Predica Papei la solemnitatea Domnului nostru Isus Cristos, Regele Universului

Predica Sfântului Părinte Papa Francisc
la solemnitatea Domnului nostru Isus Cristos,
Regele Universului
duminică, 22 noiembrie 2020

Ceea ce tocmai am ascultat este ultima pagină din Evanghelia lui Matei înainte de pătimire: înainte de a ne dărui iubirea sa pe cruce, Isus ne dă ultimele sale dorințe. Ne spune că binele pe care-l vom face unuia dintre frații săi mai mici – înfometați, însetați, străini, nevoiași, bolnavi, deținuți – va fi făcut Lui (cf. Mt 25,37-40). Astfel Domnul ne înmânează lista darurilor pe care le dorește pentru nunta veșnică împreună cu noi în cer. Sunt faptele de milostenie, care fac veșnică viața noastră. Fiecare dintre noi se poate întreba: le pun în practică? Fac ceva pentru cel care are nevoie? Sau fac binele numai pentru persoanele dragi și pentru prieteni? Ajut pe cineva care nu poate să-mi dea înapoi? Sunt prieten al unei persoane sărace? Și așa mai departe, atâtea întrebări pe care ni le putem pune. „Eu sunt aici”, îți spune Isus, „te aștept aici, acolo unde nu-ți imaginezi și unde eventual n-ai vrea nici măcar să privești, aici în cei săraci”. Eu sunt aici, unde gândirea dominantă, conform căreia viața merge bine dacă îmi merge bine mie, nu este interesată. Eu sunt aici, îți spune Isus și ție, tânăr care încerci să realizezi visele vieții.

Eu sunt aici, a spus Isus, în urmă cu multe secole, unui tânăr soldat. Era unul de optsprezece ani încă nebotezat. Într-o zi a văzut un sărac care cerea ajutor de la oameni, însă nu primea, pentru că „toți treceau mai departe”. Și acel tânăr, „văzând că celorlalți nu le era milă, a înțeles că acel sărac îi era rezervat lui”, pentru el. Însă nu avea nimic cu el, numai ținuta sa de lucru. Atunci și-a tăiat mantaua și i-a dat o jumătate săracului, îndurând glumele de batjocură ale unora din jur. În noaptea următoare a avut un vis: l-a văzut pe Isus, îmbrăcat cu partea din mantaua cu care l-a învelit pe sărac. Și l-a auzit spunând: „Martin m-ai acoperit cu această haină” (cf. Sulpiciu Sever, Vita Martini, III). Sfântul Martin era un tânăr care a avut acel vis pentru că l-a trăit, deși fără să știe, ca drepții din Evanghelia de astăzi.

Dragi tineri, iubiți frați și surori, să nu renunțăm la visele mari. Să nu ne mulțumim cu ceea ce trebuie să facem. Domnul nu vrea ca să restrângem orizonturile, nu ne vrea parcați la marginile vieții, ci în cursă spre ținte înalte, cu bucurie și cu îndrăzneală. Nu suntem făcuți pentru a visa vacanțe sau sfârșit de săptămână, ci pentru a realiza visele lui Dumnezeu în această lume. El ne-a făcut capabili să visăm pentru a îmbrățișa frumusețea vieții. Și faptele de milostenie sunt faptele cele mai frumoase ale vieții. Faptele de milostenie merg chiar în centrul viselor noastre mari. Dacă ai vise de adevărată glorie, nu de glorie a lumii care vine și pleacă, ci de glorie a lui Dumnezeu, acesta este drumul. Citește textul din Evanghelia de astăzi, reflectează asupra lui. Pentru că faptele de milostenie dau glorie lui Dumnezeu mai mult decât orice alt lucru. Ascultați bine asta: faptele de milostenie dau glorie lui Dumnezeu mai mult decât orice alt lucru. La sfârșit, despre faptele de milostenie vom fi judecați.

Însă de unde se pornește pentru a realiza mari vise? De la marile alegeri. Evanghelia ne vorbește astăzi și despre asta. De fapt, în momentul judecății finale Domnul se bazează pe alegerile noastre. Pare că aproape nu judecă: desparte oile de capre, însă a fi buni sau răi depinde de noi. El trage numai consecințele alegerilor noastre, le aduce la lumină și le respectă. Așadar, viața este timpul alegerilor puternice, decisive, veșnice. Alegeri banale duc la o viață banală, alegeri mari fac mare viața. De fapt, noi devenim ceea ce alegem, în bine și în rău. Dacă alegem să furăm devenim hoți, dacă alegem să ne gândim la noi înșine devenim egoiști, dacă alegem să urâm devenim supărați, dacă alegem să petrecem ore în fața celularului devenim dependenți. Însă dacă îl alegem pe Dumnezeu devenim în fiecare zi mai iubiți și dacă alegem să iubim devenim fericiți. Așa este, pentru că frumusețea alegerilor depinde de iubire: nu uitați asta. Isus știe că dacă trăim închiși și indiferenți rămânem paralizați, însă dacă ne dedicăm pentru alții devenim liberi. Stăpânul vieții ne vrea plini de viață și ne dă secretul vieții: viața se posedă numai dăruind-o. Și aceasta este o regulă de viață: viața se posedă, acum și veșnic, numai dăruind-o.

