Notă despre sacramentul Reconcilierii în situaţia actuală de pandemie

Notă despre sacramentul Reconcilierii
în situația actuală de pandemie
19 martie 2020

„Eu sunt cu voi în toate zilele” (Mt 28,20)

Gravitatea circumstanțelor actuale impune o reflecție cu privire la urgența și centralitatea sacramentului Reconcilierii, împreună cu unele precizări necesare, fie pentru credincioșii laici, fie pentru slujitorii chemați să celebreze sacramentul.

Și în timpul lui Covid-19, sacramentul Reconcilierii este administrat conform dreptului canonic universal și conform celor dispuse în Ordo Paenitentiae.

Cardinalul Mauro Piacenza

Spovada individuală reprezintă modul obișnuit pentru celebrarea acestui sacrament (cf. can. 960 CIC), în timp ce dezlegarea colectivă, fără spovada individuală prealabilă, nu poate să fie dată decât atunci când este pericolul iminent de moarte, nefiind suficient timp pentru a asculta spovada fiecărui penitent (cf. can. 961 § 1 CIC), sau o necesitate gravă (cf. can. 961 § 1, 2o CIC), a cărei evaluare revine episcopului diecezan, ținând cont de criteriile concordate cu ceilalți membri ai Conferinței Episcopale (cf. can. 455 § 2 CIC) și rămânând neatinsă necesitatea, pentru dezlegarea validă, a lui votum sacramenti din partea fiecărui penitent, adică propunerea de a spovedi la timpul cuvenit fiecare păcat grav, pe care în acel moment n-a putut să-l spovedească (cf. can. 962 § 1 CIC).

Această Penitențiarie Apostolică socotește că, mai ales în locurile mai afectate de infectarea pandemică și până când fenomenul nu va înceta, există cazurile de necesitate gravă, despre care vorbește sus-menționatul can. 961 § 2 CIC.

Orice specificare ulterioară este lăsată de drept episcopilor diecezani, ținând cont mereu de binele suprem al mântuirii sufletelor (cf. can. 1752 CIC).

Când s-ar prezenta necesitatea neprevăzută de a da dezlegarea sacramentală mai multor credincioși împreună, preotul este ținut să-l anunțe, în limitele posibilului, pe episcopul diecezan sau, dacă nu poate, să-l informeze cât mai curând (cf. Ordo Paenitentiae, nr. 32).

În această urgență pandemică, revine deci episcopului diecezan să indice preoților și penitenților atențiile prudente care trebuie adoptate în celebrarea individuală a reconcilierii sacramentale, cum ar fi celebrarea într-un loc aerisit în afara confesionalului, adoptarea unei distanțe corespunzătoare, recurgerea la măști de protecție, rămânând neatinsă atenția absolută față de salvgardarea sigiliului sacramental și față de discreția necesară.

În afară de asta, revine tot episcopului diecezan să determine, în teritoriul propriei circumscripții ecleziastice și referitor la nivelul de infectare pandemică, acele cazuri de necesitate gravă în care este permis să se dea dezlegarea colectivă: de exemplu la intrarea în secțiile spitalicești, unde sunt internați credincioși infectați aflați în pericol de moarte, folosind în limitele posibilului și cu precauțiile corespunzătoare mijloacele de amplificare a vocii, pentru ca dezlegarea să fie auzită.

Să se evalueze necesitatea și oportunitatea de a constitui, acolo unde este necesar, în acord cu autoritățile sanitare, grupuri de „capelani extraordinari de spital”, și pe bază voluntară și respectând normele de tutelare de infectare, pentru a garanta asistența spirituală necesară bolnavilor și muribunzilor.

Acolo unde fiecare credincios s-ar afla în imposibilitatea dureroasă de a primi dezlegarea sacramentală, se amintește că părerea de rău desăvârșită, care provine din iubirea lui Dumnezeu mai presus de orice lucru, exprimată de o sinceră cerere de iertare (aceea pe care în acel moment penitentul este în măsură s-o exprime) și însoțită de votum confessionis, adică de hotărârea fermă de a recurge, imediat ce va fi posibil, la spovada sacramentală, obține iertarea păcatelor, și a celor de moarte (cf. CBC, nr. 1452).

Niciodată ca în acest timp Biserica experimentează puterea comuniunii sfinților, înalță către Domnul său Răstignit și Înviat promisiuni și rugăciuni, îndeosebi jertfa sfintei Liturghii, celebrate zilnic, chiar fără popor, de către preoți.

Ca mamă bună, Biserica îl imploră pe Domnul pentru ca omenirea să fie eliberată de un astfel de flagel, invocând mijlocirea Sfintei Fecioare Maria, Maica Milostivirii și Tămăduitoarea bolnavilor, și a soțului său sfântul Iosif, sub al cărui patronaj Biserica merge în lume din totdeauna.

Să ne obțină Maria Preasfântă și sfântul Iosif haruri îmbelșugate de reconciliere și de mântuire, în ascultare atentă a Cuvântului Domnului, care repetă astăzi omenirii: „Opriți-vă și recunoașteți că eu sunt Dumnezeu” (Ps 46,11), „Eu sunt cu voi în toate zilele” (Mt 28,20)!

Dat la Roma, din sediul Penitențiariei Apostolice, 19 martie 2020, în solemnitatea sfântului Iosif, soțul Preasfintei Fecioare Maria, patron al Bisericii universale.

Cardinal Mauro Piacenza
penitențiar major

Monsenior Krysztof Nykiel
regent

Autor: Cardinalul Mauro Piacenza
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 19.03.2020
Publicarea pe acest sit: 20.03.2020
Etichete:

Faci un comentariu sau dai un răspuns?