Predica Papei la Liturghia celebrată în Catedrala din Bangkok

Predica Sfântului Părinte Papa Francisc
la Sfânta Liturghie celebrată în Catedrala
„Ridicarea la cer a Sfintei Fecioare Maria”,
Bangkok, 22 noiembrie 2019

Să mergem în întâmpinarea Domnului care vine!

Evanghelia pe care tocmai am ascultat-o ne invită să ne punem în mișcare și să privim la viitor pentru a ne întâlni cu lucrul cel mai frumos pe care vrea să ni-l dăruiască: venirea definitivă a lui Cristos în viața noastră și în lumea noastră. Să-i spunem bun-venit în mijlocul nostru cu imensă bucurie și iubire, așa cum numai voi tinerii știți s-o faceți! Înainte ca noi să mergem ca să-l căutăm, știm că Domnul ne caută, ne vine în întâmpinare și ne cheamă să pornim de la necesitatea unei istorii de făcut, de creat, de inventat. Să mergem înainte cu bucurie pentru că știm că acolo El ne așteaptă.

Domnul știe că prin voi, tinerii, intră viitorul în aceste ținuturi și în lume și se bazează pe voi pentru a duce înainte misiunea sa astăzi (cf. Exortația apostolică post-sinodală Christus vivit, 174). Așa cum avea un plan pentru poporul ales, tot așa Dumnezeu are un plan și pentru fiecare dintre voi. El este primul care visează să ne invite pe toți la un ospăț pe care trebuie să-l pregătim împreună, El și noi, ca o comunitate: ospățul din Împărăția sa de la care nimeni n-ar trebui să rămână afară.

Evanghelia de astăzi ne vorbește despre zece tinere invitate să privească la viitor și să participe la sărbătoarea Domnului. Problema a fost că unele dintre ele nu erau pregătite să-l primească; nu pentru că au adormit, ci pentru că le lipsea untdelemnul necesar, combustibilul interior pentru a menține aprins focul iubirii. Aveau un elan și o motivație mari, voiau să participe la chemarea și la convocarea Învățătorului, însă cu timpul forțele și voința s-au stins, s-au epuizat și au ajuns târziu. O parabolă despre ce s-ar putea întâmpla tuturor creștinilor atunci când, plini de elan și de dorință, simțim chemarea Domnului de a face parte din Împărăția sa și de a împărtăși bucuria sa cu alții. Se întâmplă adesea atunci că, în fața problemelor și a obstacolelor, care de atâtea ori sunt multe, așa cum fiecare dintre voi știe bine în inima sa, în fața suferinței persoanelor dragi, sau a neputinței care se experimentează în situații care par imposibil de schimbat, necredința și amărăciunea pot să câștige spațiu și să se infiltreze în tăcere în visele noastre, făcând în așa fel încât să se răcească inima noastră, încât să pierdem bucuria și să ajungem târziu.

Pentru aceasta mi-ar plăcea să vă întreb: vreți să mențineți viu focul care poate să vă lumineze în mijlocul nopții și în mijlocul dificultăților? Vreți să vă pregătiți pentru a răspunde la chemarea Domnului? Vreți să fiți gata să faceți voința sa?

Cum se poate procura untdelemnul care poate să vă mențină în mișcare și să vă încurajeze să-l căutați pe Domnul în orice situație?

Voi sunteți moștenitori ai unei istorii magnifice de evanghelizare care v-a fost transmisă ca o comoară sacră. Această frumoasă catedrală este martoră a credinței în Cristos pe care au avut-o înaintașii voștri: fidelitatea lor, profund înrădăcinată, i-a determinat să facă opere bune, să construiască templul celălalt, și mai frumos, compus din pietre vii pentru a putea duce iubirea milostivă a lui Dumnezeu la toate persoanele din timpul lor. Au putut să facă asta pentru că erau convinși de ceea ce profetul Osea a proclamat în prima lectură de astăzi: Dumnezeu le-a vorbit cu duioșie, i-a îmbrățișat cu iubire puternică, pentru totdeauna (cf. Os 2,16.21).

