Mesajul PF Lucian pentru SRUC

Mesajul IPS Lucian Mureșan
Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică
pentru Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor 2007

„Toate le-a făcut bine; chiar și pe surzi îi face să audă
și pe muți să vorbească!” (Mc 7,37)

Așezând acest verset evanghelic în contextul Săptămânii de rugăciune pentru unirea tuturor creștinilor s-ar părea că nu are nici o tangență cu ceea ce implică o asemenea provocare. Chiar și așezând versetul în relatarea minunii vindecării unui surdomut de către Isus Domnul, tot nu găsim ușor care este legătura cu Săptămâna de rugăciune pentru unitate. Ținând însă cont de întregul conținut al capitolului 7 și de începutul capitolului 8 al Evangheliei după Marcu, putem înțelege de ce s-a ales acest verset pentru a fi tema întrunirilor noastre de rugăciune, în care cerem de la Isus darul unirii în credință a tuturor creștinilor.

Capitolul 7, versetele 1-23, dezbat confruntarea dintre Isus și farisei legată de împotmolirea acestora în exagerata păstrare a obiceiurilor din bătrâni, în detrimentul spiritului poruncilor lui Dumnezeu. Isus îi mustră pe farisei, spunându-le: „Voi dați deoparte porunca lui Dumnezeu ca să stabiliți tradiția voastră” (v 9). Apoi, arătându-le care este diferența între cele ce intră în om și cele ce ies din om, dintre stomac și inimă, le spune: „Din inima omului ies gândurile rele, desfrânările, furturile, crimele, adulterele, lăcomiile, răutățile, înșelăciunea, nerușinarea, ochiul rău, blasfemia, îngâmfarea, necugetarea” (v 21-22).

Surdomutul, întâlnit de Isus în mijlocul ținutului Decapolei, este expresia stării unui popor, dimpreună cu învățătorii lui. Popor și învățători care se leagă de formalisme nesemnificative, pe când porunca Domnului o neglijează. Popor și învățători care se opresc preaadesea la cele ale stomacului, frângând aripile dorurilor înalte, miloase și iubitoare ale inimii. Dar Isus îl vindecă pe surdomut! Doar Isus îl putea vindeca pe surdomut! Martorii minunii vindecării surdomutului, peste măsură de uluiți, spuneau: „Toate le-a făcut bine; chiar și pe surzi îi face să audă și pe muți să vorbească!”

În zilele următoare, Isus înmulțește cele șapte pâini, fiindu-i milă de mulțimea adunată pentru ca să-L asculte (Mc 8,1-10).

Conciliul Vatican II, în Decretul despre ecumenism „Unitatis redintegratio”, menționează că de-a lungul istoriei nesăbuința și păcatul oamenilor s-au opus voinței unificatoare a Spiritului Sfânt și au slăbit puterea iubirii care depășește tensiunile care apar în viața Bisericii. Încă de la începuturile Bisericii s-au produs sciziuni, apărând apoi neînțelegeri și mai grave (cf UR,3). Neglijarea poruncii Domnului, nediferențierea dintre literă și spirit, dintre stomac și inimă, proprie fariseilor de pe vremea lui Isus, se regăsește oarecum și astăzi, în starea de dezbinare dintre creștini. Surzenia și muțenia bolnavului de atunci, se regăsește în surzenia și muțenia stării de durere a imposibilității plinirii dorinței Inimii lui Isus: „Ca toți să fie una, după cum Tu, Tată, ești în Mine și Eu în Tine, ca și ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis” (In 17,21). Mărturia creștinilor în fața lumii, străină de Isus și de Evanghelia Lui, devine tot mai ineficace, atâta vreme cât cei ce-L mărturisesc pe Cristos trăiesc ca ne-frați.

Această stare nu poate rămâne starea ucenicilor lui Cristos, nu poate rămâne starea Bisericii Sale, care o slăbește în îndeplinirea misiunii ei. Harul lui Dumnezeu, cel ce pe toate le poate, a determinat membrii mai multor Biserici și comunități bisericești, mai ales în secolul trecut, dar și în secolul acesta, să caute cu stăruință și să depășească diviziunile moștenite din trecut și să reconstruiască o comuniune de iubire prin rugăciune, pocăință, cerere reciprocă de iertare pentru păcatele dezbinării din trecut și din prezent, și prin întâlniri în vederea inițiativelor de colaborare și de dialog teologic (cf UR,4).

Isus a pus degetele în urechi și, cu salivă, i-a atins limba. Apoi, privind spre cer, a suspinat și a zis: Effata, adică Deschide-te! Îndată urechile i s-au deschis și i s-a desfăcut legătura limbii și vorbea clar (cf Mc 7,33-35). Rugăciunile noastre comune pentru unitate, jertfele noastre, toate acțiunile întreprinse din inimă și din iubire în direcția aceasta, cheamă harul lui Dumnezeu, cheamă ajutorul minunat al lui Isus, așa încât urechile tuturor creștinilor și a învățătorilor lor vor auzi și vor împlini porunca de a fi una, iar limbile tuturor vor exclama, în explozii de bucurie: „Toate le-a făcut bine; chiar și pe surzi îi face să audă și pe muți să vorbească!”

Am menționat că, după vindecarea surdomutului, la câteva zile, Isus înmulțește șapte pâini și câțiva peștișori, cu care satură mulțimile parcă istovite de atâta dezbinare. Este vorba despre Ospățul Euharistic, care va însemna încununarea procesului eforturilor tuturor Bisericilor și a comunităților eclesiale: împărtășirea cu Trupul și Sângele lui Cristos!

Fie ca celebrarea Săptămânii de rugăciune pentru unirea tuturor creștinilor, din ianuarie 2007, să fie un moment de maximă conștientizare a nefoloaselor aduse de dezbinare, cât și un mare pas spre apropierea dintre creștini, în iubirea și pacea lui Cristos!

+ LUCIAN
Arhiepiscop Major
al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică