Predica Papei la sărbătoarea Corpus Christi

Predica Sfântului Părinte Papa Francisc
la sărbătoarea Corpus Christi
duminică, 3 iunie 2018

În Evanghelia pe care am ascultat-o este relatată Ultima Cină, dar în mod surprinzător atenția este îndreptată mai mult asupra pregătirilor decât asupra cinei însăși. Revine de mai multe ori verbul „a pregăti”. Discipolii întreabă, de exemplu: „Unde vrei să mergem să pregătim ca să mănânci Paștele?” (Mc 14,12). Isus îi trimite să pregătească dându-le indicații precise și ei găsesc „o sală mare la etaj, gata pregătită” (v. 15). Discipolii merg să pregătească, dar Domnul deja pregătise.

Ceva asemănător se întâmplă după înviere, când Isus le apare discipolilor pentru a treia oară: în timp ce pescuiesc, El îi așteaptă pe mal, unde deja pregătește pâine și pește pentru ei. Dar în același timp le cere discipolilor să aducă un pic din peștele pe care tocmai l-au prins și pe care El indicase cum să-l pescuiască (cf. In21,6.9-10). Și aici, Isus pregătește cu anticipație și le cere discipolilor să colaboreze. Iarăși, puțin înainte de Paște, Isus le spusese discipolilor: „Mă duc să vă pregătesc un loc […] pentru ca să fiți și voi acolo unde sunt eu” (In 14,2.3). Isus e cel care pregătește, însă același Isus care cu puternice chemări și parabole, înainte de Paștele său, ne cere nouă să ne pregătim, să fim gata (cf. Mt 24,44; Lc 12,40).

Așadar, Isus pregătește pentru noi și ne cere și nouă să pregătim. Ce anume pregătește Isus pentru noi? Pregătește un loc și o hrană. Un loc, mult mai demn decât „marea sală pregătită” din Evanghelie. Este casa noastră spațioasă și vastă aici pe pământ, Biserica, unde este și trebuie să fie loc pentru toți. Dar ne-a rezervat un loc și acolo sus, în paradis, pentru a fi împreună cu El și între noi pentru totdeauna. În afară de loc ne pregătește o hrană, o Pâine care este El însuși: „Luați, acesta este trupul meu” (Mc 14,22). Aceste două daruri, locul și hrana, sunt ceea ce ne folosește pentru a trăi. Sunt mâncarea și cazarea definitive. Ambele ne sunt date în Euharistie. Hrană și loc.

Aici Isus ne pregătește un loc aici pe pământ, pentru că Euharistia este inima pulsantă a Bisericii, o generează și o regenerează, o adună și îi dă forță. Însă Euharistia ne pregătește și un loc acolo sus, în veșnicie, pentru că este Pâinea din cer. Vine de acolo, este unica materie pe acest pământ care cu adevărat are legătură cu veșnicia. Este pâinea viitorului, care deja acum ne face să pregustăm un viitor infinit mai mare decât orice așteptare mai bună. Este pâinea care satură așteptările noastre cele mai mari și alimentează visele noastre cele mai frumoase. Într-un cuvânt, este zălog al vieții veșnice: nu numai o promisiune, ci un zălog, adică o anticipare, o anticipare concretă a ceea ce va fi dăruit. Euharistia este „prenotarea” paradisului; este Isus, viatic al drumului nostru spre acea viață fericită care nu se va sfârși niciodată.

