Predica Papei în Duminica Rusaliilor

Predica Sfântului Părinte Papa Francisc
la solemnitatea Rusaliilor,
duminică, 23 mai 2021

„Va veni Mângâietorul, pe care eu îl voi trimite de la Tatăl” (In 15,26). Cu aceste cuvinte Isus îl promite discipolilor pe Duhul Sfânt, darul definitiv, darul darurilor. Vorbește despre asta folosind o expresie deosebită, misterioasă: Mângâietor. Să primim astăzi acest cuvânt, care nu este ușor de tradus deoarece cuprinde în sine mai multe semnificații. În substanță, Mângâietor înseamnă două lucruri: Consolator și Avocat.

1. Mângâietorul este Consolatorul. Noi toți, în special în momentele dificile, ca acela prin care trecem, din cauza pandemiei, căutăm mângâieri. Însă adesea recurgem numai la mângâieri pământești, care dispar repede, sunt mângâieri de moment. Isus ne oferă astăzi mângâierea cerului, pe Duhul, „Mângâietorul desăvârșit” (Secvența). Care este diferența? Mângâierile lumii sunt ca anestezicele: dau o alinare momentană, dar nu vindecă răul profund pe care-l purtăm înăuntru. Abat, distrag, dar nu vindecă la rădăcină. Acționează la suprafață, la nivelul simțurilor și cu greu la nivelul inimii. Pentru că numai cel care ne face să ne simțim iubiți așa cum suntem dă pace inimii. Duhul Sfânt, iubirea lui Dumnezeu, face astfel: coboară înăuntru, ca Duh acționează în duhul nostru. Vizitează „în interiorul inimii”, ca „oaspete dulce al sufletului” (ibid.). Este însăși duioșia lui Dumnezeu, care nu ne lasă singuri; pentru a sta cu acela care este singur înseamnă deja a mângâia.

Soră, frate, dacă simți întunericul singurătății, dacă porți înăuntru un bolovan care sufocă speranța, dacă ai în inimă o rană care arde, dacă nu găsește calea de ieșire, deschide-te Duhului. El, scria sfântul Bonaventura, „unde este suferință mai mare aduce mângâiere mai mare, nu cum face lumea care în prosperitate mângâie și adulează dar în adversitate râde cu dispreț și condamnă” (Predică în octava Înălțării). Așa face lumea, așa face mai ales duhul dușman, diavolul: mai întâi ne lingușește și ne face să ne simțim invincibili – lingușirile diavolului care fac să crească vanitatea -, apoi ne trântește la pământ și ne face să ne simțim greșiți: face un joc cu noi. Face orice pentru a ne trânti jos, în timp ce Duhul Celui Înviat vrea să ne ridice. Să privim la apostoli: erau singuri în dimineața aceea, erau singuri și rătăciți, stăteau cu ușile închise de frică, trăiau în teamă și în fața ochilor aveau toate fragilitățile lor și eșecurile lor, păcatele lor; îl renegaseră pe Isus Cristos. Anii petrecuți cu Isus nu i-au schimbat, continuau să fie aceiași. După aceea îl primesc pe Duhul și totul se schimbă: problemele și defectele rămân aceleași, și totuși nu se mai tem de ele pentru că nu se tem nici de cei care vor să le facă rău. Se simt mângâiați înăuntru și vor să reverse în afară mângâierea lui Dumnezeu. Mai înainte înfricoșați, acum le este frică numai să nu mărturisească iubirea primită. Isus profețise asta: Duhul „va da mărturie despre mine; și voi dați mărturie” (In 15,26-27).

Și să facem un pas înainte. Și noi suntem chemați să mărturisim în Duhul Sfânt, să devenim mângâietori, consolatori. Da, Duhul ne cere să dăm trup mângâierii sale. Cum putem face asta? Nu făcând mari discursuri, ci devenind aproapele; nu cu vorbe de circumstanță, ci cu rugăciunea și apropierea. Să ne amintim că apropierea, compasiunea și duioșia este stilul lui Dumnezeu, mereu. Mângâietorul spune Bisericii că astăzi este timpul mângâierii. Este mai mult timpul veștii bune a Evangheliei decât al luptei împotriva păgânismului. Este timpul pentru a duce bucuria Celui Înviat, nu pentru a ne plânge de drama secularizării. Este timpul pentru a revărsa iubire asupra lumii, fără a adera la mondenitate. Este timpul în care mai mult să mărturisim milostivirea decât să se învețe reguli și norme. Este timpul Mângâietorului! Este timpul libertății inimii, în Mângâietorul.

