Pastorala de Crăciun a PS Iosif Păuleț

Scrisoare pastorală la
sărbătoarea Nașterii Domnului 2020

Căci un Prunc ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat nouă! (Is 9,6)

Sfințiile Voastre,
Dragi persoane consacrate,
Iubiți credincioși,

Nașterea lui Isus Cristos este sărbătoarea prin care Dumnezeu ne invită în fiecare an să vedem cât de mult ne iubește și cât de atașat este de noi, oamenii. După veacuri întregi de pregătire, Dumnezeu coboară pe pământ sub chip de prunc pentru a risipi întunericul lumii și a aduce în inimile oamenilor lumina speranței și a iubirii sale. În ciuda tulburării și a dezorientării pe care această pandemie le-a semănat în viețile noastre, să ne bucurăm și să ne veselim căci un Prunc ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat nouă (Is 9,6)!

Am întâmpinat anul acesta sărbătoarea Crăciunului altfel decât eram obișnuiți. Totuși, această situație în care ne aflăm ne-a dat șansa să subțiem pregătirile din exterior și să redimensionăm trăirile din interiorul sufletului nostru. A lipsit, în mare parte, agitația și forfota anilor precedenți, iar noi, mai puțin axați pe excesul de cadouri și ornamente, am putut să descoperim că Isus iubește simplitatea, liniștea și tăcerea – lucruri pe care poate nu le-am conștientizat de ani de zile.

Ieslea de care ne apropiem cu discreție și umilință este „ambalajul” pe care Tatăl ceresc, în creativitatea lui nesfârșită, l-a conceput pentru a ne prezenta și oferi cadoul său de Crăciun: pe Isus Cristos, Fiul său preaiubit. Departe de a fi un leagăn de lux, ieslea continuă să trezească stupoare, fiindcă „manifestă duioșia lui Dumnezeu” (Papa Francisc, Admirabile signum 3). Cât de multă nevoie avem de această duioșie, mai ales în timpul Crăciunului! Globulețele care umplu brazii de pretutindeni sunt o imagine a lumii de astăzi, în care totul trebuie să arate fără cusur, seducător și sclipitor pe dinafară, dar fără să conteze conținutul interior. Așa ne apar multele cutii goale, care sunt împachetate doar pentru frumusețea exterioară.

Dumnezeu preferă să pună ceea ce are mai prețios într-o iesle, pentru ca noi să învățăm să nu alergăm după aparențe, să nu judecăm după ceea ce vedem cu ochii și să nu apreciem după trăsăturile exterioare. Dumnezeu vrea, în schimb, să învățăm să privim și să simțim cu ajutorul inimii, cu ochii credinței. Acești ochi au nevoie mereu de Duhul Sfânt ca să poată întrezări locul în care Cristos vrea să se nască și astăzi în mijlocul nostru. Într-adevăr, la Crăciun este nevoie de oameni pentru care contează apropierea sufletească, zâmbetul cald și sincer, mai ales după lunile în care s-au auzit de atâtea ori avertismentele privitoare la distanțare și la evitarea contactului cu ceilalți.

Venind în lumea noastră, Pruncul divin a ales încă de la început să fie împreună cu oamenii. I-a avut alături pe părinții săi, Maria și Iosif. Au venit până înaintea ieslei și păstorii. Lor li s-au adăugat ulterior și magii, apoi bătrânii Simeon și Ana, în templu. Socotind anii de după nașterea lui, ne gândim la șirurile nenumărate de credincioși, din toate timpurile și locurile, care au ales să stea înaintea Mântuitorului, să-i contemple chipul dumnezeiesc și să mediteze la iubirea care l-a făcut pe Dumnezeu să vină între oameni.

Ajungem și la noi, cei de astăzi, și înțelegem că Nașterea lui Isus vrea să creeze între noi cel mai frumos și mai profund spirit de comuniune. Crăciunul, așa cum ne învață pruncul Isus, fără să o exprime în cuvinte, este o sărbătoare care își găsește împlinirea în comuniune. Chiar dacă ținem cont de restricțiile exterioare care marchează raporturile dintre noi în acest an, vrem ca sufletele să vibreze de simțământul că suntem împreună, că Isus este al nostru, al tuturor, iar noi suntem ai lui. Conștienți că el poate să însănătoșească relațiile dintre noi, să ne adunăm cu încredere în jurul său, asemenea unei familii, și să participăm cu credință la celebrările liturgice care se desfășoară în comunitățile noastre.

În această perioadă grea de încercare, avem mare nevoie de speranța pe care doar Cristos, cel care a venit în mijlocul nostru și care s-a făcut în toate asemenea nouă, în afară de păcat (cf. Evr 4,15), ne-o poate da. Iată de ce am ținut să dedicăm timpul acestui An liturgic temei speranței, lucru pe care l-am exprimat în scrisoarea pastorală: „Împreună pe calea speranței”. Noi, în calitate de creștini, avem motive de speranță, atâta timp cât suntem atașați de Isus Cristos și credem că el este inima vindecării noastre. Suntem chemați să oferim și altora speranța, știind bine că Dumnezeu poate face ca toate să conlucreze „spre binele celor care îl iubesc” (Rom 8,28), înțelegând aici chiar și experiența suferinței și a încercării trupești, pentru care Dumnezeu nu ne garantează imunitatea, însă ne oferă, în schimb, însoțirea sa vindecătoare..

Sărbătorind Crăciunul, Dumnezeu ne întărește convingerea că Isus vrea să stea cu noi, să ne fie alături în acest timp de pandemie și să ne reaprindă speranța ori de câte ori aceasta se stinge în sufletele noastre. El este Speranța noastră primă și ultimă!

Iubiți frați și surori în Domnul,

Aș vrea ca la finalul acestui mesaj să îmi îndrept atenția împreună cu voi spre Sfântul Iosif, fără de care nu ne putem imagina cadrul nașterii lui Isus și nici Crăciunul. Din dorința Sfântului Părinte Papa Francisc, am început deja Anul Sfântului Iosif. Întrebat fiind cine este Sfântul Iosif, fiecare dintre noi răspunde, fără să stea pe gânduri, că este tatăl purtător de grijă al lui Isus. El este, așa cum scrie Sfântul Părinte, „omul care trece neobservat, omul prezenței zilnice, discrete și ascunse, un mijlocitor și un ghid în momentele dificile” (Patris corde).

Ca păstor al Diecezei de Iași, aș vrea să vă încredințez grijii speciale a Sfântului Iosif pe voi toți: preoți, persoane consacrate și credincioși. Implor de la Dumnezeu, prin mijlocirea lui, harul tăriei și al speranței asupra tuturor. Primind protecția Sfântului Iosif și învățând de la el să avem grijă unii de alții, să înaintăm pe calea speranței în bucuria prezenței lui Isus care este Dumnezeu-cu-noi.

Vă doresc tuturor din inimă: Crăciun fericit și La mulți ani!

Cu dragoste frățească,
✠ Iosif Păuleț
episcop de Iași

Autor: PS Iosif Păuleț
Copyright: Ercis.ro
Publicarea în original: 14.12.2020
Publicarea pe acest sit: 20.12.2020
Etichete: ,

Lasă un răspuns