Scrisoarea Papei la al VIII-lea centenar al morții Sf. Dominic de Caleruega

Scrisoarea Sfântului Părinte Papa Francisc
la al VIII-lea centenar al morții
Sf. Dominic de Caleruega
Vatican, 24 mai 2021

Către fratele Gerard Francisco Timoner, O.P.,
maestru general al Ordinului Predicatorilor

Praedicator Gratiae: printre titlurile atribuite Sfântului Dominic, cel de „Predicator al Harului” iese în evidență prin consonanța sa cu carisma și misiunea ordinului întemeiat de el. În acest an, în care are loc al optulea centenar al morții Sfântului Dominic, mă unesc cu bucurie cu frații predicatori în aducerea de mulțumire pentru rodnicia spirituală a acelei carisme și a acelei misiuni, care se vede în bogata varietate a familiei dominicane așa cum a crescut de-a lungul secolelor. Salutările mele și în rugăciune și urările bune se îndreaptă spre toți membrii acestei mari familii, care îmbrățișează viața contemplativă și operele apostolice ale surorilor sale călugărițe, fraternitățile sale sacerdotale și laice, institutele sale seculare și mișcările sale de tineret.

În exortația apostolică Gaudete et exsultate am exprimat convingerea mea că „fiecare sfânt este o misiune; este un proiect al Tatălui pentru a reflecta și a întrupa, într-un moment determinat al istoriei, un aspect al evangheliei” (nr. 19). Dominic a răspuns la nevoia urgentă din timpul său nu numai de o reînnoită și vibrantă predicare a evangheliei, ci și, la fel de important, de o mărturie convingătoare a invitațiilor sale la sfințenie în comuniunea vie a Bisericii. În spiritul oricărei reforme autentice, el a căutat să se întoarcă la sărăcia și simplitatea comunității creștine de la începuturi, reunite în jurul apostolilor și fidele față de învățătura lor (cf. Fap 2,42). În același timp, zelul său pentru mântuirea sufletelor l-a dus la constituirea unui grup de predicatori angajați, a căror iubire față de pagina sacră și integritate a vieții să poată lumina mințile și să încălzească inimile cu adevărul dătător de viață al cuvântului divin.

În timpul nostru, caracterizat de schimbări epocale și noi provocări pentru misiunea evanghelizatoare a Bisericii, Dominic poate deci folosi ca inspirație tuturor celor botezați, care sunt chemați, ca discipoli misionari, să ajungă în fiecare „periferie” din lumea noastră cu lumina evangheliei și iubirea milostivă a lui Cristos. Vorbind despre liniile temporale perene ale viziunii și carismei Sfântului Dominic, Papa Benedict al XVI-lea ne-a amintit că „în inima Bisericii trebuie să ardă mereu un foc misionar” (Audiența generală, 3 februarie 2010).

Marea vocație a lui Dominic era aceea de a predica evanghelia iubirii milostive a lui Dumnezeu în tot adevărul său mântuitor și putere răscumpărătoare. Ca student la Palencia a ajuns să aprecieze indisolubilitatea dintre credință și caritate, adevăr și iubire, integritate și compasiune. Așa cum ne amintește Fericitul Iordan de Saxonia, înduioșat de marile mulțimi care sufereau și mureau în timpul unei mari foamete, Dominic a vândut cărțile sale prețioase și cu gentilețe exemplare a instituit o cantină unde să poată da de mâncare săracilor (Libellus, 10). Mărturia milostivirii lui Cristos și dorința sa de a duce balsamul său care vindecă la cei care trăiau sărăcia materială și spirituală avea să inspire după aceea întemeierea ordinului vostru și să modeleze viața și apostolatul nenumăraților dominicani în diferite timpuri și locuri. Unitatea adevărului și carității a avut probabil cea mai înaltă exprimare în școala dominicană din Salamanca, și îndeosebi în opera fratelui Francisco de Vitoria, care a propus un cadru de drept internațional înrădăcinat în drepturi umane universale. Acesta la rândul său a furnizat baza filozofică și teologică pentru angajarea eroică a fraților Antonio Montesinos și Bartolomeu de Las Casas în Americi, și Domingo de Salazar în Asia, pentru a apăra demnitatea și drepturile popoarelor native.

Mesajul evanghelic al demnității noastre umane inalienabile ca fii ai lui Dumnezeu și membri ai unicei familii umane provoacă Biserica, astăzi, să întărească legăturile de prietenie social, să depășească structurile economice și politice nedrepte și să lucreze pentru dezvoltarea integrală a fiecărui individ și popor. Fideli față de voința Domnului și inspirați de Duhul Sfânt, discipolii lui Cristos sunt chemați să coopereze în orice efort de „a da naștere unei lumi noi, unde toți suntem frați, unde să fie loc pentru orice rebutat din societățile noastre, unde să strălucească dreptatea și pacea” (Fratelli tutti, nr. 278). Fie ca Ordinul Predicatorilor, astăzi ca atunci, să fie în prima linie a unei reînnoite proclamări a evangheliei, capabile să vorbească inimii bărbaților și femeilor din timpul nostru și să trezească în ei o sete pentru venirea împărăției lui Cristos de sfințenie, dreptate și pace!

