Audienţa generală de miercuri

Înaintea Săptămânii de rugăciune pentru unitatea creștinilor
miercuri, 17 ianuarie 2007

Dragi frați și surori,

Mâine începe Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creștinilor, pe care o voi încheia eu însumi în Bazilica Sfântul Paul în afara Zidurilor (San Paolo fuori le Mura), la data de 25 ianuarie, prin celebrarea Vesperelor, la care sunt invitați și reprezentanți ai Bisericilor și Comunităților ecleziale din Roma. Zilele de la 18 la 25 ianuarie, și în alte părți ale lumii, săptămâna din preajma Rusaliilor – sunt un timp forte de angajare și de rugăciune din partea tuturor creștinilor, care pot să se folosească de ajutoarele elaborate împreună de Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unității Creștinilor și de Comisia „Credință și Constituție” a Consiliului Ecumenic al Bisericilor. Am putut să observ cât de mult se simte nevoia de unitate în întâlnirile pe care le-am avut cu diferiți reprezentanți ai Bisericilor și Comunităților ecleziale de-a lungul acestor ani și, în mod cu totul emoționant, în recenta vizită la Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I, la Istambul în Turcia. Asupra acestor experiențe și a altora, care au făcut mai mult loc speranței în inima mea, voi reveni mai îndelung miercurea următoare. Drumul unității rămâne cu siguranță unul lung și deloc ușor; trebuie cu toate acestea să nu ne descurajăm și să continuăm să-l parcurgem bizuindu-ne în primul rând pe sprijinul sigur al Celui care, înainte de a se ridica la cer, le-a promis alor săi: „Iată, eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul lumii” (Mt 28,20). Unitatea este darul lui Dumnezeu și rodul acțiunii Duhului său. De aceea este important să ne rugăm. Cu cât ne apropiem mai mult de Cristos convertindu-ne la iubirea lui, cu atât mai mult ne apropiem și unii de alții.

În unele Țări, printre care și Italia, Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creștinilor este precedată de Ziua de reflecție ebraico-creștină, care se celebrează tocmai astăzi, 17 ianuarie. Sunt de acum două decenii de când Conferința Episcopală italiană dedică această zi ebraismului cu scopul de a promova cunoașterea și stima pentru a mări raportul de prietenie reciprocă dintre comunitatea creștină și cea ebraică, raport care s-a dezvoltat în mod pozitiv după Conciliul Vatican II și după vizita istorică a Slujitorului lui Dumnezeu Papa Ioan Paul al II-lea la Sinagoga Majoră din Roma. Și prietenia ebraico-creștină, pentru a crește și a fi rodnică, trebuie să se fundamenteze pe rugăciune. Îi invit așadar pe toți să înalțe chiar astăzi o insistentă invocare la Domnul pentru ca evreii și creștinii să se respecte, să se stimeze și să colaboreze pentru dreptatea și pacea în lume.

În acest an tema biblică propusă spre reflecția comună și rugăciunea acestei „Săptămâni” este: „Pe surzi îi face să audă și pe muți să vorbească” (Mc 7,31-37). Sunt cuvinte luate din Evanghelia după Marcu și se referă la vindecarea unui surdomut de către Isus. În acest scurt fragment, evanghelistul povestește că Domnul, după ce a pus degetele în urechi și după ce a atins cu salivă limba surdomutului, a săvârșit minunea spunând: „Effeta” care înseamnă „Deschide-te!”. Redobândindu-și auzul și având din nou darul vorbirii, acel om a trezit admirația celorlalți povestind ceea ce i s-a întâmplat. Fiecare creștin, surd și mut spiritual din cauza păcatului strămoșesc, prin Botez primește darul Domnului care-și pune degetele pe față, și astfel, prin harul Botezului, devine capabil să asculte cuvântul lui Dumnezeu și să-l vestească fraților. Mai mult chiar, începând din acel moment este de datoria sa să se maturizeze în cunoașterea și în iubirea lui Cristos astfel încât să poată vesti și mărturisi în mod eficace Evanghelia.

Această temă, scoțând la lumină două aspecte importante ale misiunii fiecărei comunități creștine – vestirea Evangheliei și mărturia iubirii – subliniază și cât este de importantă traducerea mesajului lui Cristos în inițiative concrete de solidaritate. Acest lucru favorizează drumul unității, întrucât se poate spune că orice mângâiere, chiar dacă este mică, pe care creștinii o arată față de suferința aproapelui, contribuie la a face mai vizibilă și comuniunea lor și fidelitatea lor față de porunca Domnului. Rugăciunea pentru unitatea creștinilor nu se poate oricum reduce la o săptămână pe an. Invocarea Domnului pentru ca să fie El cel care înfăptuiește, în timpul și în felurile cunoscute numai de El, deplina unitate a tuturor ucenicilor săi trebuie să se extindă la fiecare zi a anului. Mai mult armonia eforturilor de slujire pentru a alina suferințele omului, căutarea adevărului mesajului lui Cristos, convertirea și penintența, sunt etape obligatorii prin care fiecare creștin demn de acest nume trebuie să se unească cu frații pentru a implora darul unității și al comuniunii. Vă îndemn, așadar, să trăiți aceste zile într-un climat de ascultare rugătoare a Duhului lui Dumnezeu, pentru ca să se facă pași importanți pe drumul comuniunii depline și perfecte între toți ucenicii lui Cristos. Să ne obțină acest dar Fecioara Maria, pe care o invocăm ca și Mamă a Bisericii și ajutor al tuturor creștinilor, ajutor în drumul nostru spre Cristos.