Pastorala de Crăciun a PS Böcskei László

Scrisoare pastorală la
sărbătoarea Nașterii Domnului 2018

Frați și Surori în Cristos!

În fiecare an urmărim cu atenție relatarea evanghelistului Luca despre nașterea Domnului nostru Isus Cristos. Atmosfera și intimitatea evenimentului ne copleșesc profund, făcând să ne simțim la începutul unor timpuri noi, făgăduite omenirii deja din vechime. În acest spirit al Crăciunului, nu îl contemplăm pe om doar în neputințele sale, ci poate mai mult decât oricând, observăm în viața noastră și lumina divină care ne atinge atunci, când în compania îngerilor, descoperim trăsăturile adevărate ale creației lui Dumnezeu: sensibilitatea, proximitatea și frumusețea interioară.

Relatarea evanghelistului nu ocolește acest dualism. El abordează direct realitatea, care se concretizează deseori în diferite moduri ale excluderii sau a respingerii între oameni. Simplitatea ieslei devine și un mod de exprimare a unei lumi reale, în care lipsurile, neajunsurile și răutățile de tot felul își găsesc ușor un lăcaș permanent. Putem recunoaște această realitate și în imediata noastră apropiere sub forma sărăciei și a diferitelor forme de criză în economie, în politică, în familie, dar și în funcționarea justă a întregii societăți. Devalorizarea adevărurilor și darurilor fundamentale transmise de la Creator, face ca viața individului și a comunității să devină tot mai dezordonată și fără perspective pentru viitor. Lumea noastră evoluează spre a deveni un asemenea Betleheem respingător și neprimitor, plin de nenumărate griji, și copleșit de preocupări fără sens, capabile să ofere doar bucurii trecătoare. Astfel, parcă pe neobservate, contribuim la depersonalizare acestei lumi, în care omul uită să mai fie om; nu mai găsește timp potrivit, ca să descopere și să admire frumusețea creației, lumea din jurul său a cărui parte el însuși este.

Și totuși, această pustietate aridă și rece a existenței și compasiunii umane, cu care s-au confruntat Maria împreună cu Iosif la Betleem, a fost de ajuns, pentru a face ca în întuneric să se nască adevărata lumină, care să transforme acest ambient respingător, într-unul atrăgător și primitor. Primii sosiți în această lume nouă sunt simplii păstori, chemați să experimenteze semnele acestor timpuri noi, în care o veste minunată îi transpune într-o realitate nouă: „Cu noi este Dumnezeu” (Isaia 8, 9) – o experiență unică atunci, pentru a se permanentiza apoi în viața și atitudinea oamenilor.

În acest dualism al respingerii și al apropierii, semnul din Betleem marchează un nou început. La lumina și cu puterea acestui semn, popoarele și comunitățile își regăsesc pacea și liniștea dorită. Nu mai aleargă la izvoarele sterpe ale trecutului lor, căci descoperirea lui Dumnezeu în viața lor devine sursa adevăratei fericiri și bunăstări. Betleemul rece și respingător, nepăsător la insistențele lui Dumnezeu, a fost atunci, și este și astăzi una dintre scenele desăvârșirii planului dumnezeiesc. Nu asistăm aici la un final cu un deznodământ care poate ne înduioșează. Este vorba aici de un nou început, o nouă alianță propusă de Dumnezeu în favoarea noastră.

În lumina acestor considerente, marea provocare a sărbătorii Crăciunului pentru noi nu este să repetăm lumii argumente cunoscute deja în favoarea nașterii lui Isus Cristos. Adevărata provocare, căreia ar trebui să-i răspundem, este de a fi prezenți în lumea de astăzi cu credința noastră izvorâtă din bucuria întâlnirii cu Dumnezeu. Cu puterea acestei credințe și bucurii vom reuși să rămânem statornici și eficienți în modelarea vieții de comunitate, prin apărarea adevărului, a drepturilor fundamentale pentru toți, pentru ca nimeni să nu se simtă marginalizat sau lipsit de condiții umane de existență în jurul nostru. Cu puterea și în lumina acestei credințe și bucurii vom reuși să ne apropiem unii de alții fără resentimente, acceptând diversitatea dintre noi, fiind conștienți că în ciuda nevredniciei noastre, Dumnezeu ne consideră pe toți demni de iubirea sa nemărginită. Cu puterea și în lumina acestei credințe și bucurii nu vom renunța niciodată la șansa unui nou început pentru noi și pentru lumea în care trăim. O schimbare atât de mult dorită și aclamată în lumea noastră tulbure, se poate concretiza în pătrunderea acestui mister al întâlnirii cu Dumnezeu, care începe să mă schimbe pe mine, pentru ca apoi, să producă schimbarea lumii în care trăiesc.

„Poporul care umbla în întuneric a văzut o lumină mare!”(Isaia 9, 1) – Aceste cuvinte ale profetului nu trebuie să ne impresioneze doar ca o expresie poetică a autorului. Ar fi de dorit, ba mai mult, ar fi chiar necesar, să observăm tonul imperativ al îndemnului din această exprimare, care să ne motiveze spre asumarea unei noi condiții în felul de abordare a realităților lumii în care trăim. Să ne bucurăm de lumina venită de sus, Întrupată pentru noi la Betleem. Această lumină să pătrundă în adâncimile și tenebrele vieții noastre Să risipim întunericul din jurul nostru, și să facem cât mai mult loc Luminii.

Oradea, Crăciunul 2018

Böcskei Ladislau
Episcop diecezan de Oradea

Autor: PS László Böcskei
Publicarea în original: 13.12.2018
Publicarea pe acest sit: 14.12.2018
Etichete: ,

Lasă un răspuns