Mesajul IPS Ioan Robu către tineri

Mesajul către tineri al IPS Ioan Robu,
Arhiepiscop Mitropolit de București

Iubiți tineri și tinere,

Dorința de a-l vedea pe Isus se întrupează, crește și se realizează în fiecare rugăciune, în fiecare gând, cuvânt și faptă bună, în primirea Sacramentelor. Mă gândesc la rugăciunea de dimineață, pe care o văd ca pe o privire îndreptată spre Dumnezeu, peste norii grijilor și gândurilor care, treptat, încă din primele clipe ale zilei, ne invadează sufletul. Această rugăciune ne poartă la Dumnezeu, ne face să-i simțim prezența; și împreună cu el privim la lumea noastră, la cele din interiorul și din afara noastră. îl vedem pe Dumnezeu cu ochii credinței, îl simțim cu iubirea noastră față de El, îi vorbim spunându-i un Tatăl nostru, sau un simplu Doamne ajută! Sunt sigur că, nu numai o dată am avut această experiență: am simțit că suntem priviți de cineva dintr-o parte sau alta, și atunci fără a sta pe gânduri am căutat să vedem cine ne privește. Sentimentul că suntem priviți de Dumnezeu ne cheamă la tăcere interioară și la rugăciune; și prin acestea îl căutăm pe El, care ne privește, și văzându-l cu ochii credinței, îl binecuvântăm, îl implorăm. Să nu pierdem niciodată această conștiință că suntem priviți de Dumnezeu; și să-i căutăm privirea și chipul rugându-ne.

Gândul, cuvântul și fapta bună sunt parte din aceeași cale făcută pentru a-l vedea pe Isus, de data aceasta în toți semenii noștri, dar mai ales în cei săraci, cei suferinzi. îmi amintesc din nou cu plăcere de cuvintele Fericitei Maici Tereza de Calcutta: „Rodul tăcerii este rugăciunea; rodul rugăciunii este credința; rodul credinței este iubirea; rodul iubirii este slujirea; rodul slujirii este pacea”. Toate cele enunțate de Maica Tereza conduc la slujire aproapelui, o slujire simplă ca cea a privirii senine, a gândului și a cuvântului, a faptelor de bunăvoință, bineștiind că ceea ce facem pentru semenii noștri, o facem pentru Cristos prezent sub chipul fraților și surorilor noastre. Orice pas făcut în întâmpinarea aproapelui nostru este o traducere în faptă a dorinței intime din inima noastră: „Vrem să-l vedem pe Isus”.

Pe El, chipul infinitei milostiviri, îl vedem cu ochii credinței în Sacramentul Spovezii. Marea Taină a iertării ni-l dezvăluie pe Isus în expresiile mărturisirii păcatelor peste care este pus sigiliul dezlegării prin prezența preotului, care ne spune cuvântul lui Dumnezeu: … și eu te dezleg de păcatele tale… în dialogul dintre mine și Dumnezeu intervine preotul, ca în numele lui Cristos să dezlege pe pământ și-n ceruri. în eliberarea de păcate, în pacea sufletească, „vedem” fața lui Isus, care ne îndeamnă să ne apropiem mai mult de El, ba chiar să-l primim în Sfânta împărtășanie. învăluit de chipul pâinii euharistice, Isus ne primește când ne împărtășim și ni se arată ca izvor de viață veșnică. Tăcerea, rugăciunea, iubirea și slujirea Lui ne învață cum să-i primim pe semenii noștri și cum să-i iubim slujindu-i. Citim în Mesajul Sfântului Părinte Papa aceste cuvinte: Dragi prieteni, dacă veți învăța să îl descoperiți pe Isus în Euharistie, veți ști să îl descoperiți și în frații și în surorile voastre, în special în cei mai săraci. Euharistia primită cu iubire și adorată cu fervoare devine școală a libertății și carității pentru a împlini porunca iubirii. Isus ne vorbește prin limbajul minunat al dăruirii de sine și al iubirii până la sacrificiul propriei vieți. Este un discurs ușor? Nu, voi o știți! Uitarea de sine nu este ușoară ea îndepărtează de iubirea posesivă și narcisistă pentru a-l deschide pe om spre bucuria iubirii care se dăruiește. Această școală euharistică a libertății și a carității ne învață să depășim emoțiile superficiale pentru a ne înrădăcina puternic în ceea ce este adevărat și bun; ne eliberează de tendința de a ne apleca asupra noastră pentru a ne dispune să ne deschidem spre ceilalți; ne învață să trecem de la o iubire afectivă la o iubire efectivă. Pentru că a iubi nu este doar un sentiment; este un act de voință care constă în a prefera în mod constant, cu adevărat, binele altuia: „Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta: ca cineva să-și dea viața pentru prietenii săi” (In 15,13).

In încheiere vreau să vă spun că am fost foarte fericit să vă întâlnesc la Popești Leordeni; văzându-vă, pot spune că m-am întâlnit cu viitorul Bisericii noastre. știu că nu au fost acolo toți tinerii din Arhidieceză, dar salutându-vă pe voi, i-am salutat pe toți aceia care, ca și voi, de vârstă tinerească, spun – în inimile lor, în rugăciunea lor și în primirea Sacramentelor, – același cuvânt: Vrem să-l vedem pe Isus!

Impreună cu Sfântul Părinte Papa să spunem încă un cuvânt: „Contemporanii voștri așteaptă de la voi să fiți mărturisitori ai aceluia pe care l-ați întâlnit și care vă face să trăiți. în realitatea vieții de zi cu zi, deveniți martori curajoși ai iubirii care este mai puternică decât moartea. Vă revine vouă să acceptați această provocare! Puneți-vă talentele și elanul tineresc în slujba anunțării veștii bune. Fiți prieteni entuziaști ai lui Isus care îl prezintă pe Domnul celor care doresc să îl vadă, mai ales celor care sunt mai departe de el. Filip și Andrei i-au condus pe acei „greci” la Isus: Dumnezeu se servește de prietenia umană pentru a călăuzi inimile la izvorul iubirii divine. Simțiți-vă responsabili de evanghelizarea prietenilor voștri și a tuturor celor de vârsta voastră. Preasfânta Fecioară Maria, care în timpul întregii sale vieți s-a dedicat cu ardoare contemplării chipului lui Cristos, să vă păstreze neîncetat sub privirea Fiului său.”

Autor: IPS Ioan Robu
Copyright: ARCB.ro
Publicarea în original: 04.08.2004
Publicarea pe acest sit: 04.08.2004
Etichete:

Lasă un răspuns