Predica Papei la vesperele pentru începerea lunii misionare

Predica Sfântului Părinte Papa Francisc
la vesperele pentru începerea lunii misionare
marți, 1 octombrie 2019

În cuvântul pe care l-am ascultat, Domnul se prezintă ca un om care, înainte de a pleca, îi cheamă pe servitori pentru a le încredința bunurile sale (cf. Mt 25,14). Dumnezeu ne-a încredințat bunurile sale cele mai mari: viața noastră, viața celorlalți, atâtea daruri diferite pentru fiecare. Și aceste bunuri, acești talanți, nu reprezintă ceva de păstrat în casa de bani, reprezintă o chemare: Domnul ne cheamă să fructificăm talanții cu îndrăzneală și creativitate. Dumnezeu ne va întreba dacă ne-au pus în joc, riscând, eventual pierzându-ne reputația. Această lună misionară extraordinară vrea să fie o zdruncinătură pentru a ne provoca să devenim activi în bine. Nu notari ai credinței și gardieni ai harului, ci misionari.

Devenim misionari trăind ca martori: mărturisind cu viața că îl cunoaștem pe Isus. Este viața care vorbește. Martor este cuvântul-cheie, un cuvânt care are aceeași rădăcină de sens ca martir. Și martirii sunt primii martori ai credinței: nu în cuvinte, ci cu viața. Știu că credința nu este propagandă sau prozelitism, este dar respectuos de viață. Trăiesc răspândind pace și bucurie, iubindu-i pe toți, chiar și pe dușmani din iubire față de Isus. Așa și noi, care am descoperit că suntem fii ai Tatălui ceresc, cum putem să ținem sub tăcere bucuria că suntem iubiți, certitudinea că suntem mereu prețioși în ochii lui Dumnezeu? Este vestea pe care o așteaptă atâția oameni. Și este responsabilitatea noastră. Să ne întrebăm în această lună: cum este mărturia mea?

La sfârșitul parabolei Domnul îl numește „bun și credincios” pe cel care a fost întreprinzător; în schimb, „rău și leneș” pe servitorul care a fost defensiv (cf. v. 21.23.26). De ce este așa de sever Dumnezeu cu acest servitor căruia i-a fost frică? Ce rău a făcut? Răul său este că n-a făcut bine, a păcătuit prin omisiune. Sfântul Albert Hurtado spunea: „Este bine a nu face rău. Însă este rău a nu face bine”. Acesta este păcatul de omisiune. Și acesta poate să fie păcatul unei vieți întregi, pentru că am primit viața nu pentru a o îngropa, ci pentru a o pune în joc; nu pentru a o reține, ci pentru a o dărui; și secretul pentru a poseda viața este dăruirea ei. A trăi din omisiuni înseamnă a renega vocația noastră: omisiunea este contrariul misiunii.

Păcătuim prin omisiune, adică împotriva misiunii, atunci când, în loc să răspândim bucuria, ne închidem într-o victimizare tristă, crezând că nimeni nu ne iubește și nu ne înțelege. Păcătuim împotriva misiunii atunci când cedăm în fața resemnării: „Nu reușesc, nu sunt capabil”. Dar cum? Dumnezeu ți-a dat talanți și tu te crezi așa de sărac încât nu poți să îmbogățești pe nimeni? Păcătuim împotriva misiunii atunci când, plângându-ne, continuăm să spune că totul merge rău, în lume ca și în Biserică. Păcătuim împotriva misiunii când suntem sclavi ai fricilor care imobilizează și ne lăsăm paralizați de acel „mereu s-a făcut așa”. Și păcătuim împotriva misiunii atunci când trăim viața ca o povară și nu ca un dar; când în centru suntem noi cu trudele noastre, nu frații și surorile care așteaptă să fie iubiți.

„Dumnezeu iubește pe cel care dă cu bucurie” (2Cor 9,7). Iubește o Biserică în ieșire. Dar să fim atenți: dacă nu este în ieșire nu este Biserică. Biserica este pe stradă, Biserica merge. O Biserică în ieșire, misionară, este o Biserică ce nu pierde timp să plângă lucrurile care nu merg, credincioșii pe care nu-i mai are, valorile de odinioară care nu mai sunt. O Biserică ce nu caută oaze protejate pentru a sta liniștită; dorește numai să fie sare a pământului și drojdie pentru lume. Această Biserică știe că aceasta este forța sa, aceeași a lui Isus: nu relevanța socială sau instituțională, ci iubirea umilă și gratuită.

Astăzi intrăm în octombrie misionară însoțiți de trei „servitori” care au adus mult rod. Ne arată calea sfintei Tereza a Pruncului Isus, care a făcut din rugăciune combustibilul acțiunii misionare în lume. Aceasta este și luna Rozariului: cât de mult ne rugăm pentru răspândirea Evangheliei, pentru a ne converti de la omisiune la misiune? Apoi este sfântul Francisc Xaveriu, unul din marii misionari ai Bisericii. Și el ne zdruncină: ieșim din carapacele noastre, suntem capabili să părăsim comoditățile noastre pentru Evanghelie? Și este venerabila Pauline Jaricot, o muncitoare care a susținut misiunile cu munca sa zilnică: prin ofertele pe care le lua din salariu, a fost la începuturile Operelor Misionare Pontificale. Și noi, facem din fiecare zi un dar pentru a depăși fractura dintre Evanghelie și viață? Vă rog, să nu trăim o credință „de sacristie”.

Ne însoțesc o călugăriță, un preot și o laică. Ne spun că nimeni nu este exclus de la misiunea Bisericii. Da, în această lună Domnul te cheamă și pe tine. Te cheamă pe tine, tată și mamă de familie; pe tine, tânăr care visezi lucruri mari; pe tine, care lucrezi într-o fabrică, într-un magazin, într-o bancă, într-un restaurant; pe tine, care ești fără loc de muncă; pe tine, care ești într-un pat de spital… Domnul îți cere să te faci dar acolo unde ești, așa cum ești, cu acela care este lângă tine; să nu înduri viața, ci s-o dăruiești; să nu te plângi, ci să te lași săpat de lacrimile celui care suferă. Curaj, Domnul așteaptă atâtea de la tine. Așteaptă și ca vreunul să aibă curajul de a pleca, de a merge acolo unde lipsesc mai mult speranța și demnitatea, acolo unde prea mulți oameni încă trăiesc fără bucuria Evangheliei. „Dar trebuie să merg singur?”. Nu, asta nu merge. Dacă noi avem în minte să facem misiunea cu organizații antreprenoriale, cu planuri de muncă, nu merge. Protagonistul misiunii este Duhul Sfânt. Este protagonistul misiunii. Tu mergi cu Duhul Sfânt. Mergi, Domnul nu te va lăsa singur; mărturisind, vei descoperi că Duhul Sfânt a ajuns înaintea ta pentru a-ți pregăti calea. Curaj, fraților și surorilor; curaj, Maică Biserică: regăsește rodnicia ta în bucuria misiunii!

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 01.10.2019
Publicarea pe acest sit: 02.10.2019
Etichete: ,

Lasă un răspuns