Predica Papei la canonizarea lui Padre Pio

Predica Sfântului Părinte Papa Ioan Paul al II-lea
la ceremonia de canonizare a lui Padre Pio

1. „Jugul Meu este plăcut și povara Mea ușoară” (Matei 11, 30).

Cuvintele adresate de Isus discipolilor, pe care tocmai le-am ascultat, ne ajută să înțelegem mesajul cel mai important al acestei celebrări solemne. De fapt, le putem considera, într-un fel, ca pe o sinteză extraordinară a întregii vieți a Părintelui Pio da Pietrelcina, proclamat astăzi sfânt.

Imaginea evanghelică a „jugului” amintește multele încercări pe care le-a înfruntat umilul capucin din San Giovanni Rotondo. Astăzi contemplăm în el cât este de plăcut „jugul” lui Cristos și cu adevărat ușoară povara Sa atunci când este purtată cu iubire fidelă. Viața și misiunea lui Padre Pio dau mărturie despre faptul că greutățile și durerile, dacă sunt acceptate din iubire, se transformă într-un drum de sfințenie privilegiat, care deschide spre perspectivele unui bine mai mare, cunoscut doar Domnului.

2. „Iar mie, să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru Isus Cristos” (Galateni 6, 14).

Nu este oare tocmai „mândria Crucii” cea care strălucește cel mai mult în Padre Pio? Cât de actuală este spiritualitatea Crucii trăită de umilul capucin din Pietrelcina! Lumea de astăzi are nevoie să îi redescopere valoarea pentru a-și deschide inima spre speranță.

El a căutat întreaga sa viață să se identifice tot mai mult cu Răstignitul, având conștiința clară că a fost chemat să colaboreze într-un mod special la opera de răscumpărare. Fără această referire constantă la Cruce, nu poate fi înțeleasă sfințenia lui.

În planul lui Dumnezeu, Crucea constitue adevăratul instrument de mântuire pentru întreaga omenire și calea clar propusă de Domnul celor care vor să-l urmeze (cfr Marcu 16,24). Acest lucru l-a înțeles foarte bine Sfântul Frate din Gargano, care, în sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului din 1914, scria: „Pentru a putea ajunge scopul nostru ultim trebuie să-l urmăm pe Capul nostru dumnezeiesc, care nu vrea să conducă sufletul ales pe altă cale decât pe cea străbătută de el; pe aceea, zic, a abnegației și a Crucii” (Epistolar II, p. 155).

3. „Eu sunt Domnul, Cel ce fac milă” (Ieremia 9, 24).

Padre Pio a fost un generos împărțitor al milostivirii dumnezeiești, fiind disponibil față de toți în a-i primi, în îndrumarea spirituală și, în special, în administrarea Sacramentului Pocăinței. Slujirea în confesional, care constituie una dintre trăsăturile caracteristice ale apostolatului său, atrăgea mulțimi nenumărate de credincioși la mănăstirea din San Giovanni Rotondo. Chiar și atunci când acel confesor inedit îi trata pe pelerini cu o aparentă duritate, aceștia, devenind conștienți de gravitatea păcatului și căindu-se sincer, aproape întotdeauna reveneau pentru a primi îmbrățișarea dădătoare de pace a iertării sacramentale.

Exemplul lui să îi însuflețească pe preoți ca să împlinească cu bucurie și stăruință această slujire, atât de importantă și astăzi, după cum am dorit să afirm din nou în Scrisoarea către preoți din Joia Sfântă a acestui an.

4. „Tu ești, Doamne, singurul meu bine”.

Astfel am cântat în Psalmul Responsorial. Prin aceste cuvinte, noul Sfânt ne invită să-l punem pe Dumnezeu mai presus de toate, să-l considerăm singurul și supremul nostru bine.

De fapt, cauza ultimă a eficacității apostolice a lui Padre Pio, rădăcina adâncă a spiritualității sale atât de fecunde se află în acea intimă și constantă unire cu Dumnezeu, pentru care dădeau mărturie lungile ore petrecute în rugăciune. Îi plăcea să repete: „Sunt un sărman frate care se roagă”, convins fiind că „rugăciunea este arma cea mai bună pe care o avem, o cheie care deschide inima lui Dumnezeu”. Această caracteristică fundamentală a spiritualității sale continuă în „Grupurile de rugăciune” fondate de el, care oferă Bisericii și societății contribuția extraordinară a unei rugăciuni continue și pline de încredere. Padre Pio a pus apoi alături de rugăciune și o intensă activitate caritativă, a cărei expresie extraordinară este „Casa Alinării Suferinței”. Rugăciune și caritate, iată o sinteză cât se poate de concretă a învățăturii lui Padre Pio, care astăzi este propusă din nou tuturor.

5. „Te slăvesc pe Tine, Părinte, Doamne al cerului și al pământului, căci… ai descoperit acestea… celor mici” (Matei 11, 25).

Cât de potrivite sunt aceste cuvinte ale lui Isus, atunci când ni le amintim referindu-ne la tine, umil și iubit Padre Pio.

Învață-ne și pe noi, te rugăm, umilința inimii, pentru a fi numărați printre cei mici ai Evangheliei, cărora Tatăl le-a promis să le dezvăluie tainele Împărăției Sale.

Ajută-ne să ne rugăm fără răgaz, siguri de faptul că Dumnezeu știe de ce avem nevoie, încă înainte de a-i cere.

Dobândește-ne o privire de credință capabilă să recunoască imediat în cei săraci și suferinzi însuși chipul lui Isus.

Sprijină-ne în ceasul luptei și al încercării și, dacă vom cădea, fă să experimentăm bucuria Sacramentului Iertării.

Transmite-ne devoțiunea ta plină de afecțiune față de Maria, Mama lui Isus și Mama noastră.

Însoțește-ne în pelerinajul pământesc către Patria fericită, unde sperăm să ajungem și noi pentru a contempla în veșnicie Slava Tatălui, a Fiului și a Duhului Sfânt. Amin!

Piața San Pietro,
16 iunie 2002
Papa Ioan Paul al II-lea

Autor: Papa Ioan Paul al II-lea
Traducător: Cristina Grigore
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Catholica.ro
Publicarea în original: 16.06.2002
Publicarea pe acest sit: 16.06.2002
Etichete: ,

Faci un comentariu sau dai un răspuns?