Pastorala de Paşti a Episcopilor de Bucureşti

Scrisoare de Paști, 2004

Iubiți confrați preoți, dragi credincioși, călugări, călugărițe și persoane consacrate.

Este o mare bucurie că anul acesta toți creștinii sărbătorim Paștele la aceeași dată, și astfel împreună contemplăm adevărul de bază al credinței noastre, spunând împreună cu Apostolul Petru: „Binecuvântat să fie Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care, în marea sa îndurare, ne-a renăscut la o speranță vie prin învierea lui Isus Cristos din morți” (1 Petru 2, 3). Iată deci, cum le vorbea Sfântul Petru primilor creștini! Le spunea cuvinte noi, nemaiauzite în această lume: sunteți renăscuți la o speranță vie, și aceasta, datorită unui eveniment cu totul ieșit din comun: Învierea din morți a lui Cristos, om și Dumnezeu. Apoi adaugă același Apostol: „Pentru aceasta bucurați-vă, deși acum, pentru puțin timp, trebuie să vă întristați de felurite încercări …. Pe el, fără să-l fi văzut, îl iubiți, fără a-l vedea, dar crezând în el, tresăriți de bucurie negrăită și preamărită, încredințați că veți ajunge la țelul credinței voastre: mântuirea sufletelor” (1 Petru, 1, 6-9).

Așadar, cu speranță și bucurie, să retrăim sărbătoarea Paștelui, asemenea primilor creștini, lăsând-ne luminați de cele transmise nouă de Sfintele Evanghelii. Cu siguranță ne amintim cu toții că în relatarea Învierii Domnului, evangheliștii ne spun că primii martori ai acestui eveniment au fost Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacob și Salome. Împreună cu alte femei, ele l-au însoțit pe Isus din Galilea până în ultimele momente ale vieții sale pământești. Au fost prezente când Isus a fost învelit în giulgiu și apoi așezat în mormânt. Sfântul Luca notează că ele „au văzut mormântul și cum era așezat trupul lui Isus” (23, 55); apoi, în prima zi a săptămânii, dis-de-dimineață, ele au plecat la mormânt, ducând miresmele pregătite. Se temeau că nu vor putea deschide mormântul, dar ajungând acolo au văzut cu uimire că piatra era dată la o parte. Intrând în mormânt, nu au găsit trupul Domnului Isus. Cuprinse de nedumerire, iată că le-au apărut doi bărbați în haine de sărbătoare, spunându-le: „De ce-l căutați pe Cel Viu printre cei morți? Nu este aici. A înviat!” (Luca 24, 5-6).

Văzând mormântul gol și auzind vestea Învierii, ele au crezut, devenind primele martore ale celui mai mare eveniment din istorie. Când însă i-au anunțat și pe apostoli de cele întâmplate, aceștia nu le-au crezut. Abia după ce Isus li s-a arătat apostolilor, confirmând cele spuse de femei, aceștia au crezut în Învierea sa din morți.

Sărbătoarea Paștelui ne invită și pe noi să ne gândim la acel mormânt gol, care pentru femeile evlavioase și pentru Apostolii Petru și Ioan a fost primul semn al Învierii Domnului: o experiență care le-a dat certitudine și noi perspective credinței.

Și pentru noi, cei de astăzi, misterul Paștelui este fundamentul credinței și semn al învierii noastre. Isus Cristos luminează drumul fiecărui credincios, ca să putem trece peste orice experiență care pare lipsită de sens și să descoperim perspectivele de viață pe care le putem primi de la Cel care a avut puterea să iasă din mormânt înviind din morți.

Acel mormânt gol despre care ne vorbesc Evangheliile este semnul victoriei vieții asupra morții, semnul învierii și preamăririi lui Cristos, dar și semnul învierii noastre.

Semnificația mormântului gol, aparițiile Celui Înviat în fața ucenicilor în drum spre Emaus, sau a apostolilor care stăteau la masă sau pe malul lacului Tiberiadei, ne ajută să descoperim că Dumnezeu merge cu noi; că-L putem „atinge” cu ochii credinței. Ori de câte ori suntem nedumeriți, înfricoșați și tulburați din cauza întâmplărilor din viața și din istoria noastră și a poporului nostru, Isus Înviat din morți ne dăruiește pace și încredere, speranță și bucurie. El continuă să călătorească prin toate timpurile și locurile lumii, alături de tot omul peregrin pe acest pământ, învățându-ne să vedem prin și peste umbra oricărei cruci, lumina glorioasă a Învierii lui și a învierii noastre.

Iubiți confrați preoți, dragi credincioși, călugări, călugărițe și persoane consacrate.

Doresc ca noi toți, care formăm Biserica locală Catolică, să petrecem Paștele alături de ceilalți frați creștini de aici și de pretutindeni, în speranță și bucurie, în încredere totală în Cel Înviat, care merge cu noi ca Răscumpărător, făcându-se pentru noi Lumină și Cale de mântuire, de Înviere.

Sărbători Fericite!

Ioan Robu – Arhiepiscop
Cornel Damian – Episcop