Mesajul Papei la Ziua Mondială a Surdului

Mesajul Sfântului Părinte Papa Francisc
cu ocazia celei de-a 60-a Zile Mondiale a Surdului
Vatican, 28 septembrie 2018

Iubiți frați și surori!

Astăzi aș fi vrut să fiu cu voi, dar din păcate nu mi-a fost posibil; de aceea mă fac prezent cu acest mesaj pentru a vă exprima apropierea mea, așteptând să vă pot întâlni într-o ocazie următoare.

În această a 60-a Zi Mondială a Surdului – prima a fost celebrată la Roma la 28 septembrie 1958 -, doresc înainte de toate să-i mulțumesc Domnului pentru mărturia asociației voastre, Instituția Națională Surzi (Ente Nazionale Sordi), și atâtor bărbați și femei de bunăvoință, care de mulți ani se angajează să combată excluderea și cultura rebutului pentru a tutela și a promova, în orice loc, valoarea vieții fiecărei ființe umane și, îndeosebi, demnitatea persoanelor surde.

Istoria E.N.S. este una făcută de persoane care au crezut în unitate, în solidaritate, în împărtășirea de obiective comune, în forța de a fi comunitate în cadrul unui drum lung presărat cu progrese, cu jertfe, cu bătălii zilnice. O istorie făcută de cel care nu a capitulat și a continuat să creadă în autodeterminarea persoanelor surde. Acesta este un mare rezultat, dacă mă gândesc la atâția surzi și la cei din familiile lor care, în fața provocării neputinței, nu se mai simt singuri.

În aceste decenii au fost făcute mari progrese în diferite domenii, științific, social, cultural; dar în același timp s-a difuzat și cultura periculoasă și inacceptabilă a rebutului, drept consecință a crizei antropologice care nu-l mai pune pe om în centru, ci mai degrabă caută interesul economic, puterea și consumul neînfrânat (cf. Exortația apostolică Evangelii gaudium, 52-53). Printre victimele acestei culturi sunt persoanele mai fragile, copiii cărora le este greu să participe la viața școlară, bătrânii care experimentează singurătatea și abandonul, tinerii care pierd sensul vieții și văd că li se fură viitorul și cele mai bune vise.

Gândindu-mă la voi, aș vrea să amintesc că a fi și a face asociație este în sine o valoare. Nu sunteți o sumă de persoane, ci v-ați asociat pentru a trăi și a transmite voința de a însoți și a susține pe cei care, ca și voi, sunt în dificultate și sunt înainte de toate purtători ai unei bogății umane inestimabile. Astăzi este multă nevoie de a trăi cu bucurie și angajare dimensiunea asociativă: a fi uniți și solidari, a se întâlni, a împărtăși experiențele, succesele și eșecurile, a pune în comun resurse, toate acestea contribuie la creșterea patrimoniului uman, social și cultural al unui popor. Asociațiile ca a voastră – mulțumire fie lui Dumnezeu, în Italia nu sunt puține – îi stimulează pe toți să formeze comunitate, ba mai mult, să fie comunitate, să ne primim reciproc cu limitele noastre și trudele noastre, dar și cu bucuriile noastre și zâmbetele noastre. Pentru că toți avem capacități și limite!

Suntem chemați împreună să mergem împotriva curentului, luptând înainte de toate pentru ca să fie mereu tutelat dreptul fiecărui bărbat și al fiecărei femei la o viață demnă. Nu este vorba numai de a satisface anumite nevoi, ci și mai mult de a vedea recunoscută propria dorință de a fi primiți și a putea trăi în autonomie. Provocarea este ca incluziunea să devină mentalitate și cultură și ca legislatorii și guvernații să facă să nu lipsească acestei cauze sprijinul lor coerent și concret. Printre drepturile de garantat nu trebuie uitate după aceea cele la studiu, la muncă, la casă, la accesibilitatea în comunicare. Pentru aceasta, în timp ce se duce înainte cu tenacitate lupta necesară împotriva barierelor arhitectonice, trebuie să ne angajăm pentru dărâmarea tuturor barierelor care împiedică posibilitatea de relație și de întâlnire în autonomie și pentru a ajunge la o cultură și practică autentică a incluziunii. Acest lucru este valabil fie pentru societatea civilă, fie pentru comunitatea eclezială.

Mulți dintre voi au ajuns la propria poziție socială și profesională, chiar de nivel înalt, cu mare trudă din cauza surzeniei, și aceasta este o mare cucerire umană și civilă. Dar cât de bucuros sunt când văd că voi, precum și alte persoane cu dezabilități, în virtutea Botezului vostru ajungeți la aceste ținte și în cadrul Bisericii, mai ales în domeniul evanghelizării! Asta devine exemplu și stimulent pentru comunitățile creștine în viața lor zilnică.

Doresc ca în fiecare dieceză voi, surzii, împreună cu lucrătorii pastorali pregătiți în limba semnelor, labiolectură și subtitrare, să colaborați pentru ca persoanele surde să fie pe deplin inserate în comunitatea creștină și să crească în ele simțul de apartenență. Pentru aceasta este necesară o pastorație inclusivă în parohii, în asociații și în școli.

Primul loc de incluziune este, însă, ca întotdeauna, familia. De aceea, și în acest caz, familiile cu persoane surde sunt protagoniste ale reînnoirii mentalității și a stilului de viață. Sunt astfel fie ca destinatare de servicii, pe care în mod necesar le revendică din partea instituțiilor competente; fie ca subiecți de acțiune promoțională în cadrul civil, social și eclezial.

Dragi prieteni, s-a făcut mult, grație și vouă, pentru a face să crească primirea, incluziunea, întâlnirea, solidaritatea. Dar mai rămâne mult de făcut pentru promovarea persoanelor surde, depășind izolarea din multe familii și răscumpărând pe cei care încă sunt obiect de discriminări inacceptabile. Să vă însoțească în această angajare reînnoită rugăciunea mea și binecuvântarea mea. Dar și voi, vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine și pentru toată Biserica, pentru ca să devină tot mai mult comunitate fraternă și ospitalieră.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 28.09.2018
Publicarea pe acest sit: 28.09.2018
Etichete:

Comentariile sunt închise.