Predica Papei la Lourdes

Predica Sanctității Sale Papa Ioan Paul al II-lea
în solemnitatea Adormirii Maicii Domnului
Lourdes, 15 augusut 2004

1. „Que soy era Immaculada Councepciou”. Cuvintele pe care Maria le-a adresat Bernadettei la 25 martie 1858 răsună cu o intensitate specială în acest an în care Biserica celebrează 150 de ani de la definirea solemnă a dogmei proclamate de Fericitul Pius al IX-lea în Constituția apostolică Ineffabilis Deus. Mi-am dorit foarte mult să fac acest pelerinaj la Lourdes pentru a marca un eveniment ce continuă să aducă glorie Treimii de o ființă și nedespărțite. Zămislirea neprihănită a Mariei este semnul iubirii gratuite a Tatălui, expresia perfectă a răscumpărării realizate de Fiul, punctul de plecare al unei vieți disponibile în totalitate față de acțiunea Spiritului.

2. Sub privirea maternă a Fecioarei, vă salut pe toți din inimă, iubiți frați și surori veniți la Grota Massabielle pentru a aduce laudă aceleia pe care toate generațiile o numesc fericită (cf. Luca 1,48). Îi salut în particular pe pelerinii francezi și pe Episcopii lor, în special pe Mons. Jacques Perrier, Episcop de Tarbes și Lourdes, căruia îi mulțumesc pentru cuvintele amabile pe care mi le-a adresat la începutul acestei celebrări.

Îl salut pe domnul ministru de interne, care reprezintă aici guvernul francez, precum și pe celelalte persoane prezente din rândul autorităților civile și militare. Gândul meu de afecțiune se îndreaptă de asemenea către toți pelerinii veniți aici din diverse părți ale Europei și din lume, și către toți cei care sunt uniți în mod spiritual cu noi prin intermediul radioului și al televiziunii. Vă salut cu o afecțiune deosebită, iubiți bolnavi, care ați venit în acest loc binecuvântat pentru a căuta alinare și speranță. Fie ca Preasfânta Fecioară să vă facă să simțiți prezența sa și să vă mângâie inimile!

3. „În zilele acelea, Maria a pornit și s-a dus în grabă către ținutul muntos…” (Luca 1,39). Cuvintele citatului evanghelic ne fac să o vedem cu ochii inimii pe tânăra din Nazaret în drum spre „cetatea lui Iuda” unde locuia verișoara sa, pentru a-i oferi slujirea ei. Ceea ce ne emoționează înainte de toate la Maria este atenția ei plină de afecțiune față de ruda sa mai în vârstă. Este o iubire concretă care nu se limitează la cuvinte de înțelegere, ci se angajează personal într-o adevărată slujire. Fecioara nu îi dă verișoarei sale doar ceva care îi aparține; ea se dăruiește pe sine, fără a cere nimic în schimb. Ea a înțeles perfect că, mai mult decât un privilegiu, darul primit de la Dumnezeu este o datorie, care o angajează față de alții în gratuitatea care este proprie iubirii.

4. „Sufletul meu îl preamărește pe Domnul” (Luca 1,46). În timpul întâlnirii sale cu Elisabeta, sentimentele Mariei sun exprimate cu forță în cântarea Magnificat. Prin buzele sale este exprimată așteptarea plină de speranță a „săracilor Domnului”, precum și conștiința împlinirii promisiunilor, pentru că Dumnezeu „și-a adus aminte de îndurarea sa” (cf. Luca 1, 54).

Tocmai această conștiință este sursa bucuriei Fecioarei Maria, ce transpare din întreaga cântare: bucuria de a se ști „privită” de Dumnezeu în ciuda „smereniei” (cf. Luca 1,48); bucuria „slujirii” pe care ea poate să o aducă, grație lucrurilor „mari” la care a chemat-o Atotputernicul (cf. Luca 1,49); bucuria pregustării fericirii escatologice, rezervată celor „smeriți” și „flămânzi” (cf. Luca 1,52-53). După Magnificat vine liniștea; nu se mai spune nimic despre cele trei luni cât Maria a stat la verișoara ei Elisabeta. Sau poate tocmai ni se spune lucrul cel mai importat: binele nu face zgomot, forța iubirii se exprimă în discreția liniștită a activității cotidiene.

