Mesaj cu ocazia Zilei Mondiale a Bolnavului

Mesajul Sfântului Părinte Papa Francisc
pentru a XXVIII-a Zi Mondială a Bolnavului 2019

„Veniți la mine toți cei osteniți și împovărați și eu vă voi da odihnă” (Mt 11,28)

Iubiți frați și surori,

1. Cuvintele pe care Isus le rostește: „Veniți la mine toți cei osteniți și împovărați și eu vă voi da odihnă” (Mt 11,28) indică drumul misterios al harului care se revelează celor simpli și care oferă odihnă celor istoviți și celor obosiți. Aceste cuvinte exprimă solidaritatea Fiului Omului, Isus Cristos, în fața unei umanități chinuite și suferinde. Câte persoane suferă în trup și în spirit! El îi cheamă pe toți să meargă la El, „veniți la mine”, și le promite alinare și odihnă. „Când Isus spune asta, are în fața ochilor persoanele pe care le întâlnește în fiecare zi pe drumurile din Galileea: mulți oameni simpli, săraci, bolnavi, păcătoși, marginalizați de povara legii și de sistemul social opresiv… Acești oameni l-au urmat mereu pentru a asculta cuvântul său – un cuvânt care dădea speranță!” (Angelus, 6 iulie 2014).

În a XXVIII-la Zi Mondială a Bolnavului, Isus adresează invitația celor bolnavi și celor oprimați, celor săraci care știu să depindă în întregime de Dumnezeu și care, răniți de povara încercării, au nevoie de vindecare. Isus Cristos, celui care trăiește angoasa datorită propriei situații de fragilitate, durere și slăbiciune, nu-i impune legi, ci oferă milostivirea sa, adică persoana sa binefăcătoare. Isus privește umanitatea rănită. El are ochi care văd, care își dau seama, pentru că privesc în profunzime, nu aleargă indiferență, ci se opresc și primesc tot omul, pe fiecare om în condiția sa de sănătate, fără a rebuta pe nimeni, invitând pe fiecare să intre în viața sa pentru a trăi experiență de duioșie.

2. Pentru ce nutrește Isus Cristos aceste sentimente? Pentru că El însuși s-a făcut slab, experimentând suferința umană și primind la rândul său odihnă de la Tatăl. De fapt, numai cel care trăiește, personal, această experiență va ști să fie de întărire pentru celălalt. Sunt diferite formele grave de suferință: boli incurabile și cronice, patologii psihice, acelea care au nevoie de reabilitare sau de îngrijiri paliative, diferitele invalidități, bolile copilăriei și ale bătrâneții… În aceste circumstanțe se simte uneori o lipsă de umanitate și de aceea este necesar să se personalizeze apropierea de cel bolnav, adăugând la îngrijire acel a avea grijă, pentru o vindecare umană integrală. În boală persoana simte compromisă nu numai propria integritate fizică, ci și dimensiunile relațională, intelectivă, afectivă, spirituală; și de aceea așteaptă, în afară de terapii, sprijin, grijă, atenție… așadar, iubire. În afară de asta, alături de cel bolnav este o familie care suferă și cere și ea întărire și apropiere.

3. Iubiți frați și surori bolnavi, boala vă pune în mod deosebit printre cei care, „osteniți și împovărați”, atrag privirea și inima lui Isus. De acolo vine lumina pentru momentele voastre de întuneric, speranța pentru descurajarea voastră. El vă invită să mergeți la El: „Veniți”. De fapt, în El, neliniștile și întrebările care, în această „noapte” a trupului și a spiritului, apar în voi vor găsi forță pentru fi străbătute. Da, Cristos nu ne dă rețete, ci cu pătimirea, moartea și învierea sa ne eliberează de asuprirea răului.

În această condiție cu siguranță aveți nevoie de un loc pentru a vă odihni. Biserica vrea să fie tot mai mult și tot mai bine „hanul” samariteanului milostiv care este Cristos (cf. Lc 10,34), adică să fie casa în care puteți găsi harul său care se exprimă în familiaritate, în primire, în alinare. În această casă puteți întâlni persoane care, vindecate de milostivirea lui Dumnezeu în fragilitatea lor, vor ști să vă ajute să purtați crucea făcând din propriile răni niște ferestruici prin care să priviți orizontul dincolo de boală și să primiți lumină și aer pentru viața voastră.

