Pastorala de Paşti a PS Martin Roos

Mesajul Excelenței Sale Martin Roos, episcop romano-catolic de Timișoara,

cu ocazia Solemnității Învierii Domnului – Sfintele Paști 2004

Frați și Surori în Cristos!

Zilele pascale pentru a căror celebrare ne-am pregătit în săptămânile trecute, se află în acest an, mai mult ca altădată, sub semnul adevăratei unități creștine. Ceea ce nu s-a reușit a se realiza prin strădanii și demersuri omenești, iată că ne este oferit în acest an de ritmul și cursul calendarului – cel iulian și cel gregorian – astfel încât, în perioada 8-11 aprilie 2004, creștinii de pe întregul glob pământesc, sărbătoresc moartea și învierea Domnului nostru Isus Cristos.

Simbol al unității Bisericii, încă din timpul părinților apostolici, a fost considerată „tunica fără cusătură, țesută dintr-o bucată, de sus până jos ” (Ioan 19,23), despre care mai știm, că a fost trasă la sorți de către soldații care nu voiau să o rupă (Ioan 19,24). Față de această unitate a ucenicilor, noi putem mărturisi suferința, ca parte a vieții creștinilor de astăzi, în aspirațiile îndreptate spre unitatea Bisericii.

Cu atât mai mult avem motiv de bucurie, pentru că în acest an și peste puțin timp din nou, toți creștinii putem sărbători împreună misterele pascale: patimile, moartea pe cruce și învierea din morți a Domnului Isus. Celebrările litrugice care urmează să le parcurgem în acest timp, atât în Biserica apuseană cât și cea răsăriteană, sunt deosebit de profunde și bogate, de o frumusețe aparte. Prin conținutul lor și forma de exprimare, aceste celebrări oferă fiecărui credincios posibilitatea unei aprofundări spirituale prin experimentarea unei participări directe la viața Bisericii, în lumina învățăturii Conciliului Vatican II, unde „actuosa participatio” este un îndemn dar și o chemare de actualitate permanentă. În acest sens doresc să adresez și eu la rându-mi o chemare și totodată, să încurajez pe toți frații și toate surorile, care după ce au parcurs timpul sfânt al pregătirii, să se dedice cu toată generozitatea sufletului pătrunderii misterelor pascale.

Să ne lăsăm pătrunși cu toții – în familiile noastre, în comunitățile din care facem parte – de cuvintele și sensul rugăciunii invocate de noi în acest timp atât de des: „Te adorăm Doamne Isuse Cristoase și Te preamărim; pentru că prin Sfânta Ta Cruce ai răscumpărat lumea!”. Această mărturisire să fie pentru noi izvorul adevăratei bucurii, care după celebrarea patimilor și morții Domnului, să pătrundă în viața noastră și să ne copleșească prin Învierea Mântuitorului Isus.

„Cristos a înviat cu adevărat și I-a apărut lui Simon!” (Luca 24,34)

Această veste să fie pentru toți spre mângâiere, și să ne aducă pace și binecuvântare pentru o ridicare sufletească, spre folosul tuturor. Amin.

+ Martin Roos,
Episcop de Timișoara

Osterbotschaft Seiner Exzellenz Martin Roos, Bischof von Temeswar

Liebe Schwestern und Brüder im Herrn!

Mehr als sonst stehen die Ostertage diesmal im Zeichen der christlichen Einheit. Was menschlichem Bemühen nicht gelingen will, der Kalender – ob julianisch oder gregorianisch – bringt es zustande. Rund um den Erdkreis feiern die Christen zwischen 8. und 11. April 2004 Tod und Auferstehung Jesu Christi.

Als Symbol dieser geschenkten Einheit der Kirche gilt seit den Zeiten der Apostolischen Väter „Rock, der ohne Naht und von oben an als ein Ganzes gewoben war” (Joh 19, 23). Die Henker hatten Mitleid mit diesem „Rock” und „wollten ihn nicht zerteilen, sondern darum losen, wem er gehören soll” (Joh 19, 24). Das Leiden um die Einheit unter den Jüngern gehört zum Leben, ja heute zum Alltag der Christen, der Kirche.

Umso mehr dürfen wir uns freuen, daß wir in diesem Jahr und ebenso in ein paar Jahre wieder, die heiligen Tage, die dem Leiden und Sterben, der Auferstehung des Herrn geweiht sind, gemeinsam feiern. Die Liturgie sowohl der West- wie der Ostkirche(n) sind außerordentlich reichhaltig, tiefgründig und zugleich schön. Sie eignen sich besonders gut auch als neuen Einstieg in das geistliche, kirchliche Leben – zu einer intensiveren tätigen Teilnahme („actuosa participatio”, sagt das II. Vatikanische Konzil). Dazu möchte ich alle Mitchristen aufmuntern und einladen.

Lassen wir in diesen Tagen in unseren Familien, in unseren Pfarreien und Gemeinden wieder lebendig werden, was wir in diesen Tagen oft auch miteinander beten und immer wieder hören:

„Wir beten Dich an, Herr Jesus Christus, und preisen Dich, denn durch Dein heiliges Kreuz hast Du die ganze Welt erlöst!”

Die Freude des Auferstandenen – nach der Feier von Leiden und Sterben des Herrn – möge uns begleiten, stärken und auf unserem Lebensweg erhalten bleiben.

„Christus ist wahrhaft auferstanden und dem Simon erschienen!” (Lk 24, 34)

Excellenciás Roos Márton temesvári megyés püspök húsvéti üzenete 2004-ben

Kedves Testvérek az Úrban!

A húsvét idén sokkal kifejezőbben jelképezi a keresztények egységét, mint az elmúlt években. Ami nem sikerült az emberi igyekezetnek, megvalósult a Juliánusz- és a Gergely-naptárban egyaránt. A világ kereszténysége a földkerekségen mindenhol április 8-11. között emlékezik Jézus Krisztus halálára, és ünnepli feltámadását.

Az Egyháznak ajándékozott egység szimbóluma az apostoli idők óta „Jézus köntöse, amely varratlan volt, végig egy darabból szőve” (Jn 19,23). A katonák sajnálták széthasítani ezt a köntöst, és „sorsot vetettek rá, kié legyen” (Jn 19,24). Az egységért való küzdelem a tanítványok életéhez tartozott csakúgy, mint ez a törekvés a keresztények és az Egyház mindennapjának a része maradt.

Annyival több okunk van örvendeni, hogy idén, és néhány év múlva ismét, együtt ünnepelhetjük az Urunk szenvedésének, halálának és feltámadásának emlékére szentelt szent napokat.

A nyugati és a keleti Egyház liturgiája egyaránt tartalmas, gazdag, mélyreható, ugyanakkor szép. Különösen alkalmas a lelki és az egyházi életbe való újabb elmélyülésre, valamint az ebben való cselekvő részvételre („actuosa participatio”, amint azt a II. Vatikáni Zsinat nevezi). Erre szeretném minden keresztény testvéremet meghívni és buzdítani.

Járuljunk hozzá, hogy családjainkban, egyházközségeinkben és közösségeinkben a hit elevenebb legyen, s mélyebben átéljük, amint ebben az időben oly gyakran imádkozunk:

„Imádunk Téged, Krisztus és áldunk Téged, mert szent kereszted által megváltottad a világot.”

Urunk szenvedésének, halálának és feltámadásának ünnepét követően a Megváltó kegyelme, a feltámadás öröme kísérjen és erősítsen mindannyiunkat életutunkon.

„Az Úr valóban föltámadt és megjelent Simonnak” (Lk 24,34)