Predica Papei în Ziua Mondială a Migrantului şi Refugiatului

Predica Sfântului Părinte Papa Francisc
la Sfânta Liturghie celebrată
în Ziua Mondială a Migrantului și Refugiatului,
Piața San Pietro, 29 septembrie 2019

Psalmul responsorial ne-a amintit că Domnul îi susține pe cei străini, împreună cu văduvele și orfanii din popor. Psalmistul menționează explicit acele categorii care sunt deosebit de vulnerabile, adesea uitate și expuse la samavolnicii. Străinii, văduvele și orfanii sunt fără drepturi, cei excluși, cei marginalizați, față de care Domnul are o grijă deosebită. Pentru aceasta Dumnezeu le cere israeliților să aibă o atenție specială față de ei.

În cartea Exodului, Domnul avertizează poporul să nu maltrateze în niciun fel văduvele și orfanii, pentru că El ascultă glasul lor (cf. 22,23). Același avertisment este reluat de două ori în Deuteronom (cf. 24,17; 27,19), cu adăugirea străinilor printre categoriile protejate. Și motivul acestui avertisment este explicat clar în aceeași carte: Dumnezeul lui Israel este Cel „care face dreptate orfanului și văduvei, care-l iubește pe străin, dându-i hrană și îmbrăcăminte” (10,18). Această preocupare iubitoare față de cei mai puțin privilegiați este prezentată ca o trăsătură distinctivă a Dumnezeului lui Israel, și este cerută, ca o obligație morală, și tuturor celor care vor să aparțină poporului său.

Iată pentru ce trebuie să avem o atenție deosebită față de cei străini, precum și față de văduve, orfani și toți rebutații din zilele noastre. În Mesajul pentru această a 105-a Zi Mondială a Migrantului și Refugiatului se repetă ca un refren tema: „Nu este vorba numai de migranți”. Și este adevărat: nu este vorba numai de străini, este vorba de toți locuitorii din periferiile existențiale care, împreună cu migranții și refugiații, sunt victime ale culturii rebutului. Domnul ne cere să punem în practică față de ei caritatea; ne cere să restaurăm umanitatea lor, împreună cu a noastră, fără a exclude pe nimeni, fără a lăsa afară pe nimeni.

Dar, în același timp cu exercitarea carității, Domnul ne cere să reflectăm asupra nedreptăților care generează excludere, îndeosebi asupra privilegiilor câtorva care, pentru a fi păstrate, merg în defavoarea multora. „Lumea de astăzi este în fiecare zi mai elitistă și crudă cu cei excluși. Țările în curs de dezvoltare continuă să fie sărăcite de cele mai bune resurse naturale și umane ale lor în folosul câtorva piețe privilegiate. Războaiele interesează numai unele regiuni ale lumii, ci armele pentru a le face sunt produse și vândute în alte regiuni, care după aceea nu vor să ia asupra lor refugiații produși de aceste conflicte. Cei care plătesc sunt întotdeauna cei mici, cei săraci, cei mai vulnerabili, care sunt împiedicați să se așeze la masă și cărora li se lasă «firimiturile» de la ospăț” (Mesaj pentru a 105-a Zi Mondială a Migrantului și Refugiatului).

În acest sens trebuie înțelese cuvintele dure ale profetului Amos proclamate în prima lectură (6,1.4-7). Vai, vai de cei fără grijă și de cei care se bucură din Sion, care nu se preocupă de ruinarea poporului lui Dumnezeu, care este sub ochii tuturor. Ei nu-și dau seama de destrămarea Israelului, pentru că sunt prea preocupați să-și asigure bunul trai, mâncăruri alese și băuturi rafinate. Este impresionant cum, la distanță de 28 de secole, aceste avertismente își păstrează intactă actualitatea lor. De fapt, și astăzi „cultura bunăstării […] ne face să ne gândim la noi înșine, ne face insensibili la strigătele altora, […] duce la indiferență față de alții, ba chiar duce la globalizarea indiferenței” (Omilie la Lampedusa, 8 iulie 2013).

La sfârșit riscăm să devenim și noi ca acel om bogat despre care ne vorbește Evanghelia, care nu se îngrijește de săracul Lazăr „plin de bube: el ar fi dorit să se sature cu ceea ce cădea de pe masa bogatului” (Lc 16,20-21). Prea concentrat să-și cumpere haine elegante și să organizeze ospețe fastuoase, bogatul din parabolă nu vede suferințele lui Lazăr. Și noi, prea cuprinși de păstrarea bunăstării noastre, riscăm să nu ne dăm seama de fratele și sora aflați în dificultate.

Dar fiind creștini nu putem să fim indiferenți în fața dramei sărăciilor vechi și noi, a singurătăților cele mai întunecate, a disprețului și discriminării celui care nu aparține grupului „nostru”. Nu putem rămâne insensibili, cu inima anesteziată, în fața mizeriei atâtor nevinovați. Nu putem să nu plângem. Nu putem să nu reacționăm. Să-i cerem Domnului harul de a plânge, acel plâns care convertește inima în fața acestor păcate.

Dacă vrem să fim bărbați și femei ai lui Dumnezeu, așa cum îi cere sfântul Paul lui Timotei, trebuie „să păzim porunca fără prihană și fără vină” (1Tim 6,14); și porunca este de a-l iubi pe Dumnezeu și de a-l iubi pe aproapele. Nu se pot separa! Și a-l iubi pe aproapele ca pe noi înșine înseamnă și a ne angaja serios pentru a construi o lume mai dreaptă, unde toți să aibă acces la bunurile pământului, unde toți să aibă posibilitatea de a se realiza ca persoane și ca familii, unde să fie garantate tuturor drepturile fundamentale și demnitatea.

A-l iubi pe aproapele înseamnă a simți compasiune față de suferința fraților și surorilor, a ne apropia, a atinge rănile lor, a împărtăși istoriile lor, pentru a manifesta concret duioșia lui Dumnezeu față de ei. Înseamnă a deveni aproapele tuturor călătorilor maltratați și abandonați pe străzile lumii, pentru a alina rănile lor și a-i duce la cel mai apropiat loc de primire, unde să se poată ocupa de nevoile lor.

Această poruncă sfântă Dumnezeu a dat-o poporului său și a pecetluit-o cu sângele Fiului său, pentru ca să fie izvor de binecuvântare pentru toată omenirea. Pentru ca împreună să ne putem angaja în construirea familiei umane conform proiectului originar, revelat în Isus Cristos: toți frați, fii ai unicului Tată.

Astăzi avem nevoie și de o mamă și încredințăm iubirii materne a Mariei, Sfânta Fecioară Maria a Străzii, Sfânta Fecioară Maria a atâtor străzi dureroase, încredințăm ei pe migranți și pe refugiați, împreună cu locuitorii din periferiile lumii și cu aceia care devin însoțitorii lor de călătorie.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 29.09.2019
Publicarea pe acest sit: 29.09.2019
Etichete: ,

Lasă un răspuns