Notă despre Duminica Bibliei

Notă despre Duminica Bibliei
a Congregației pentru Cultul Divin și Disciplina Sacramentelor

Duminica Bibliei, voită de Papa Francisc în fiecare an în Duminica a III-a din Timpul de peste[1], amintește tuturor, păstori și credincioși, importanța și valoarea Sfintei Scripturi pentru viața creștină, precum și raportul dintre Cuvântul lui Dumnezeu și liturgie: „Fiind creștini noi suntem un singur popor care merge în istorie, întărit de prezența Domnului în mijlocul nostru care ne vorbește și ne hrănește. Ziua dedicată Bibliei vrea să fie nu «o dată pe an», ci o dată pentru tot anul, pentru că avem nevoie urgentă să devenim familiari și intimi ai Sfintei Scripturi și ai Celui Înviat, care nu încetează să frângă Cuvântul și Pâinea în comunitatea credincioșilor. Pentru aceasta avem nevoie să intrăm în familiaritate constantă cu Sfânta Scriptură, altminteri inima rămâne rece și ochii rămân închiși, afectați cum suntem de nenumărate forme de orbire”[2].

De aceea, această duminică este o ocazie bună pentru a reciti câteva documente ecleziale[3] și mai ales Praenotanda din Ordo Lectionum Missae, care prezintă o sinteză a principiilor teologice, celebrative și pastorale cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu proclamat la Liturghie, dar valabile și în fiecare celebrare liturgică (sacramente, sacramentalii, Liturgia Orelor).

  1. Prin intermediul lecturilor biblice proclamate în liturgie, Dumnezeu vorbește poporului său și Cristos însuși vestește Evanghelia sa[4]; Cristos este centrul și plinătatea întregii Scripturi, Vechiul și Noul Testament[5]. Ascultarea Evangheliei, punct culminant al Liturgiei Cuvântului[6], este caracterizată de o venerație deosebită[7], exprimată nu numai de gesturi și de aclamații, ci chiar de cartea Evangheliilor[8]. Una din modalitățile rituale potrivite pentru această Duminică a Bibliei ar putea să fie procesiunea de intrare cu Evangheliarul[9] sau, în lisa acesteia, așezarea sa pe altar[10].
  2. Rânduiala lecturilor biblice dispusă de Biserică în Lecționar deschide la cunoașterea întregului Cuvânt al lui Dumnezeu[11]. De aceea este necesar să se respecte lecturile indicate, fără a le înlocui sau a le suprima, și folosind traduceri ale Bibliei aprobate pentru uzul liturgic[12]. Proclamarea textelor din Lecționar constituie o legătură de unitate între toți credincioșii care le ascultă. Înțelegerea structurii și a scopului Liturgiei Cuvântului ajută adunarea credincioșilor să primească de la Dumnezeu cuvântul care mântuiește[13].
  3. Este recomandată cântarea Psalmului responsorial, răspuns al Bisericii care se roagă[14]; de aceea trebuie promovată slujirea psalmistului în fiecare comunitate[15].