Zelul Sfântului Dominic pentru evanghelie și dorința sa de o viață autentic apostolică l-au făcut să sublinieze importanța vieții în comun. Din nou, Fericitul Iordan de Saxonia ne relatează că, întemeind ordinul vostru, Dominic a ales în mod semnificativ „să fie numit nu sub-prior, ci fratele Dominic” (cf. Libellus, 21). Acest ideal de fraternitate avea să găsească exprimare într-o formă inclusivă de conducere, în care toți participau la procesul de discernământ și de luare de decizii, conform cu respectivele lor roluri și autorități, prin sistemul de capitule la toate nivelurile. Acest proces „sinodal” a permis ordinului să adapteze viața sa și misiunea sa la contexte istorice schimbătoare menținând totuși comuniunea fraternă. Mărturia fraternității evanghelice, ca mărturie profetică a planului ultim al lui Dumnezeu în Cristos pentru reconcilierea în unitate a întregii familii umane, rămâne un element fundamental al carismei dominicane și un pilastru al angajării ordinului de a promova reînnoirea vieții creștine și de a răspândi evanghelia în timpul nostru prezent.

Cu Sfântul Francisc de Assisi, Dominic a înțeles că proclamarea evangheliei, verbis et exemplo, implica și creșterea întregii comunități ecleziale în unitate fraternă și în ucenicie misionară. Carisma dominicană a predicării a ajuns foarte repede în instituirea diferitelor ramuri ale marii familii dominicane, cuprinzând toată stările de viață din Biserică. În secolele ca au urmat a avut exprimare elocventă în scrierile Sfintei Ecaterina de Siena, în picturile Fericitului Fra Angelico și în operele caritative ale Sfintei Roza din Lima, ale Fericitului Giovanni Macías și ale Sfintei Margareta din Castello. Astfel, și în timpurile noastre continuă să inspire munca artiștilor, studioșilor, profesorilor și comunicatorilor. În acest an de aniversare, nu putem să nu-i amintim pe acei membri ai familiei dominicane al căror martiriu a fost în sine o formă puternică de predicare. Sau pe nenumărații bărbați și femei care, imitând simplitatea și compasiunea Sfântului Martin de Porres, au dus bucuria evangheliei în periferiile societăților și ale lumii noastre. Mă gândesc aici îndeosebi la mărturia silențioasă oferită de multele mii de terțiari dominicani și de membrii Mișcării Dominicane de Tineret, care oglindesc rolul important și de fapt indispensabil al laicilor în opera de evanghelizare.

La jubileul nașterii Sfântului Dominic pentru viața veșnică, aș vrea îndeosebi să exprim recunoștință fraților predicatori pentru contribuția extraordinară pe care au dat-o predicării evangheliei prin explorarea teologică a misterelor credinței. Trimițându-i pe primii frați în universitățile care se nășteau în Europa, Dominic a recunoscut importanța vitală de a da viitorilor predicatori o formare teologică sănătoasă și solidă bazată pe Sfânta Scriptură, respectând întrebările puse de rațiune și pregătită să se angajeze într-un dialog disciplinat și respectuos în slujba revelației lui Dumnezeu în Cristos. Apostolatul intelectual al ordinului, numeroasele sale școli și institute de studii superioare, cultivarea științelor sacre și prezența sa în lumea culturii au stimulat întâlnirea dintre credință și rațiune, au hrănit vitalitatea credinței creștine și au promovat misiunea Bisericii de a atrage minți și inimi la Cristos. Și în această privință nu pot decât să reînnoiesc recunoștința mea pentru istoria ordinului de slujire adusă Scaunului Apostolic, începând de la Dominic însuși.

În timpul vizitei mele la Bologna în urmă cu cinci ani, am avut binecuvântarea de a petrece câteva momente în rugăciune în fața mormântului Sfântului Dominic. M-am rugat în mod special pentru Ordinul Predicatorilor, implorând pentru membrii săi harul perseverenței în fidelitate față de carisma lor întemeietoare și față de tradiția splendidă pe care o moștenesc. Mulțumind sfântului pentru tot binele pe care fiii săi și fiicele sale îl fac în Biserică, am cerut, ca dar deosebit, o creștere considerabilă a vocațiilor sacerdotale și călugărești.

Fie ca această celebrare a Anului Jubiliar să reverse un belșug de haruri asupra fraților predicatori și asupra întregii familii dominicane și să inaugureze o nouă primăvară a evangheliei. Cu mare afect, îi încredințez pe toți cei care participă la celebrările jubiliare mijlocirii iubitoare a Stăpânei Noastre a Rozariului și a patriarhului vostru, Sfântul Dominic, și împart din inima binecuvântarea mea apostolică drept garanție de înțelepciune, bucurie și pace în Domnul.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 24.05.2021
Publicarea pe acest sit: 25.05.2021
Etichete:

Lasă un răspuns