Predica Papei la canonizarea lui Pedro de San Jose de Betancur

Predica Sfântului Părinte Papa Ioan Paul al II-lea
de la Liturghia de canonizare
a fratelui Pedro de San José de Betancur

1. „Veniți, binecuvântații Tatălui Meu; … Adevărat zic vouă, întrucât ați făcut unuia dintr-acești frați ai Mei, prea mici, Mie Mi-ați făcut” (Matei 25, 34.40). Cum am putea să nu ne gândim că aceste cuvinte ale lui Isus, cu care se va încheia istoria omenirii, se pot aplica și Fratelui Pedro, care cu atâta generozitate s-a dedicat slujirii celor mai săraci și părăsiți?

Înscriindu-l astăzi în lista sfinților pe Fratele Pedro de San José de Betancur, o fac convins de actualitatea mesajului său. Noul Sfânt, călătorind numai credința și încrederea sa în Dumnezeu, a traversat Atlanticul pentru a ajunge la cei săraci și la indigenii din America: mai întâi în Cuba, apoi în Honduras și, în cele din urmă, pe acest binecuvântat pământ al Guatemalei, „țara promisă” a lui.

2. Mulțumesc din inimă Mons. Rodolfo Quezada, Arhiepiscopul de Guatemala, pentru cuvintele amabile pe care le-a rostit, prezentându-mă acestor iubite comunități eclesiale. Îi salut pe Cardinali, pe Episcopii guatemalezi, pe Episcopul de Tenerife și pe Episcopii veniți din alte părți ale continentului american.

Salut cu multă stimă și preoții și persoanele consacrate. Un salut particular și plin de afecțiune adresez și Fraților din Ordinul de Betleem și Surorilor Betleemite, rodul inspirației Maicii Encarnacion Rosal, prima fericită guatemaleză și reformatoarea Conventului Beaterio, unde și-a înființat fundația pentru a recupera valorile fundamentale ale discipolilor Fratelui Pedro.

Sunt recunoscător în mod deosebit pentru prezența la această celebrare a președinților din Guatemala, El Salvador, Honduras, Nicaragua, Costa Rica, Panama, Republica Dominicană, a prim-ministrului din Belize și a altor autorități civile. Apreciez totodată prezența la această celebrare a Misiunii Oficiale pe care Guvernul Spaniol a dorit să o trimită pentru această fericită ocazie.

Doresc să îmi exprim totodată prețuirea și apropierea față de numeroșii indigeni. Papa nu v-a uitat, și, admirând valorile culturii voastre, vă încurajează să depășiți cu speranță situațiile, uneori dificile, pe care le întâmpinați. Clădiți viitorul în mod responsabil, lucrând la progresul armonios al poporului vostru! Meritați tot respectul și aveți dreptul să vă împliniți pe deplin în dreptate, dezvoltare integrală și pace.

3. „Să fiți puternic întăriți, prin Duhul Său, în omul dinăuntru, și Cristos să se sălășluiască, prin credință, în inimile voastre. Astfel, înrădăcinați și întemeiați fiind în iubire, să puteți înțelege […] adâncimea iubirii lui Cristos” (Efeseni 3, 16-19). Aceste cuvinte ale Sfântului Paul, pe care le-am ascultat astăzi, arată cum întâlnirea lăuntrică cu Cristos transformă ființa umană, umplând-o de milostivire față de aproapele.

Fratele Pedro a fost un om al rugăciunii profunde atât în țara sa natală, Tenerife, cât și mai târziu în toate etapele vieții sale, în special aici, unde, în mod deosebit în schitul Calvarului, căuta stăruitor voința lui Dumnezeu în fiecare moment.

De aceea, el este un exemplu remarcabil pentru creștinii de astăzi, cărora le amintește că, pentru a fi sfânt, „este necesar un creștinism care să se distingă înainte de toate prin arta rugăciunii” (Novo Millennio Ineunte, 32). Astfel, reînnoiesc îndemnul meu către toate comunitățile creștine, din Guatemala și din alte țări, de a fi școli autentice de rugăciune, unde rugăciunea să fie centrul întregii activități. O viață intensă de pietate aduce mereu roade îmbelșugate.

Astfel și-a modelat spiritualitatea Fratele Pedro, în mod deosebit în contemplarea misterului de la Betleem și a misterului Crucii. Dacă în nașterea și copilăria lui Isus a pătruns adânc în evenimentul fundamental al Întrupării Cuvântului, ceea ce l-a făcut să descopere aproape în mod firesc chipul lui Dumnezeu în om, în meditarea Crucii a găsit forță pentru a practica în mod eroic milostivirea față de cei mai neînsemnați și nevoiași.

4. Astăzi suntem martorii adevărului profund din cuvintele Psalmului pe care l-am recitat mai devreme: dreptul „nu se va teme. Risipit-a, dat-a săracilor; dreptatea lui rămâne în veacul veacului” (Psalm 111, 8-9). Dreptatea care durează este cea practicată cu umilință, împărtășind din inimă soarta semenilor, răspândind peste tot spiritul iertării și al milostivirii.

Pedro de Betancur s-a remarcat tocmai prin practicarea milostivirii cu spirit de umilință și în viața austeră. A simțit în inima sa ascultătoare îndemnul apostolului Paul: „Orice ați face, lucrați din toată inima, ca pentru Domnul și nu ca pentru oameni” (Coloseni 3, 23). De aceea a fost cu adevărat fratele tuturor celor care trăiesc în nenorocire și s-a dăruit cu delicatețe și cu o imensă iubire spre mântuirea lor. Aceasta s-a manifestat în faptele vieții sale, în dăruirea sa față de cei bolnavi din micul spital al Sfintei Fecioare din Betleem, leagănul Ordinului Betleemit.

Noul Sfânt constituie totodată astăzi o chemare urgentă la practicarea milostivirii în societatea actuală, mai ales când sunt mulți cei care așteaptă o mână întinsă care să-i ajute. Să ne gândim la copiii și la tinerii fără adăpost sau fără educație; la femeile părăsite, cu nenumăratele lor nevoi; la mulțimea de marginalizați din orașe; la victimele crimei organizate, ale prostituției sau ale drogurilor; la bolnavii neglijați sau la bătrânii care trăiesc în singurătate.

5. Fratele Pedro constituie „o moștenire care nu trebuie să se piardă; trebuie [i] să se păstreze o recunoștință veșnică și o reînnoită propunere de imitare” (Novo Millennio Ineunte, 7). Această moștenire trebuie să trezească în creștini și în toți cetățenii dorința de a transforma comunitatea umană într-o mare familie, în care relațiile sociale, politice și economice să fie demne de om, și să promoveze demnitatea persoanei, recunoscând efectiv drepturile sale inalienabile.

Doresc să închei amintind că devoțiunea către Preasfânta Fecioară a însoțit mereu viața de pietate și de milostivire a Fratelui Pedro. Fie ca ea să ne îndrume și pe noi pentru ca, luminați de exemplul „omului care era iubire”, cum este cunoscut Pedro de Betancur, să putem ajunge la Fiul său, Isus. Amin.

Lăudat să fie Isus Cristos!

Papa Ioan Paul al II-lea
Guatemala, marți, 30 iulie 2002

Autor: Papa Ioan Paul al II-lea
Traducător: Cristina Grigore
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Catholica.ro
Publicarea în original: 30.07.2002
Publicarea pe acest sit: 31.07.2002
Etichete: , , ,

Comentariile sunt închise.