  4. În omilie se expun, în decursul anului liturgic și pornind de la lecturile biblice, misterele credinței și normele vieții creștine[16]. „Păstorii au în primul rând marea responsabilitate de a explica și a permite tuturor să înțeleagă Sfânta Scriptură. Deoarece ea este cartea poporului, cei care au vocația de a fi slujitori ai Cuvântului lui Dumnezeu trebuie să simtă puternic exigența de a o face accesibilă propriei comunități”[17]. Episcopii, preoții și diaconii trebuie să simtă angajarea de a desfășura această slujire cu dăruire specială, ținând cont de mijloacele propuse de Biserică[18].
  5. Importanță deosebită are tăcerea care, favorizând meditația, permite ca să fie primit în interior Cuvântul lui Dumnezeu de cel care-l ascultă[19].
  6. Biserica a manifestat mereu atenție deosebită față de cei care proclamă Cuvântul lui Dumnezeu în adunare: preoți, diaconi și lectori. Această slujire cere o specifică pregătire interioară și exterioară, familiaritatea cu textul de proclamat și practica necesară în modul de a-l proclama, evitând orice improvizație[20]. Există posibilitatea spune înainte de lecturi câteva cuvinte scurte și oportune[21].
  7. Datorită valorii pe care o are Cuvântul lui Dumnezeu, Biserica invită să se aibă grijă de amvonul de la care este proclamat[22]; nu este un mobilier funcțional, ci locul adaptat pentru demnitatea Cuvântului lui Dumnezeu, corespunzând cu altarul: de fapt vorbim despre masa Cuvântului lui Dumnezeu și a Trupului lui Cristos, cu referință fie la amvon fie mai ales la altar[23]. Amvonul este rezervat lecturilor, cântării Psalmului responsorial și a preconiului pascal; de la el se poate rosti omilia și intențiile de la rugăciunea universală, în timp ce este mai puțin oportun să se meargă la el pentru comentarii, anunțuri, dirijare a cântării[24].
  8. Cărțile care conțin textele Sfintei Scripturi trezesc în cei care le ascultă venerația față de misterul lui Dumnezeu care vorbește poporului său[25]. Pentru aceasta se cere să se aibă grijă de aspectul lor material și de buna folosire a lor. Este nepotrivit a recurge la foi, fotocopii, materiale ajutătoare pentru a înlocui cărțile liturgice[26].
  9. În apropiere sau în zilele care urmează după Duminica Bibliei este potrivit să se promoveze întâlniri formative pentru a evidenția valoarea Sfintei Scripturi în celebrările liturgice; poate să fie ocazia pentru a cunoaște mai bine cum Biserica în rugăciune citește Sfintele Scripturi, cu lectură continuă, semi-continuă și tipologică; care sunt criteriile de distribuire liturgică a diferitelor cărți biblice în decursul anului și în timpurile sale, structura ciclurilor duminicale și în timpul săptămânii a lecturilor de la Liturghie[27].
  10. Duminica Bibliei este și ocazie propice pentru a aprofunda legătura dintre Sfânta Scriptură și Liturgia Orelor, rugăciunea psalmilor și cântărilor de la Oficiu, lecturile biblice, promovând celebrarea comunitară a Laudelor și Vesperelor[28].

