sfintei Fecioare Maria, femeie care a țesut omenitatea lui Dumnezeu. Dacă vrem să țesem cu omenitate țesătura zilelor noastre, trebuie să pornim din nou de la femeie.

Născut din femeie. Renașterea omenirii a început de la femeie. Femeile sunt izvoare de viață. Și totuși sunt încontinuu ofensate, bătute, violentate, induse să se prostitueze și să suprime viața pe care o poartă în sân. Fiecare violență provocată femeii este o profanare a lui Dumnezeu, născut din femeie. Din trupul unei femei a venit mântuirea pentru omenire: din modul în care tratăm trupul femeii înțelegem nivelul nostru de umanitate. De câte ori trupul femeii este jertfit pe altarele profane ale publicității, ale câștigului, ale pornografiei, exploatat ca suprafață de folosit. Trebuie eliberat de consumism, trebuie respectat și onorat; este trupul cel mai nobil din lume, a zămislit și a născut Iubirea care ne-a mântuit! Astăzi și maternitatea este umilită, pentru că singura creștere care interesează este cea economică. Există mame, care riscă niște călătorii impracticabile pentru a căuta cu disperare să dea rodului sânului un viitor mai bun și sunt considerate numere care depășesc de către persoane care au burta plină, dar de lucruri, și inima goală de iubire.

Născut din femeie. Conform relatării Bibliei, femeia ajunge la apogeul creației, ca rezumatul întregii creații. De fapt, ea cuprinde în sine scopul creației înseși: generarea și păzirea vieții, comuniunea cu toate, îngrijirea a toate. Este ceea ce face Sfânta Fecioară Maria în Evanghelie astăzi. „Maria – spune textul – păstra toate aceste lucruri, meditându-le în inima ei” (v. 19). Păstra toate: bucuria pentru nașterea lui Isus și tristețea pentru ospitalitatea negată la Betleem; iubirea lui Iosif și uimirea păstorilor; promisiunile și incertitudinile pentru viitor. Toate le lua la inimă și în inima sa toate le punea în ordine, chiar și adversitățile. Pentru că în inima sa aranja fiecare lucru cu iubire și încredința totul lui Dumnezeu.

În Evanghelie această acțiune a Mariei revine încă o dată: la sfârșitul vieții ascunse a lui Isus se spune de fapt că „mama sa păstra toate aceste lucruri în inima sa” (v. 51). Această repetare ne face să înțelegem că păstrarea în inimă nu este un gest frumos pe care Sfânta Fecioară Maria îl face din când în când, ci este obișnuința sa. Este ceva propriu femeii să ia la inimă viața. Femeia arată că sensul vieții nu este a continua să se producă lucruri, ci a lua la inimă lucrurile care există. Numai cel care privește cu inima vede bine, pentru că știe „să vadă înăuntru”: persoana dincolo de greșelile sale, fratele dincolo de fragilitățile sale, speranța în dificultăți; vede pe Dumnezeu în toate.

În timp ce începem anul nou să ne întrebăm: „Știu să privesc cu inima? Știu să privesc persoanele cu inima? Sunt la inima mea oamenii cu care trăiesc, sau le distrug cu bârfele? Și mai ales, îl am pe Domnul în centrul inimii? Sau alte valori, alte interese, promovarea mea, bogățiile, puterea?”. Numai dacă viața este la inima noastră vom ști să avem grijă de ea și să depășim indiferența care ne învăluie. Să cerem acest har: de a trăi anul cu dorința de a-i avea la inimă pe ceilalți, de a avea grijă de ceilalți. Și dacă vrem o lume mai bună, care să fie casă de pace și nu curte a războiului, să fie la inima noastră demnitatea fiecărei femei. Din femeia s-a născut Principele păcii. Femeia este donatoarea și mediatoarea de pace și trebuie asociată pe deplin la procesele decizionale. Pentru că atunci când femeile pot să transmită darurile lor, lumea este mai unită și mai mult în pace. De aceea, o cucerire pentru femeie este o cucerire pentru întreaga omenire.

Născut din femeie. Isus, abia născut, s-a oglindit în ochii unei femei, în chipul mamei sale. De la ea a primit primele mângâieri, cu ea a schimbat primele zâmbete. Cu ea a inaugurat revoluția duioșiei. Biserica, privindu-l pe Isus prunc, este chemată să o continue. De fapt, și ea, ca Maria, este femeie și mamă, Biserica este femeie și mamă, și în Sfânta Fecioară Maria găsește trăsăturile sale distinctive. O vede pe ea, neprihănită, și se simte chemată să spună „nu” păcatului și mondenității. O vede pe ea, rodnică, și se simte chemată să-l vestească pe Domnul, să-l nască în vieți. O vede pe ea, mamă, și se simte chemată să-l primească pe fiecare om ca pe un fiu.

Apropiindu-se de Maria, Biserica se regăsește, regăsește centrul său, regăsește unitatea sa. Dușmanul naturii umane, diavolul, caută în schimb s-o dezbine, punând în prim plan diferențele, ideologiile, gândirile de parte și partidele. Dar nu înțelegem Biserica dacă o privim pornind de la structuri, pornind de la programe și de la tendințe, de la ideologii, de la funcționalități: vom percepe ceva, dar nu inima Bisericii. Pentru că Biserica are o inimă de mamă. Și noi fiii o invocăm astăzi pe Născătoarea de Dumnezeu, care ne reunește ca popor credincios. O, Mamă, generează în noi speranța, adu-ne unitatea. Femeie a mântuirii, îți încredințăm acest an, păstrează-l în inima ta. Te aclamăm: Sfântă Născătoare de Dumnezeu. Toți împreună, de trei ori, s-o aclamăm pe Stăpână, în picioare, Fecioara Maria Sfântă Născătoare de Dumnezeu: [cu adunarea] Sfântă Născătoare de Dumnezeu, Sfântă Născătoare de Dumnezeu, Sfântă Născătoare de Dumnezeu!

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; ITRC.ro
Publicarea în original: 01.01.2020
Publicarea pe acest sit: 01.01.2020
Etichete: ,

Lasă un răspuns