Este adevărat că există obstacole care fac dificile alegerile: adesea teama, nesiguranța, motivele fără răspuns, atâtea motive. Însă, iubirea cere să mergem mai departe, să nu rămânem agățați de motivele vieții așteptând ca din cer să vină un răspuns. Răspunsul a venit: este privirea Tatălui care ne iubește și ni l-a trimis pe Fiul. Iubirea determină să se treacă de la pentru ce la pentru cine, de la pentru ce trăiesc la pentru cine trăiesc, de la pentru ce mi se întâmplă asta la pentru cine pot să fac bine. Pentru cine? Nu numai pentru mine: viața este deja plină de alegeri pe care le facem pentru noi înșine, pentru a avea un titlu de studiu, prieteni, o casă, pentru a satisface propriile interese, propriile hobby. Însă riscăm să petrecem ani gândindu-ne la noi înșine fără a începe să iubim. Manzoni a dat un sfat bun: „Ar trebui mai mult să ne gândim să facem bine, decât să ne simțim bine: și astfel s-ar ajunge și să ne simțim mai bine” (Logodnicii, cap. XXXVIII).

Însă nu sunt numai îndoielile și motivele care amenință marile alegeri generoase, există atâtea alte obstacole, în toate zilele. Există febra consumurilor, care narcotizează inima cu lucruri superflue. Există obsesia distracției, care pare singura cale pentru a evada din probleme și este în schimb numai o amânare a problemei. Există fixarea asupra propriilor drepturi de reclamat, uitând obligația de a ajuta. Și după aceea există marea iluzie cu privire la iubire, care pare ceva de trăit în funcție de emoții, în timp ce a iubi este mai ales dar, alegere și jertfă. A alege, mai ales astăzi, înseamnă a nu ne lăsa domesticiți de omologare, înseamnă a nu ne lăsa anesteziați de mecanismele consumurilor care dezactivează originalitatea, înseamnă a ști să renunțăm la aparențe și la apariție. A alege viața înseamnă a lupta împotriva mentalității lui folosește-și-aruncă și a lui totul-și-imediat, pentru a conduce existența spre destinația cerului, spre visele lui Dumnezeu. A alege viața înseamnă a trăi, și noi suntem născuți pentru a trăi, nu pentru a vegeta. Acest lucru l-a spus un tânăr ca voi [fericitul Pier Giorgio Frassati]: „Eu vreau să trăiesc, nu să vegetez”.

În fiecare zi, atâtea alegeri se arată în fața inimii. Aș vrea să vă dau un ultim sfat pentru a vă antrena să alegeți bine. Dacă privim înăuntrul nostru, vedem că în noi apar adesea două întrebări diferite. Una este: ce-mi convine să fac? Este o întrebare care adesea înșeală, pentru că insinuează că important este să ne gândim la noi înșine și să însoțim toate voințele și impulsurile care vin. Însă întrebarea pe care Duhul Sfânt o sugerează inimii este alta: nu ce îți convine? ci ce îți face bine? Aici se află alegerea cotidiană, ce anume îmi convine să fac sau ce anume îmi face bine? Din această căutare interioară se pot naște alegeri banale sau alegeri de viață, depinde de noi. Să privim la Isus, să-i cerem curajul de a alege ceea ce ne face bine, pentru a merge în urma Lui, pe calea iubirii. Și să găsim bucuria. Pentru a trăi, și nu pentru a vegeta.

* * *

La finalul Liturghiei

La sfârșitul acestei celebrări euharistice, vă salut cordial pe voi toți prezenți aici și pe cei care ne urmăresc prin media. Un salut deosebit se îndreaptă spre voi tinerilor, tineri panamezi și portughezi, reprezentați de două delegații care, peste puțin timp, vor face gestul semnificativ al înmânării Crucii și a icoanei Mariei Salus Populi Romani, simboluri ale Zilelor Mondiale ale Tineretului. Este o înmânarea importantă în pelerinajul care ne va conduce la Lisabona în 2023.

Și în timp ce ne pregătim pentru următoarea ediție intercontinentală a ZMT, aș vrea să relansez și celebrarea sa în Bisericile locale. După ce au trecut treizeci și cinci de ani de la instituirea ZMT, după ce am ascultat diferite păreri și Dicasterul pentru Laici, Familie și Viață, competent cu privire la pastorația tineretului, am decis să transfer, începând de anul viitor, celebrarea diecezană a ZMT din Duminica Floriilor în Duminica lui Cristos Regele. În centru rămâne misterul lui Isus Cristos Răscumpărătorul omului, așa cum a subliniat mereu sfântul Ioan Paul al II-lea, inițiator și patron al ZMT.

Dragi tineri, strigați cu viața voastră că Cristos trăiește, că Cristos domnește, că Cristos este Domnul! Dacă voi veți tăcea, vă asigur că vor striga pietrele (cf. Lc 19,40).

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 22.11.2020
Publicarea pe acest sit: 23.11.2020
Etichete: ,

Faci un comentariu sau dai un răspuns?