Printre numeroșii sfinți și sfinte, toți martori ai Evangheliei lui Isus Cristos, poate să fie propus ca exemplu Sfântul Ieronim pentru marea iubire pe care el a nutrit-o față de Cuvântul lui Dumnezeu. Așa cum a amintit recent Papa Francisc, el a fost un „neobosit studios, traducător, exeget, cunoscător profund și divulgator pasionat al Sfintei Scripturi. […] În Sfânta Scriptură, punându-se în ascultare, Ieronim se regăsește pe sine însuși, fața lui Dumnezeu și cea a fraților și perfecționează predilecția sa față de viața comunitară”[29].

Această Notă vrea să contribuie, în lumina Duminicii Bibliei, la trezirea conștiinței importanței Sfintei Scripturi pentru viața noastră de credincioși, pornind de la răsunarea sa în liturgie care ne pune în dialog viu și permanent cu Dumnezeu. „Cuvântul lui Dumnezeu ascultat și celebrat, mai ales în Euharistie, alimentează și întărește în interior pe creștini și îi face capabili de o autentică mărturie evanghelică în viața zilnică”[30].

Din sediul Congregației pentru Cultul Divin și Disciplina Sacramentelor, 17 decembrie 2020.

Cardinal Robert Sarah
prefect

✠ Arthur Roche
arhiepiscop secretar

Note:
[1] Cf. Francisc, Scrisoarea apostolică în formă de Motu proprio Aperuit illis, 30 septembrie 2019.
[2] Francisc, Aperuit illis, nr. 8; Conciliul al II-lea din Vatican, Constituția Dei Verbum, nr. 25: „De aceea, este necesar ca toți clericii, în primul rând preoții lui Cristos și toți ceilalți care, în calitate de diaconi sau de cateheți, se ocupă în mod legitim de slujirea cuvântului, să se atașeze de Scriptură prin lectură asiduă și prin studiu atent, ca nu cumva să ajungă vreunul «predicator deșert al cuvântului lui Dumnezeu în afară, fără a fi ascultătorul lui înăuntru», deoarece trebuie să împărtășească credincioșilor încredințați lor bogățiile nesecate ale cuvântului dumnezeiesc, mai ales în liturgia sacră. De asemenea, Conciliul îndeamnă foarte stăruitor pe toți credincioșii, și mai ales pe călugări, ca prin citirea deasă a dumnezeieștilor Scripturi să-și însușească «înalta cunoaștere a lui Isus Cristos» (Fil 3,8), căci, «necunoașterea Scripturilor înseamnă necunoașterea lui Cristos»”.
[3] Conciliul al II-lea din Vatican, Constituția Dei Verbum; Benedict al XVI-lea,  Exortația apostolică Verbum Domini.
[4] Cf. Sacrosanctum Concilium, nr. 7, 33; Institutio generalis Missalis Romani (IGMR), nr. 29; Ordo lectionum Missae (OLM), nr. 12.
[5] Cf. OLM, nr. 5.
[6] Cf. IGMR, nr. 60; OLM, nr. 13.
[7] Cf. OLM, nr. 17; Caeremoniale Episcoporum, nr. 74.
[8] Cf. OLM, nr. 5.
[9] Cf. OLM, nr. 36, 113.
[10] Cf. IGMR, nr. 120, 133.
[11] Cf. IGMR, nr. 57; OLM, nr. 60.
[12] Cf. OLM, nr. 12, 14, 37, 111.
[13] Cf. OLM, nr. 45.
[14] Cf. IGMR, nr. 61; OLM, nr. 19-20.
[15] Cf. OLM, nr. 56.
[16] Cf. OLM, n. 24; Congregația pentru Cultul Divin și Disciplina Sacramentelor, Directoriu omiletic, nr. 16 .
[17] Francisc, Aperuit illis, nr. 5; Directoriu omiletic, nr. 26.
[18] Cf. Franciscc, Exortația apostolică Evangelii gaudium, nr. 135-144; Directoriu omiletic.
[19] Cf. IGMR, nr. 56; OLM, nr.  28.
[20] Cf. OLM, nr. 14, 49.
[21] Cf. OLM, nr. 15, 42.
[22] Cf. IGMR, nr. 309; OLM, nr. 16.
[23] Cf. OLM, nr. 32.
[24] Cf. OLM, nr. 33.
[25] Cf. OLM, nr. 35; Caeremoniale Episcoporum, nr. 115.
[26] Cf. OLM, nr. 37.
[27] Cf. OLM, nr. 58-110; Directoriu omiletic, nr. 37-156.
[28] Institutio generalis de Liturgia Horarum, nr. 140: „Lectura din Sfânta Scriptură care în liturgie se face în mod public, dintr-o străveche tradiție, nu numai la celebrarea euharistică, ci și la Oficiul divin, trebuie prețuită de toți creștinii în cel mai înalt grad, deoarece este propusă de însăși Biserica, nu la alegerea sau preferința fiecăruia, ci în funcție de misterul pe care Mireasa lui Cristos pe parcursul anului […]. În plus, în celebrarea liturgică, rugăciunea însoțește întotdeauna lectura din Sfânta Scriptură”.
[29] Francisc, Scrisoarea apostolică Scripturae sacrae affectus, la al XVI-lea centenar al morții sfântului Ieronim, 30 septembrie 2020.
[30] Cf. Francisc, Exortația apostolică Evangelii gaudium, nr. 174.

Autor: Cardinalul Robert Sarah
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 15.08.2020
Publicarea pe acest sit: 19.12.2020
Etichete:

Documente pe teme asemănătoare:

Comentariile sunt închise.