Discursul Papei la întâlnirea cu Episcopii japonezi

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
la întâlnirea cu Episcopii japonezi
Tokyo, sâmbătă, 23 noiembrie 2019

Iubiți frați!

Înainte de toate vreau să mă scuzați și să-mi cer iertare pentru că am intrat fără să salut pe nimeni: ce needucați suntem, noi, argentinienii! Scuzați-mă pentru asta.

Sunt foarte bucuros să fiu printre voi. Japonezii au faimă că sunt metodici și muncitori și dovada este aceasta: papa coboară din avion și-l pun la lucru imediat! Multe mulțumiri.

Sunt bucuros pentru darul de a vizita Japonia și pentru primirea pe care mi-ați rezervat-o. Îi mulțumesc îndeosebi arhiepiscopului Takami pentru cuvintele sale în numele întregii comunități catolice din această țară. Aflându-mă aici cu voi, în această primă întâlnire oficială, vreau să salut toate și fiecare din comunitățile voastre, laici, cateheți, preoți, călugări, persoane consacrate, seminariști. Și doresc să extind îmbrățișarea și rugăciunile mele și la toți japonezii în această perioadă caracterizată de întronarea noului împărat și de începutul erei Reiwa.

Nu știu dacă știți, dar încă de tânăr am simțit simpatie și afect pentru aceste ținuturi. Au trecut mulți ani de la acel impuls misionar, a cărui realizare s-a lăsat așteptată. Astăzi Domnul îmi oferă oportunitatea de a fi în mijlocul vostru ca pelerin misionar pe urmele marilor martori ai credinței. Se împlinesc 470 de ani de la venirea sfântului Francisc Xaveriu în Japonia, care a marcat începutul răspândirii creștinismului în această țară. În amintirea sa, vreau să mă unesc cu voi pentru a-i mulțumi Domnului pentru toți cei care, în decursul secolelor, s-au dedicat să semene Evanghelia și să slujească poporul japonez cu mare ungere și iubire; această dăruire a lor a dat o față foarte specială Bisericii japoneze. Mă gândesc la martirii sfântul Paul Miki și la însoțitorii săi și la fericitul Justo Takayama Ukon, care în mijlocul atâtor încercări a dat mărturie până la moarte. Această oferire de sine pentru a menține vie credința prin persecuție a ajuta comunitatea creștină mică să crească, să se consolideze și să aducă rod. Să ne gândim și la „creștinii ascunși” din regiunea Nagasaki, care au păstrat credința timp de generații grație botezului, rugăciunii și catehezei. Biserici familiale autentice care străluceau în această țară, probabil fără să știe, ca oglinzi ale Familiei din Nazaret.

Calea Domnului ne arată cum prezența voastră se joacă în viața zilnică a poporului credincios, care caută modul de a continua să facă prezentă amintirea Lui; o prezență tăcută, o memorie vie care amintește că unde doi sau mai mulți sunt reuniți în numele său, El va fi acolo, cu forța și duioșia Duhului său (cf. Mt 18,20). ADN-ul comunităților voastre este marcat de această mărturie, antidot împotriva oricărei disperări, care ne indică drumul spre care să ne orientăm. Voi sunteți o Biserică vie, care s-a păstrat rostind Numele Domnului și contemplând cum El vă conducea în mijlocul persecuției.

Semănatul încrezător, mărturia martirilor și așteptarea răbdătoare a roadelor pe care Domnul le dăruiește la timpul potrivit, au caracterizat modalitatea apostolică prin care ați știut să însoțiți cultura japoneză. Prin urmare, ați plăsmuit în decursul anilor o față eclezială în general foarte apreciată de societatea japoneză, grație multiplelor voastre contribuții la binele comun. Acest important capitol din istoria țării și a Bisericii universale a fost recunoscut acum cu desemnarea bisericilor și a satelor Nagasaki și Amakusa ca locuri ale Patrimoniului Cultural Mondial; dar, mai ales, ca amintire vie a sufletului comunităților voastre, speranță rodnică a oricărei evanghelizări.

Această călătorie apostolică este marcată de motoul „A proteja fiecare viață”, care poate simboliza bine slujirea noastră episcopală. Episcopul este cel pe care Domnul l-a chemat în mijlocul poporului său, pentru a-l reda ca păstor capabil să protejeze fiecare viață, și asta determină într-o anumită măsură scenariul la care trebuie să tindem.

Misiunea în aceste ținuturi a fost caracterizată de o căutare puternică de înculturare și dialog, care a permis formarea de noi modalități independente de cele dezvoltate în Europa. Știm că, încă de la început, au fost utilizate scrieri, teatru, muzică și tot soiul de instrumente, în cea mai mare parte în limba japoneză. Acest fapt demonstrează iubirea pe care primii misionari o simțeau față de aceste ținuturi. A proteja fiecare viață înseamnă, în primul rând, a avea o privire contemplativă capabilă să iubească viața întregului popor încredințat vouă, pentru a recunoaște în el înainte de toate un dar al Domnului. „Pentru că numai ceea ce se iubește poate să fie mântuit. Numai ceea ce se îmbrățișează poate să fie transformat” (Discurs la veghea cu tinerii, Panama, 26 ianuarie 2019). Principiu de întrupare, care ne poate ajuta să ne punem în fața fiecărei vieți ca în fața unui dar gratuit, mai presus de alte considerații, valabile dar secundare. A proteja fiecare viață și a vesti Evanghelia nu sunt două lucruri separate și nici contrapuse: se cheamă și se cer reciproc. Ambele înseamnă a fi atenți și vigilenți față de tot ceea ce astăzi poate să împiedice, în aceste ținuturi, dezvoltarea integrală a persoanelor încredințate în lumina Evangheliei lui Isus.