2. Apoi, Mângâietorul este Avocatul. În contextul istoric al lui Isus, avocatul nu desfășura funcțiile sale ca astăzi: în loc de a vorbi în locul imputatului, de obicei stătea lângă el și îi sugera la ureche argumentele pentru a se apăra. Așa face Mângâietorul, „Duhul adevărului” (v. 26), care nu ne înlocuiește, ci ne apără de falsitățile răului inspirându-ne gânduri și sentimente. Face asta cu delicatețe, fără a ne forța: se propune dar nu se impune. Duhul falsității, cel rău, face contrariul: încearcă să ne constrângă, vrea să ne facă să credem că suntem mereu obligați să cedăm în fața sugestiilor rele și a impulsurilor viciilor. Așadar să încercăm să primim trei sugestii tipice ale Mângâietorului, ale Avocatului nostru. Sunt trei antidoturi fundamentale împotriva a tot atâtea ispite, astăzi atât de răspândite.

Primul sfat al Duhului Sfânt este: „Locuiește în prezent”. În prezent, nu în trecut sau în viitor. Mângâietorul afirmă primatul zilei de azi, împotriva ispitei de a ne lăsa paralizați de amărăciunile și de nostalgiile trecutului, sau de a ne concentra asupra incertitudinilor zilei de mâine și a ne lăsa obsedați de temerile pentru viitor. Duhul ne amintește harul prezentului. Nu există timp mai bun pentru noi: acum, acolo unde suntem, este momentul unic și irepetabil pentru a face bine, pentru a face din viață un dar. Să locuim în prezent!

După aceea Mângâietorul sfătuiește: „Caută ansamblul”. Ansamblul, nu partea. Duhul nu plăsmuiește indivizi închiși, ci ne întemeiază ca Biserică în varietatea multiformă a carismelor, într-o unitate care nu este niciodată uniformitate. Mângâietorul afirmă primatul ansamblului. În ansamblu, în comunitate Duhului îi place să acționeze și să aducă noutate. Să privim la apostoli. Erau foarte diferiți: de exemplu, printre ei era Matei, vameș care a colaborat cu romanii, și Simon, numit zelotul, care li se opunea. Existau idei politice opuse, viziuni diferite despre lume. Însă când l-au primit pe Duhul învață să nu dea primatul punctelor lor de vedere umane, ci ansamblului lui Dumnezeu. Astăzi, dacă îl ascultăm pe Duhul, nu ne vom concentra asupra conservatorilor și progresiștilor, tradiționaliștilor și inovatorilor, din dreapta și din stânga: dacă acestea sunt criteriile, înseamnă că Biserica uită de Duhul Sfânt. Mângâietorul împinge la unitate, la înțelegere, la armonia diversităților. Ne arată părțile aceluiași Trup, frați și surori între noi. Să căutăm ansamblul! Și dușmanul vrea ca diversitatea să se transforme în opoziție și pentru aceasta le transformă în ideologii. A spune „nu” ideologiilor, „da” ansamblului.

În sfârșit, al treilea mare sfat: „Pune-l pe Dumnezeu înainte de eu-l tău”. Este pasul decisiv al vieții spirituale, care nu este o colecție de merite și de fapte ale noastre, ci primire umilă a lui Dumnezeu. Mângâietorul afirmă primatul harului. Numai dacă ne golim de noi înșine lăsăm spațiu Domnului; numai dacă ne încredințăm Lui ne regăsim pe noi înșine; numai ca săraci în duh devenim bogați în Duh Sfânt. Este valabil și pentru Biserică. Nu salvăm pe nimeni și nici măcar pe noi înșine cu forțele noastre. Dacă pe primul loc sunt proiectele noastre, structurile noastre și planurile noastre de reformă vom ajunge în funcționalism, în eficientism, în orizontalism și nu vom aduce rod. „Ism”-urile sunt ideologii care dezbină, care despart. Biserica nu este o organizație umană – este umană, dar nu este numai o organizație umană -, Biserica este templul Duhului Sfânt. Isus a adus focul Duhului pe pământ și Biserica se reformează cu ungerea, gratuitatea ungerii harului, cu forța rugăciunii, cu bucuria misiunii, cu frumusețea dezarmantă a sărăciei. Să-l punem pe Dumnezeu pe primul loc!

Duhule Sfânt, Duh Mângâietor, mângâie inimile noastre. Fă-ne misionari ai mângâierii tale, mângâietori de milostivire pentru lume. Avocatul nostru, dulce Sfătuitor al sufletului, fă-ne martori ai prezentului lui Dumnezeu, profeți ai unității pentru Biserică și omenire, apostoli întemeiați pe harul tău, care toate le creează și toate le reînnoiește. Amin.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 31.05.2019
Publicarea pe acest sit: 23.05.2021
Etichete: ,

Comentariile sunt închise.