Discursul Papei adresat directorilor naţionali ai Operelor Misionare Pontificale

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
adresat directorilor naționali
ai Operelor Misionare Pontificale
vineri, 1 iunie 2018

Domnule cardinal,

Iubiți frați și surori,

Vă primesc cu bucurie cu ocazia Adunării voastre generale și vă salut cordial pe toți. Îi mulțumesc cardinalului Filoni pentru cuvintele sale de introducere și îl salut pe noul președinte al Operelor Misionare Pontificale, mons. Giampietro Dal Toso, care pentru prima dată participă la această întâlnire anuală a voastră. Exprim tuturor un viu sentiment de recunoștință pentru munca voastră de sensibilizare misionară a poporului lui Dumnezeu și vă asigur de amintirea mea în rugăciune.

Avem în față un drum interesant: pregătirea lunii misionare extraordinare din octombrie 2019, pe care am voit s-o convoc la Ziua Misionară Mondială trecută din anul 2017. Vă încurajez cu putere să trăiți această fază de pregătire ca o mare oportunitate pentru a reînnoi angajarea misionară a întregii Biserici. Și este și ocazie providențială pentru a reînnoi Operele Misionare Pontificale ale noastre. Mereu trebuie reînnoite lucrurile: reînnoită inima, reînnoite operele, reînnoite organizațiile, pentru că, altminteri, vom ajunge cu toții într-un muzeu. Trebuie să reînnoim ca să nu ajungem în muzeu. Cunoașteți bine preocuparea mea față de pericolul ca lucrarea voastră să se reducă la simpla dimensiune monetară a ajutorului material – aceasta este o adevărată preocupare – transformându-vă într-o agenție ca atâtea, fie ea și inspirată în mod creștin. Desigur, nu asta voiau fondatorii Operelor Pontificale și papa Pius al XI-lea când le-au înființat și le-au organizat în slujba succesorului lui Petru. De aceea am repropus ca actuală și urgentă pentru reînnoirea conștiinței misionare a întregii Biserici astăzi, o mare și curajoasă intuiție a papei Benedict al XV-lea, conținută în scrisoarea sa apostolică Maximum illud: adică necesitatea de a recalifica evanghelic misiunea Bisericii în lume.

Acest obiectiv comun poate și trebuie să ajute Operele Misionare Pontificale să trăiască o comuniune de spirit, de colaborare reciprocă și de sprijin reciproc. Dacă reînnoirea va fi autentică, creativă și eficace, reforma Operelor voastre va consta într-o reîntemeiere, o recalificare conform exigențelor Evangheliei. Nu este vorba pur și simplu de a regândi motivațiile pentru a face mai bine ceea ce faceți. Convertirea misionară a structurilor Bisericii (cf. Exortația apostolică Evangelii gaudium, 27) cere sfințenie personală și creativitate spirituală. Așadar, nu numai a reînnoi ceea ce este vechi, ci de a permite ca Duhul Sfânt să creeze noul. Nu noi: Duhul Sfânt. A face spațiu Duhului Sfânt, a permite ca Duhul Sfânt să creeze noul, să facă noi toate lucrurile (cf. Ps 104,30; Mt9,17; 2Pt 3,13; Ap 21,5). El este protagonistul misiunii: El este „șeful de birou” al Operelor Misionare Pontificale. El este, nu noi. Nu vă fie frică de noutățile care vin de la Domnul Răstignit și Înviat: aceste noutăți sunt frumoase. Să vă fie frică de celelalte noutăți: acestea nu merg! Acelea care nu vin de acolo. Fiți îndrăzneți și curajoși în misiune, colaborând cu Duhul Sfânt mereu în comuniune cu Biserica lui Cristos (cf. Exortația apostolică Gaudete et exsultate, 131). Și această îndrăzneală înseamnă a merge cu curajul, cu fervoarea primilor care au vestit Evanghelia. Cartea voastră obișnuită de rugăciune și de meditație să fie Faptele Apostolilor. A merge acolo pentru a găsi inspirație. Și protagonistul acelei cărți este Duhul Sfânt.

Ce poate să însemne pentru voi Opere Pontificale, care împreună cu Congregația pentru Evanghelizarea Popoarelor pregătiți Luna Misionară Extraordinară, a vă recalifica evanghelic? Cred că înseamnă pur și simplu o convertire misionară. Avem nevoie să ne recalificăm – intuiția lui Benedict al XV-lea -, să ne recalificăm pornind de la misiunea lui Isus, să recalificăm efortul de adunare și distribuire a ajutoarelor materiale în lumina misiunii și a formării pe care aceasta o cere, așa încât conștiința, convingerea și responsabilitatea misionară să facă parte din nou din trăirea obișnuită a întregului sfânt popor credincios al lui Dumnezeu.