În Ostia consacrată, în afară de loc, Isus ne pregătește mâncarea, hrana. În viață avem nevoie încontinuu să ne hrănim, și nu numai cu alimente, ci și cu proiecte și afecte, cu dorințe și speranțe. Ne este foame să fim iubiți. Însă felicitările cele mai plăcute, cadourile cele mai frumoase și tehnologiile cele mai avansate nu sunt suficiente, nu ne satură niciodată total. Euharistia este un aliment simplu, ca pâinea, ci este unicul care satură, pentru că nu este iubire mai mare. Acolo îl întâlnim pe Isus realmente, împărtășim viața sa, simțim iubirea sa; acolo poți experimenta că moartea și învierea sa sunt pentru tine. Și când îl adori pe Isus în Euharistie îl primești de la El pe Duhul Sfânt și găsești pace și bucurie. Iubiți frați și surori, să alegem această hrană de viață: să punem pe primul loc Liturghia, să redescoperim adorația în comunitățile noastre! Să cerem harul de a fi înfometați de Dumnezeu, niciodată sătui să primim ceea ce El pregătește pentru noi.

Dar, ca și discipolilor în acea vreme, Isus ne cere și nouă astăzi să pregătim. Ca și discipolii să-l întrebăm: „Doamne, unde vrei să mergem să pregătim?”. Unde: Isus nu iubește locuri exclusive și excluzătoare. El caută locuri în care nu ajunge iubirea, locuri neatinse de speranță. În acele locuri incomode dorește să meargă și ne cere nouă să facem pregătirile. Câte persoane sunt lipsite de un loc demn pentru a trăi și de hrană de mâncat! Dar toți cunoaștem persoane singure, suferinde, nevoiașe: sunt tabernacole abandonate. Noi, care primim de la Isus mâncare și cazare, suntem aici pentru a pregăti un loc și o hrană acestor frați mai slabi. El s-a făcut pâine frântă pentru noi; ne cere nouă să ne dăruim altora, să nu mai trăim pentru noi înșine, ci unul pentru altul. Așa se trăiește în mod euharistic: revărsând în lume iubirea pe care o luăm din trupul Domnului. Euharistia în viață se traduce trecând de la eu la tu.

Discipolii, mai spune Evanghelia, au pregătit Cina după ce „au venit în cetate” (v. 16). Domnul ne cheamă și astăzi să pregătim venirea sa nu rămânând afară, distanți, ci intrând în orașele noastre. Și în acest oraș, al cărui nume – „Ostia” – amintește tocmai intrarea, poarta. Doamne, ce porți vreo să-ți deschidem aici? Ce porți ne chemi să le deschidem larg, ce închideri trebuie să depășim? Isus dorește ca să fie dărâmate zidurile indiferenței și complicității, să fie extirpate gratiile samavolniciilor și prepotențelor, să fie deschise căile dreptății, frumuseții și legalității. Litoralul mare din acest oraș amintește de frumusețea de a ne deschide și de a înainta în larg în viață. Dar pentru a face asta este nevoie să desfacem acele noduri care ne leagă de parâmele fricii și asupririi. Euharistia invită să ne lăsăm transportați de valul lui Isus, să nu rămânem încărcați pe plajă așteptând să vină ceva, ci să ridicăm ancora liberi, curajoși, uniți.

Discipolii, conclude Evanghelia, „cântând imnuri, au ieșit” (v. 26). La sfârșitul Liturghiei, și noi vom fi în ieșire. Vom merge cu Isus, care va parcurge străzile din acest oraș. El dorește să locuiască în mijlocul vostru. Vrea să viziteze situațiile, să intre în case, să ofere milostivirea sa eliberatoare, să binecuvânteze, să mângâie. Ați simțit situații dureroase; Domnul vrea să fie aproape de voi. Să-i deschidem porțile și să-i spunem:

Vino, Doamne, ca să ne vizitezi.
Te primim în inimile noastre,
în familiile noastre, în orașul nostru.
Mulțumim pentru că ne pregătești hrana vieții
și un loc în Împărăția ta.
Fă-ne pregătitori activi,
purtători bucuroși de Tine care ești viața,
pentru a duce fraternitate, dreptate și pace
în străzile noastre. Amin.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 03.06.2018
Publicarea pe acest sit: 04.06.2018
Etichete: ,

Documente pe teme asemănătoare:

Comentariile sunt închise.