Discursul Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea
la primirea noului ambasador al României,
Vatican, 20 ianuarie 2007
Domnule Ambasador,
Sunt fericit să primesc pe Excelența Voastră în Vatican pentru prezentarea solemnă a scrisorilor care vă acreditează în calitate de ambasador extraordinar și plenipotențiar al României pe lângă Sfântul Scaun. V-aș fi recunoscător dacă ați binevoi să transmiteți Excelenței Sale Domnului Traian Băsescu, Președinte al României, urările mele cordiale pentru persoana sa precum și pentru fericirea și prosperitatea poporului român. Îl rog pe Dumnezeu să însoțească eforturile fiecăruia în opera de edificare a unei națiuni tot mai fraterne și mai solidare.
La începutul acestui an, domnule ambasador, țara dumneavoastră s-a bucurat pe bună dreptate să fie admisă oficial, după ani îndelungați de eforturi, în Uniunea Europeană. Sfântul Scaun, care întreține de multă vreme raporturi strânse și rodnice cu România, așa cum ați subliniat și dumneavoastră, a primit cu satisfacție această nouă situație, căci ea consacră cu fiecare zi mai mult unitatea regăsită a continentului european, după lunga și trista perioadă de separare a războiului rece. Țara voastră are o îndelungată tradiție creștină, vie și fecundă în cultura sa precum și în dinamismul diferitelor Biserici și comunități ecleziale, și în participarea lor activă la viața socială. Mă bucur prin urmare că România, bogată în acest „patrimoniu creștin de netăgăduit, care a contribuit în largă măsură la a modela Europa Națiunilor și Europa popoarelor (Discurs către Corpul diplomatic, 8 ianuarie 2007) poate să ofere contribuția sa originală la edificiul european, în scopul de a permite ca el să nu fie doar o forță economică și o mare piață de bunuri de consum, ci să poată găsi un nou elan politic, cultural și spiritual, capabil să construiască un viitor promițător pentru noile generații. Așa cum aminteam recent Corpului diplomatic, „numai respectând persoana umană este posibil să se promoveze pacea și numai construind pacea sunt puse bazele unui autentic umanism integral. Aici își află răspuns preocuparea atâtor contemporani ai noștri în fața viitorului” (ibidem).
De ani de zile, țara voastră s-a angajat într-o muncă profundă de reînnoire a societății, cu grija de a vindeca rănile trecutului și de a permite tuturor să se bucure de libertățile fundamentale și să beneficieze de progresul economic și social. Mă bucur de acest lucru și încurajez responsabilii politici să vegheze cu atenție la exigențele unei solidarități active între toate păturile populației, pentru a evita ca în momentul globalizării să nu se formeze o distanță tot mai mare între cetățenii care au acces în mod legitim la binefacerile dezvoltării economice și cei care se găsesc treptat marginalizați, se văd excluși de la acest proces, cum se observă, din păcate, în multe societăți moderne. Este important deopotrivă să se garanteze tuturor accesul echitabil la o justiție independentă și transparentă, capabilă să lupte în mod eficient împotriva acelora care nu respectă binele comun și care deturnează legile în profitul lor. În această perspectivă, sper de asemenea că se va acorda o atenție reînnoită celor mai sărace familii, pentru ca să își poată crește copiii în demnitate.
Mă bucur în egală măsură de progresele făcute de guvernul vostru în gestiunea delicată a restituirii bunurilor confiscate comunităților religioase. Este o lucrare de lungă respirație, dictată de justiție și echitate, care trebuie să permită tuturor cultelor recunoscute să își găsească locul legitim în sânul societății românești. Urez de asemenea ca normele ce reglementează libertatea religioasă, care este o libertate fundamentală, să fie pe deplin respectate, în mod special în ceea ce privește Biserica Greco-Catolică. Știu că Biserica Catolică, din partea sa, este întotdeauna gata să studieze cu autoritățile competente, într-un spirit de dialog, mijloacele pentru a depăși eventualele dificultăți ce se pot ivi în relațiile reciproce. Aceasta va ajuta mult la pacea socială. În această privință, nu pot decât să îmi exprim neliniștea privind cazul Catedralei Sfântul Iosif din București, în favoarea căreia Arhiepiscopul de București a făcut numeroase demersuri pe lângă instanțele competente ale Statului, pentru a prezerva patrimoniul istoric pe care ea îl constituie și valorile credinței pe care le reprezintă, nu numai pentru comunitatea catolică ci pentru toată populația română.
Vizita Papei Ioan Paul al II-lea în țara voastră, în 1999, a marcat, așa cum ați spus, „inimile și spiritele românilor”. Ea a permis în special un nou avânt în relațiile dintre Biserica Catolică și Biserica Ortodoxă Română. Salutând în mod cordial, prin intermediul dumneavoastră, pe Preafericirea Sa Teoctist, Patriarhul ortodox al României, venit la rândul său să viziteze Biserica Romei în 2002, formulez urarea ca credincioșii catolici și ortodocși să continue să stabilească raporturi tot mai fraterne în viața cotidiană, făcând totodată să progreseze la toate nivelurile ocaziile de dialog. Urez în mod deosebit ca Întâlnirea ecumenică europeană, care trebuie să aibă loc la Sibiu în septembrie anul acesta, să poată constitui o etapă importantă pe acest drum întreprins împreună spre unitate.
Permiteți-mi să salut de asemenea comunitatea catolică din România, unită în jurul păstorilor săi. Ea a avut, cum amintea predecesorul meu, „oportunitatea providențială de a vedea prosperând una alături de alta, de-a lungul secolelor, cele două tradiții, latină și bizantină, care înfrumusețează împreună chipul unicei Biserici” (Ioan Paul al II-lea, Discurs către Episcopii din România în vizită „ad limina”, 1 martie 2003), ceea ce îi impune să dea mărturie în mod deosebit despre unitatea catolică și care o califică în mod cu totul special să lucreze în favoarea ecumenismului. Știu că credincioșii catolici iau parte activ la viața țării, în special pe plan spiritual și social, și îi îndemn să dea mărturie cu curajos despre poziția de neînlocuit al familiei în sânul societății.
În momentul în care Excelența Voastră își începe oficial atribuțiile pe lângă Sfântul Scaun, formulez urările cele mai bune pentru îndeplinirea cu succes a misiunii dumneavoastră. Fiți sigur, domnule ambasador, că veți găsi întotdeauna la colaboratorii mei atenție și înțelegere cordiale.
Asupra dumneavoastră, a familiei dumneavoastră, a colaboratorilor dumneavoastră de la ambasadă și asupra întregului popor român, invoc cu largă inimă belșugul binecuvântărilor divine.
Traducător: Radio Vatican
Copyright: Libreria Editrice Vaticana
Publicarea în original: 20.01.2007
Publicarea pe acest sit: 20.01.2007
Etichete: Papa B16, Discursuri