„Botezați și trimiși: Biserica lui Cristos în misiune în lume”. Aceasta este tema pe care am ales-o pentru luna misionară din octombrie 2019. Ea subliniază că trimiterea pentru misiune este o chemare înrădăcinată în Botez și este a tuturor celor botezați. Astfel misiunea este trimitere pentru mântuirea care realizează convertirea celui trimis și a destinatarului: viața noastră este, în Cristos, o misiune! Noi înșine suntem misiune pentru că suntem iubire a lui Dumnezeu comunicată, suntem sfințenie a lui Dumnezeu creată după imaginea sa. Așadar misiunea este sfințire a noastră și a lumii întregi, încă de la creație (cf. Ef 1,3-6). Dimensiunea misionară a Botezului nostru se traduce astfel în mărturie de sfințenie care dăruiește viață și frumusețe lumii.

De aceea a reînnoi Operele Misionare Pontificale înseamnă a lua la inimă, cu angajare serioasă și curajoasă, sfințenia fiecăruia și a Bisericii ca familie și comunitate. Vă cer să reînnoiți cu creativitate natura și acțiunea Operelor Misionare Pontificale, punându-le în slujba misiunii, pentru ca la inima preocupărilor noastre să fie sfințenia vieții discipolilor misionari. De fapt, pentru a putea colabora la mântuirea lumii trebuie iubită (cf. In 3,16) și a fi dispuși să ne dăm viața slujindu-l pe Cristos, unic Mântuitor al lumii. Noi nu avem un produs de vândut – nu intră aici prozelitismul, nu avem un produs de vândut -, ci o viață de comunicat: Dumnezeu, viața sa divină, iubirea sa milostivă, sfințenia sa! Și Duhul Sfânt este cel care ne trimite, ne însoțește, ne inspiră: El este autorul misiunii. El este cel care duce înainte Biserica, nu noi. Nici instituția Operelor Misionare Pontificale. Îl las pe El – putem să ne întrebăm – îl las pe El să fie protagonistul? Sau vreau să-l domesticesc, să-l închid, în multele structuri lumești care, la urmă, ne fac să concepem Operele Misionare Pontificale ca o firmă, o întreprindere, ceva al nostru, dar cu binecuvântarea lui Dumnezeu? Nu, asta nu merge. Trebuie să ne punem această întrebare: las ca El să fie sau îl închid? El, Duhul Sfânt, face tot; noi suntem numai slujitori ai săi.

Așa cum știți, în timpul lunii octombrie 2019, Luna Misionară Extraordinară, vom celebra Sinodul pentru Amazonia. Primind preocupările multor credincioși, laici și păstori, am voit ca să ne întâlnim pentru a ne ruga și a reflecta asupra provocărilor evanghelizării în acele ținuturi din America de Sud în care trăiesc importante Biserici particulare. Mă interesează ca această coincidență să ne ajute să ținem privirea noastră îndreptată spre Isus Cristos în înfruntarea problemelor, provocărilor, bogățiilor și sărăciilor; să ne ajute să reînnoim angajarea de slujire a Evangheliei pentru mântuirea bărbaților și femeilor care trăiesc în acele ținuturi. Să ne rugăm pentru ca Sinodul pentru Amazonia să poată recalifica evanghelic misiunea și în această regiune a lumii atât de încercate, pe nedrept exploatate și care are nevoie de mântuirea lui Isus.

Maria, când a mers la Elisabeta, n-a făcut asta ca un gest propriu, ca misionară. A mers ca o slujitoare a acelui Domn pe care-l purta în sânul ei: despre ea însăși n-a spus nimic, numai l-a purtat pe Fiul și l-a lăudat pe Dumnezeu. Este adevărat un lucru: mergea în grabă. Ea ne învață această grabă fidelă, această spiritualitate a grabei. Graba fidelității și a adorației. Nu era protagonista, ci slujitoarea unicului protagonist al misiunii. Și această icoană să ne ajute. Mulțumesc!

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 01.06.2017
Publicarea pe acest sit: 02.06.2018
Etichete: ,

Documente pe teme asemănătoare:

Comentariile sunt închise.