În această operă de odihnă față de frații bolnavi se situează slujirea lucrătorilor sanitari, medici, infirmieri, personal sanitar și administrativ, auxiliari, voluntari care cu competență acționează făcând să se simtă prezența lui Cristos, care oferă mângâiere și ia asupra sa persoana bolnavă îngrijindu-i rănile. Dar și ei sunt bărbați și femei cu fragilități lor precum și cu bolile lor. Pentru ei în mod deosebit este valabil că, „odată primită odihna și alinarea lui Cristos, suntem chemați la rândul nostru să devenim odihnă și alinare pentru frați, cu atitudine blândă și umilă, imitându-l pe Învățătorul” (Angelus, 6 iulie 2014).

4. Dragi lucrători sanitari, fiecare intervenție diagnostică, preventivă, terapeutică, de cercetare, îngrijire și reabilitare este îndreptată spre persoana bolnavă, unde substantivul „persoană”, vine mereu înainte de adjectivul „bolnavă”. De aceea, acțiunea voastră să fie îndreptată constant spre demnitatea și spre viața persoanei, fără nicio cedare în fața actelor de natura eutanasică, de sinucidere asistată sau suprimare a vieții, nici măcar atunci când starea bolii este ireversibilă.

În experiența limitei și a posibilului eșec și al științei medicale în fața cazurilor clinice tot mai problematice și a diagnozelor nefavorabile, sunteți chemați să vă deschideți la dimensiunea transcendentă, care poate să vă ofere sensul deplin al profesiei voastre. Amintim că viața este sacră și aparține lui Dumnezeu, de aceea este inviolabilă și indisponibilă (cf. Instrucțiunea Donum vitae, 5; Enciclica Evangelium vitae, 29-53). Viața trebuie primită, ocrotită, respectată și slujită de la nașterea sa până la moartea sa: cer acest lucru în același timp fie rațiunea fie credința în Dumnezeu autor al vieții. În anumite cazuri, obiecția de conștiință este pentru voi alegerea necesară pentru a rămâne coerenți față de acest „da” spus vieții și persoanei. În fiecare caz, profesionalismul vostru, însuflețit de caritatea creștină, va fi cea mai bună slujire adusă adevăratului drept uman, cel la viață. Când nu veți putea vindeca, veți pute îngriji mereu cu gesturi și proceduri care să dea odihnă și alinare bolnavului.

Din păcate, în unele contexte de război și de conflict violent sunt luați în vizor personalul sanitar și structurile care se ocupă de primirea și asistarea bolnavilor. În unele zone și puterea politică pretinde să manipuleze asistența medicală în favoarea sa, limitând autonomia justă a profesiei sanitare. În realitate, a-i ataca pe cei care sunt dedicați slujirii membrelor suferinde ale trupului social nu folosește nimănui.

5. În această a XXVIII-a Zi Mondială a Bolnavului, mă gândesc la atâția frați și surori care, în întreaga lume, nu au posibilitatea de a avea acces la îngrijiri, pentru că trăiesc în sărăcie. De aceea, mă adresez instituțiilor sanitare și guvernelor din toate țările lumii, pentru ca să nu neglijeze dreptatea scoală, luând în considerare aspectul economic. Doresc ca, punând împreună principiile de solidaritate și subsidiaritate, să se coopereze pentru ca toți să aibă acces la îngrijiri adecvate pentru salvgardarea și recuperarea sănătății. Mulțumesc din inimă voluntarilor care se pun în slujba bolnavilor, mergând în multe cazuri să suplinească lipsurile structurale și reflectând, cu gesturi de duioșie și de apropiere, imaginea lui Cristos Bunul Samaritean.

Fecioarei Maria, Tămăduitoarea bolnavilor, încredințez toate persoanele care poartă povara bolii, împreună cu cei din familiile lor, precum și pe toți lucrătorii sanitari. Asigur tuturor cu afect apropierea mea în rugăciune și trimit tuturor din inimă Binecuvântarea Apostolică.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 03.01.2020
Publicarea pe acest sit: 04.01.2020
Etichete: ,

Lasă un răspuns