Dragi prieteni, pentru ca focul Duhului Sfânt să nu se stingă și voi să puteți menține vie privirea și inima, este necesar să fiți înrădăcinați în credința bătrânilor noștri: părinți, bunici, învățători. Nu pentru a rămâne prizonieri ai trecutului, ci pentru a învăța să avem acel curaj care ne poate ajuta să răspundem la noile situații istorice. Viața lor a fost una care a rezistat la multe încercări și la multă suferință. Însă, de-a lungul drumului, au descoperit că secretul unei inimi fericite este siguranța pe care o găsim atunci când suntem ancorați, înrădăcinați în Isus, înrădăcinați în viața lui Isus, în cuvintele sale, în moartea și învierea sa.

„Uneori am văzut copaci tineri, frumoși, care ridicau ramurile lor spre cerul tinzând tot mai sus, și păreau un cânt de speranță. Ulterior, după o furtună, i-am găsit căzuți, fără viață. Pentru că aveau puține rădăcini, își răsfiraseră ramurile lor fără a pune rădăcini adânci în pământ, și astfel au cedat în fața asalturilor naturii. Pentru aceasta mă doare să văd că unii le propun tinerilor să construiască un viitor fără rădăcini, ca și cum lumea ar începe acum. Pentru că «este imposibil ca unul să crească dacă nu are rădăcini puternice care să-l ajute să stea bine în picioare și alipit de pământ. Este ușor să ne risipim atunci când nu avem unde să ne alipim, unde să ne fixăm»” (Exortația apostolică post-sinodală Christus vivit, 179).

Fără acest puternic simț de înrădăcinare, putem rămâne descumpăniți de „glasurile” din această lume, care se luptă pentru atenția noastră. Multe din acelea sunt atrăgătoare, propuneri bine „machiate”, care la început par frumoase și intense, dar cu timpul ajung să lase numai golul, oboseala, singurătatea și apatie (cf. ibid., 142) și sting acea scânteie de viață pe care Domnul a aprins-o într-o zi în fiecare dintre noi.

Dragi tineri! Voi sunteți o nouă generație, cu noi speranțe, noi vise și noi întrebări; cu siguranță și cu unele îndoieli, însă, înrădăcinați în Cristos, vă invit să mențineți vie bucuria și să nu vă fie frică să priviți la viitor cu încredere. Înrădăcinați în Cristos, priviți cu bucurie și priviți cu încredere. Această condiție se naște din faptul de a ne ști doriți, întâlniți și iubiți infinit de Domnul. Prietenia cultivată cu Isus este untdelemnul necesar pentru a lumina drumul, drumul vostru, dar și pe cel al tuturor celor care vă înconjoară: prieteni, vecini, colegi de studiu și de muncă, inclusiv cel al acelora care sunt cu totul în dezacord cu voi.

Să mergem în întâmpinarea Domnului care vine! Nu vă fie frică de viitor și nu vă lăsați intimidați; dimpotrivă, să știți că în viitor Domnul vă așteaptă pentru a pregăti și a celebra sărbătoarea din Împărăția sa.

* * *

Mulțumirea Sfântului Părinte la sfârșitul Liturghiei cu tinerii

La sfârșitul acestei celebrări, doresc să le mulțumesc tuturor celor care au făcut posibilă vizita mea în Thailanda și care au colaborat la realizare.

Reînnoiesc exprimarea recunoștinței mele Maiestății Sale regele Rama al X-lea, guvernului și celorlalte autorități ale țării pentru primirea lor grijulie. Mulțumesc din inimă fraților mei episcopi și îndeosebi cardinalului Francis Xavier, precum și preoților, călugărițelor și călugărilor, credincioșilor laici și în special vouă, tinerilor!

O mulțumire vie adresez voluntarilor care au colaborat cu atâta generozitate; și celor care m-au însoțit cu rugăciunea lor și jertfele lor, în mod deosebi bolnavilor și deținuților.

Să vă răsplătească Domnul cu mângâierea sa și pacea pe care numai El o poate da. Și vă las o temă: nu uitați să vă rugați pentru mine. Multe mulțumiri!

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; InfoSapientia.ro
Publicarea în original: 21.11.2019
Publicarea pe acest sit: 22.11.2019
Etichete: , ,

Documente pe teme asemănătoare:

Comentariile sunt închise.