Predica Sanctității Sale Papa Francisc
la Liturghia Cinei Domnului
joi, 6 aprilie 2023
Atrage atenția cum Isus, chiar în ziua înainte de a fi răstignit, face acest gest. A spăla picioarele era obicei în acel timp pentru că străzile erau pline de praf, oamenii veneau de afară și intrând în casă, înainte de ospăț, a reuniunii, își spălau picioarele. Dar cine spăla picioarele? Sclavii, pentru că era o muncă de sclav. Să ne imaginăm noi cum au rămas uluiți discipolii când au văzut că Isus începe să facă acest gest al unui sclav. Dar el face asta pentru a-i face să înțeleagă mesajul zilei următoare când avea să moară ca un sclav, pentru a plăti datoria noastră a tuturor.
foto: Vatican Media
Dacă noi am asculta aceste lucruri ale lui Isus, viața ar fi așa de frumoasă pentru că ne-am grăbi să ne ajutăm unul pe altul, în loc să ne înșelăm unul pe altul, să profităm unul de altul, așa cum ne învață cei șmecheri. Este atât de frumos să ne ajutăm unul pe altul, să dăm o mână de ajutor: sunt gesturi umane, universale, dar care se nasc dintr-o inimă nobilă. Și astăzi Isus cu această celebrare vrea să ne învețe asta: noblețea inimii.
Fiecare dintre noi poate să spună: „Dar dacă papa ar ști lucrurile pe care eu le am înăuntru…”. Dar Isus le știe și ne iubește așa cum suntem și ne spală picioarele tuturor. Isus nu se înspăimântă niciodată de slăbiciunile noastre, nu se înspăimântă niciodată pentru că el deja a plătit, vrea doar să ne însoțească, vrea să ne ia de mână pentru ca viața să nu fie atât de dură pentru noi. Eu voi face același gest de a spăla picioarele, dar nu este un lucru folcloric, nu. Să ne gândim că este un gest care anunță cum trebuie să fim noi, unul cu celălalt. În societate vedem câți oameni profită de alții, câți oameni sunt la colț și nu reușesc să iasă. Câte nedreptăți, câți oameni fără loc de muncă, câți oameni care muncesc și sunt plătiți pe jumătate, câți oameni care nu au bani pentru a cumpăra medicamentele, câte familii distruse, atâtea lucruri urâte…
Și niciunul dintre noi nu poate să spună: „Eu, mulțumire fie lui Dumnezeu, nu sunt așa, știi” – „Dacă eu nu sunt așa este prin harul lui Dumnezeu!”; fiecare dintre noi poate să alunece, fiecare dintre noi. Și această conștiință, această certitudine că fiecare dintre noi poate să alunece este ceea ce ne dă demnitatea – ascultați cuvântul: „demnitatea” – de a fi păcătoși. Și Isus ne vrea așa și pentru aceasta a voit să spele picioarele și să spună: „Eu am venit pentru a vă mântui pe voi, pentru a vă sluji pe voi”. Acum eu voi face același lucru ca amintire a acestui lucru pe care Isus ni l-a învățat: să ne ajutăm unii pe alții. Și astfel viața este mai frumoasă și se poate merge înainte așa. În timpul spălării picioarelor – sper să mă descurc pentru că nu pot să merg bine – dar în timpul spălării picioarelor voi gândiți-vă: „Isus mi-a spălat picioarele, Isus m-a mântuit, și am această dificultate acum”. Dar va trece, Domnul este mereu alături de tine, niciodată nu abandonează, niciodată. Gândiți-vă la asta.