Pastorala de Crăciun a PS Virgil Bercea

Scrisoare pastorală la
sărbătoarea Nașterii Domnului 2012

„Astăzi vi s-a născut, în cetatea lui David, un Mântuitor care este Hristos Domnul” (Lc. 2, 11).

Dragi credincioși,

Îngerii ne vestesc și nouă, precum păstorilor odinioară, această veste minunată: s-a născut Hristos, Mântuitorul! Domnul coboară, Domnul este în mijlocul nostru, Domnul se face prunc pentru a ne dărui viața Sa și pentru a ne aduce mântuirea noastră. În această noapte luminoasă, Biserica mărturisește lumii credința sa: „Cred întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotținătorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor. Și întru Unul Domn Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-născut, Carele din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii”.

Dumnezeu intră în istoria lumii într-o noapte luminată de o stea: steaua sus răsare și îl vestește pe Hristos – lumina lumii. Nașterea lui Isus la Bethleem este un fapt întâmplat aievea, un eveniment istoric și în același timp un mister: copilul născut în ieslea săracă se va manifesta în timp ca om adevărat și ca Dumnezeu adevărat. Eternul Dumnezeu vine, ni se dăruie și ne cheamă la mântuire. Astăzi este din nou Crăciunul, dar Crăciunul este în fiecare zi dacă îl primim pe Domnul în viața noastră cu iubire și-I pregătim o grotă, o iesle în suflet, unde să I ne închinăm precum păstorii și magii. Da, astăzi ni s-a născut un Mântuitor!

Iubiți credincioși,

Sfântul Părinte Papa Benedict al XVI-lea a decretat anul 2012-2013 ”An al Credinței” la aniversarea a 50 de ani de la deschiderea Conciliului Vatican al II-lea și la 20 de ani de la publicarea Catehismului Bisericii Catolice. În acest an tot creștinul este chemat de Biserică să se convertească „la Domnul, unicul Mântuitor al lumii”; fiecare creștin este îndemnat să trăiască în „credința care lucrează prin iubire” (Gal. 5,6); fiecare creștin este invitat să recite, să mediteze și să aprofundeze Crezul, sinteza credinței noastre (cf. Porta Fidei 6).

Tot în anul care intrăm se împlinesc 1700 de ani de când Împăratul Constantin cel Mare a încetat persecuțiile creștine prin Edictul din Milano, de la 313. Prin acest edict Împăratul a dat libertate creștinilor să-l propovăduiască pe Hristos, a eliberat sclavii și i-a ocrotit pe cei săraci, a consfințit duminica în zi de odihnă, a construit o nouă capitală a imperiului – Constantinopolul – și a convocat Sinodul I Ecumenic de la Niceea, în anul 325. Putem spune că prin Edictul din Milano creștinismul a renăscut, a ieșit din catacombe la lumina zilei și a început propovăduirea liberă a Evangheliei, Vestea cea Bună.

Precum odinioară Apostolii, și noi, creștinii de astăzi, „suntem chemați și trimiși pe drumurile lumii pentru a vesti aceeași Evanghelie tuturor popoarelor de pe pământ (cf. Mt. 28,19)” (Porta Fidei, 7). Cel care este Calea, Adevărul și Viața (cf. Io. 14, 6) ne cheamă să devenim Lumina lumii și sarea pământului (cf. Mt. 5,13-16). Odată, samariteana, la fântâna lui Iacob, îl asculta pe Isus și se minuna de ce-i spunea, astăzi noi putem să mergem la Bethleem pentru a-l preamări, pentru a ne întări credința, pentru a-L asculta și pentru a putea mărturisi lumii că Domnul s-a născut. Noi, cei care credem în Hristos, trebuie să fim sare, lumină și speranță în societatea zilelor noastre, trebuie să regăsim dorința de a ne hrăni din cuvântul lui Dumnezeu și din pâinea vieții (cf. Porta Fidei, 3). De acum „peștera cea străină și rece” ne vorbește și ne spune: ”lucrați … pentru hrana care rămâne spre viața veșnică” (In. 6, 27); ”credeți în cel trimis” (cf. In. 6, 29); în Bethleem s-a născut Hristos, vestiți lumii această minune, cântați cu îngerii, bucurați-vă cu păstorii, aduceți-i daruri împreună cu magii!

Dragii mei,

Totul începe la Bethleem, pentru că acolo s-a născut Hristos, izvorul credinței noastre.

„Prin credință, Maria a primit vestea îngerului, a crezut că va deveni Maica Domnului (cf. Lc. 1, 38) și l-a născut cu bucurie pe Fiul său unic în mod feciorelnic (cf. Lc. 2, 6-7).

Prin credință, apostolii le-au părăsit pe toate pentru a-l urma pe Învățătorul (cf. Mc. 10, 28).

Prin credință, învățăceii au format prima comunitate adunată în rugăciune, în celebrarea Euharistiei, care au pus în comun tot ce aveau (cf. Fap. 2, 42-47).

Prin credință, martirii și-au dat viața pentru a mărturisi „vestea cea bună”, iertându-i pe cei care-i persecutau.

Prin credință, călugării și călugărițele și-au consacrat viața lui Hristos”. (cf. Porta Fidei, 13).

Prin credință și la apariția pe cer a semnului sfintei cruci Împăratul Constantin a dat libertate creștinilor.

Prin credință și speranță au trecut înaintașii încercările și suferințele persecuției Bisericii noastre.

Prin credință, atâția creștini au luat drumul Europei pentru un codru de pâine mai bun și tot prin credință nu-și uită de cei rămași acasă.

Prin credință, noi, astăzi, suntem convinși că Domnul vine și se naște în viața fiecăruia.

Prin credință vin și eu la poarta sufletului să vă mângâi cu un ”colind bun și sfânt” să vă urez sănătate și haruri de la Domnul, iar Anul care vine să ne aducă pace și bunăstare, bună înțelegere și binecuvântare!

Sărbători fericite și La Mulți Ani!

† Virgil BERCEA

Autor: PS Virgil Bercea
Copyright: EGCO.ro
Publicarea în original: 22.12.2012
Publicarea pe acest sit: 23.12.2012
Etichete: ,

Lasă un răspuns