5. Prin cuvintele ei și prin tăcerea ei, Fecioara Maria ne apare ca un model pentru drumul nostru. Nu este un drum ușor: prin căderea proto-părinților noștri, omenirea poartă în ea urmele păcatului, iar consecințele continuă să se facă simțite și întrei cei răscumpărați. Dar răul și moartea nu vor avea ultimul cuvânt! Maria confirmă aceasta prin întreaga ei existență, pentru că ea este mărturia vie a victoriei lui Cristos, Paștile nostru. Credincioșii au înțeles. Tocmai de aceea vin în număr mare la grotă, pentru a asculta avertismentele materne ale Fecioarei, recunoscând în ea „femeia înveșmântată în soare” (Apocalipsa 12,1), Regina strălucitoare din fața tronului lui Dumnezeu (cf. Psalmului responsorial), care mijlocește pentru ei.

6. Astăzi, Biserica celebrează glorioasa Înălțare la Cer a Mariei, cu trupul și cu sufletul. Cele două dogme a Neprihănitei Zămisliri și a Înălțării sunt strâns legate. Ele amândouă proclamă gloria lui Cristos Salvatorul și sfințenia Mariei, a cărei destin uman este și acum realizat în mod perfect și definitiv în Dumnezeu. „Și dacă mă voi duce și vă voi găti loc, iarăși voi veni și vă voi lua la mine, ca să fiți și voi unde sunt Eu”, ne spune Isus (Ioan 14,3). Maria este garanția împlinirii promisiunii lui Cristos. Înălțarea ei devine pentru noi „un semn de speranță sigură și de consolare” (Lumen gentium, n. 68).

7. Dragi frați și surori! În grota Massabielle, Fecioara Neprihănită ne vorbește și nouă, creștinilor mileniului al treilea. Să o ascultăm! Ascultați-o, voi tineri, voi care căutați un răspuns capabil să dea sens vieții voastre. Îl puteți găsi aici. Este un răspuns exigent, dar este singurul răspuns adevărat. În el stă secretul adevăratei bucurii și al păcii.

Din această grotă, adresez un apel special către voi, femeile. Apărând în această grotă, Maria a încredințat un mesaj unei tinere fete, parcă pentru a sublinia misiunea particulară ce le revine femeilor, în vremurile noastre ademenite de materialism și de secularism: fiți în societatea actuală mărturisitoare ale valorilor esențiale care pot fi percepute doar cu ochii inimii. Vouă, femeilor, vă revine sarcina să fiți santinele ale Invizibilului! Vouă tuturor, frați și surori, vă adresez un apel insistent să faceți tot ce vă stă în putere pentru ca viața, întreaga viață, să fie respectată din momentul conceperii și până la sfârșitul ei natural. Viața este un dar sacru, și deci nimeni nu poate fi stăpânul ei.

Fecioara de la Lourdes are un mesaj pentru toți. Iată-l: fiți femei și bărbați liberi! Dar amintiți-vă: libertatea umană este o libertate marcată de păcat. Ea are nevoie de asemenea de a fi eliberată. Cristos este eliberatorul ei, el care „ne-a eliberat pentru a fi cu adevărat liberi” (Galateni 5,1). Apărați-vă libertatea! Dragi prieteni, de aceea știm că putem avea încredere în ea pentru că, necedând niciodată păcatului, Maria este singura făptură cu adevărat liberă. Ei vă încredințez. Mergeți cu Maria pe drumul deplinei realizări a umanității voastre!

Autor: Papa Ioan Paul al II-lea
Traducător: Oana și Radu Capan
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Catholica.ro
Publicarea în original: 15.08.2004
Publicarea pe acest sit: 15.08.2004
Etichete: , , ,

Lasă un răspuns