Discursul Papei adresat conducătorilor şi personalului de la Telepace

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
adresat conducătorilor și personalului de la Telepace
joi, 13 decembrie 2018

Iubiți frați și surori,

Vă salut cu afect și îi mulțumesc părintelui Guido Todeschini pentru cuvintele sale de introducere. Telepace a încheiat de puțin timp inițiativele cu ocazia celei de-a patruzecea aniversări. A fost un an de recunoștință specială față de Dumnezeu și de reflecție cu privire la serviciul vostru profesional. De fapt, și instrumentele de comunicație sunt un dar al lui Dumnezeu: ele „au comportat o lărgire a orizonturilor pentru atâtea persoane. Acesta este un dar al lui Dumnezeu și este și o mare responsabilitate. Îmi place să definesc această putere a comunicării ca «proximitate». […] O proximitate care se îngrijește, întărește, vindecă, însoțește și face sărbătoare” (Mesaj pentru a 50-a Zi Mondială a Comunicațiilor Sociale, 24 ianuarie 2016).

Telepace s-a remarcat mereu prin vocația sa la „proximitate” și prin slujirea sa autentică „față de Dumnezeu și față de om în Biserică”, așa cum afirmă motoul vostru. În această optică trebuie citită alegerea, încă de la începuturi, de a nu accepta niciun tip de publicitate și de a trăi numai din oferte libere. Ca pentru primii creștini, există o încredințare totală în mâinile Providenței, care se sprijină pe invitația lui Isus: „Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea lui și toate acestea vi se vor adăuga” (Mt 6,33).

Telepace s-a născut mică și circumscrisă la puține provincii italiene, cu un obiectiv foarte precis: să fie glas al celui care nu are glas. Vă încurajez să continuați să-l urmăriți. Mai ales în timpul actual, în care cultura rebutului lasă fără glas tot mai multe persoane. În 1990, din dorința sfântului Ioan Paul al II-lea, a fost deschis sediul din Roma: audiența de miercuri, Angelus, Rozariul și celebrările papei ajung integral și direct în fiecare casă. Un mare raport de relație și de afect cu Scaunul lui Petru, cu care se leagă și „Cenacolul Maria Steaua Evanghelizării”.

Așadar sunt bucuros să împărtășesc acest moment de sărbătoare pentru aniversarea voastră. Nu este o pauză scop în sine, ci o oportunitate pentru a reînnoi angajamentul luat în urmă cu patruzeci de ani. Pentru aceasta, aș vrea să vă încredințez pe scurt trei angajări.

Prima: a fi antene de spiritualitate. Este mereu frumoasă și elocventă imaginea antenei, în dubla sa funcție de a emite și a recepta un semnal. Telepace, ca un canal de radio-televiziune, este expertă în acest proces comunicativ. Vouă vă revine să știți să recunoașteți în tot ceea ce se întâmplă semnele spirituale ale iubirii milostive a Tatălui. „Și astăzi Duhul seamănă în noi dorința de Împărăție, prin atâtea «canale» vii, prin persoanele care se lasă conduse de Vestea Bună în mijlocul dramei istoriei” (Mesaj pentru a 51-a Zi Mondială a Comunicațiilor Sociale, 24 ianuarie 2017). În profesia voastră să puteți fi „canale vii” de spiritualitate față de Dumnezeu și față de toți radioascultătorii și telespectatorii voștri. Mai ales cei săraci, cei din urmă, cei excluși. Nu uitați niciodată de ei, de săracii de la ușa vecină! Continuați să fiți alături de cei închiși, de cei condamnați la moarte – este urât acest lucru, dar încă există pedeapsa cu moartea – ca atunci când ați mers în Brațul morții în Texas, unde ați însoțit și asistat la spânzurătoare doi tineri, după ce i-ați întărit cu Sacramentele. Este spiritualitatea carității!

A doua angajare: a-i educa pe tineri la școala Evangheliei. Una dintre instanțele reieșite în recenta Adunare sinodală, dedicată tinerilor, se referă tocmai la raportul lor cu Biserica. În Documentul final se citește: „Toții tineri, niciunul exclus, sunt în inima lui Dumnezeu, deci și în inima Bisericii. Însă recunoaștem cu sinceritate că nu întotdeauna această afirmație care răsună pe buzele noastre are exprimare reală în acțiunea noastră pastorală […]. Și totuși Evanghelia ne cere să îndrăznim și vrem să facem asta fără îngâmfare și fără a face prozelitism, mărturisind iubirea Domnului și întinzând mâna spre toți tinerii din lume” (nr. 117). Cât de mult mi-ar plăcea ca și mass-media să dedice mai multă atenție tinerilor, nu numai relatând eșecurile lor ci și visele lor și speranțele lor! Evanghelia bucuriei ne cheamă la o angajare educativă care nu poate să fie niciodată amânată. A educa pe tineri la școala Evangheliei înseamnă, înainte de toate, a fi martori ai unicului Cuvânt care mântuiește. Comunicarea voastră să fie în ieșire, pentru a intra în dialog și, mai înainte, în ascultarea tinerilor. Să ne amintim: Evanghelia cere să îndrăznim!

A treia: A fi naratori care nu cad în bârfe. Comunicarea nu este numai transmitere de știri: este disponibilitate, îmbogățire reciprocă, relație. Din păcate, continuă să fie foarte răspândită o formă de comunicare care n-ar nimic de-a face cu atenția față de celălalt și cu înțelegerea reciprocă: este bârfă. Este o prost obicei care în fiecare zi amenință comunitatea umană, semănând invidie, gelozie și dorință de putere. Chiar se poate ucide o persoană cu această armă, fie înjunghiind cu ea, adică a construi bârfă, fie trecând-o mai departe, când se dă ascultare prelungind viața minciunii și delațiunii. Deci este important a comunica responsabil, gândind și la cât rău se poate face cu limba, cu bârfa, cu flecăreala. Așadar, reînnoiesc invitația de „a promova un jurnalism de pace, […] un jurnalism făcut de persoane pentru persoane și care se înțelege ca slujire adusă tuturor persoanelor, în special celor – sunt majoritatea în lume – care nu au glas, […] un jurnalism angajat să indice soluții alternative la escalation a zgomotului și violenței verbale” (Mesaj pentru a 52-a Zi Mondială a Comunicațiilor Sociale, 24 ianuarie 2018).

Domnul să vă ajute să nu trădați niciodată obiectivul pe care îl aveți imprimat în nume: Tele-pace. Să fiți mereu televiziune a păcii, care este un dar al lui Dumnezeu și este cucerire umilă și constantă a omenirii. Logoul vostru este porumbelul care poartă în cioc o ramură de măslin. Vă urez să fiți, în fiecare zi, porumbei de pace și să zburați în eter cu cele două aripi ale rugăciunii și carității.

Dragi prieteni, peste puține zile vom trăi Crăciunul. Să ne pregătim pentru acest mare Mister în tăcere: să lăsăm ca Pruncul să vorbească; să lăsăm ca privirea sa, săracă și lipsită de apărare, să pătrundă inimile noastre și cu duioșia sa să ne facă pe toți „canale” de pace. Vă mulțumesc pentru vizita voastră, vă binecuvântez pe voi și familiile voastre și vă cer, cu rugăminte, să vă rugați pentru mine. Mulțumesc!

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 13.12.2018
Publicarea pe acest sit: 13.12.2018
Etichete: ,

Documente pe teme asemănătoare:

Comentariile sunt închise.