Știm că în Japonia Biserica este mică și catolicii sunt o minoritate, însă acest lucru nu trebuie să diminueze angajarea voastră pentru o evanghelizare pe care, în situația voastră particulară, cuvântul cel mai puternic și mai clar pe care-l poate oferi este cel al unei mărturii umile, zilnice și de dialog cu celelalte tradiții religioase. Ospitalitatea și grija pe care o demonstrați față de numeroșii muncitori străini, care reprezintă mai mult de jumătate dintre catolicii din Japonia, nu numai că folosesc ca mărturie a Evangheliei în sânul societății japoneze, ci atestă și universalitatea Bisericii, demonstrând că unirea noastră cu Cristos este mai puternică decât orice altă legătură sau identitate și este în măsură să ajungă la toate realitățile.

O Biserică martirială poate vorbi cu mai mare libertate, în special în înfruntarea problemelor urgente ale păcii și dreptății în lumea noastră. Mâine voi vizita Nagasaki și Hiroshima, unde mă voi ruga pentru victimele bombardamentului catastrofal din aceste două orașe și mă voi face ecou al apelurilor voastre profetice la dezarmarea nucleară. Doresc să-i întâlnesc pe cei care încă îndură rănile acelui episod tragic din istoria umană; precum și victimele „triplului dezastru”. Suferința lor prelungită este un avertisment elocvent pentru datoria noastră umană și creștină de a-i ajuta pe cei care suferă în trup și în spirit și de a oferi tuturor mesajul evanghelic de speranță, vindecare și reconciliere. Amintim că răul nu face preferințe de persoane și nu se informează cu privire la apartenențe; pur și simplu intră năvalnic cu forța sa distrugătoare, așa cum s-a întâmplat și recent cu taifunul devastator care a provocat atâtea victime și daune materiale. Să încredințăm milostivirii Domnului pe cei care au murit, rudele lor și pe toți cei care au pierdut casa și bunurile materiale. Să nu ne fie frică să ducem înainte mereu, aici și în toată lumea, o misiune capabilă să-și ridice glasul și să apere fiecare viață ca dar prețios al Domnului.

Așadar, vă încurajez în eforturile voastre pentru a garanta ca în Japonia comunitatea catolică să ofere o mărturie clară a Evangheliei în mijlocul întregii societăți. Apreciatul apostolat educativ al Bisericii reprezintă o mare resursă pentru evanghelizare și demonstrează angajarea cu cele mai ample curente intelectuale și culturale; calitatea contribuției sale va depinde desigur de promovarea identității sale și a misiunii sale.

Suntem conștienți de faptul că există diferite flageluri care amenință viața unor persoane din comunitățile voastre, care sunt marcate, din diferite motive, de singurătate, de disperare și de izolare. Creșterea numărului de sinucideri în orașele voastre, precum și bulismul (ijime) și diferite forme de auto-exigență, creează noi tipuri de alienare și dezorientare spirituală. Cât de mult lovesc toate acestea mai ales pe tineri! Vă invit să acordați atenție deosebită lor și nevoilor lor, să încercați să creați spații în care cultura eficienței, a prestației și a succesului să se poată deschidă la cultura unei iubiri gratuite și altruiste, capabile să ofere tuturor, și nu numai celor „sosiți”, posibilități ale unei vieți fericite și reușite. Cu entuziasmul lor, ideile lor și energiile lor, în afară de o bună formare și o bună însoțire, tinerii voștri pot să fie un important izvor de speranță pentru cei de vârsta lor și să dea o mărturie vie de caritate creștină. O căutare creativă, înculturată și ingenioasă a kerygmei poate să aibă o reflexie puternică în atâtea vieți însetate de compasiune.

Știu că secerișul este mare și lucrătorii sunt puțini. Vă încurajez să căutați, să dezvoltați și să faceți să crească o misiune capabilă să implice familiile și să promoveze o formare în măsură să ajungă la persoane acolo unde se află ele, ținând cont mereu de realitate: punctul de plecare pentru fiecare apostolat se naște din locul în care se află persoanele, cu obiceiurile și ocupațiile lor, nu în locurile artificiale. Acolo, trebuie să ajungem la sufletul orașelor, al locurilor de muncă, al universităților pentru a însoți cu Evanghelia compasiunii și a milostivirii pe credincioșii care ne-au fost încredințați.

Mulțumesc iar pentru oportunitatea pe care mi-o oferiți de a vizita Bisericile voastre particulare și de a celebra împreună cu ele. Petru vrea să vă întărească în credință, însă Petru vine și să atingă cu mâna și să se lase reînnoit pe urmele atâtor martiri martori ai credinței; rugați-vă pentru ca Domnul să-mi dea acest har.

Îi cer Domnului să vă binecuvânteze pe voi și, în voi, să binecuvânteze comunitățile voastre. Mulțumesc.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 23.11.2019
Publicarea pe acest sit: 23.11.2019
Etichete: , ,

Documente pe teme asemănătoare:

Comentariile sunt închise.