Mesajul Papei adresat directorului general al FAO

Mesajul Sfântului Părinte Papa Francisc
adresat directorului general FAO
cu ocazia Zilei Mondiale a Alimentației 2018
Vatican, 16 octombrie 2018

Către prof. José Graziano da Silva
director general al FAO

Preastimate domnule,

1. Celebrarea anuală a Zilei Mondiale a Alimentației pune în prim plan în actualitatea internațională necesitățile, neliniștile și speranțele de milioane de persoane cărora le lipsește pâinea cea de toate zilele. Sunt tot mai mulți cei care, din păcate, fac parte din acel număr uriaș de ființe umane care nu au nimic, sau aproape nimic, de mâncat. Ar trebui să fie contrariul și, totuși, statisticile recente sunt de o claritate descumpănitoare în a arăta cum solidaritatea internațională pare să se răcească. Și, în timp ce solidaritatea se micșorează, astăzi toți suntem conștienți de faptul că soluțiile tehnice și proiectele, inclusiv cele mai elaborate, nu sunt în măsură să facă față tristeții și amărăciunii celor care suferă pentru că nu se pot hrăni în mod suficient și sănătos.

Tema pe care o tratăm anul acesta: „Acțiunile noastre sunt viitorul nostru. O lume la Foame Zero pentru 2030 este posibilă”, devine o chemare urgentă la responsabilitate a tuturor actorilor care împărtășesc obiectivele Agendei 2030 pentru Dezvoltare Sustenabilă, un apel puternic de a ieși din toropeala care adesea ne paralizează și ne inhibă. Aceasta nu poate să fie pur și simplu o Zi în plus, în care ne mulțumim să adunăm informații sau să satisfacem curiozitatea noastră. Trebuie „să conștientizăm cu durere, a îndrăzni să transformăm în suferință personală ceea ce se întâmplă lumii și astfel a recunoaște care este contribuția pe care o poate aduce fiecare” (Enciclica Laudato si’, 19). Prin urmare, toți suntem invitați, în special FAO, statele sale membre, organismele și instituțiile naționale și internaționale, precum și societatea civilă și fiecare persoană de bunăvoință, să dublăm eforturile noastre pentru ca nimănui să nu-i lipsească hrana necesară, în cantitate și calitate.

2. Săracii așteaptă de la noi un ajutor eficace care să-i scoată din suferința lor, nu numai propuneri sau întâlniri care, după ce au studiat în detaliu cauzele mizeriei lor, avem ca unic rezultat celebrarea de evenimente solemne, angajamente care nu ajung niciodată să se concretizeze sau publicații pompoase destinate să îngroașe cataloagele bibliotecilor. În acest secol al XXI-lea, care a înregistrat pași înainte importanți în domeniul tehnicii, științei, comunicațiilor și infrastructurilor, ar trebui să ne înroșim pentru că n-am obținut aceleași progrese în umanitate și solidaritate, așa încât să satisfacă necesitățile primare ale celor mai dezavantajați. Nici nu putem rămâne liniștiți pentru că am făcut față urgențelor și situațiilor disperate ale nevoiașilor. Toți suntem chemați să mergem mai departe. Putem și trebuie să facem mai bine cu persoanele dezavantajate. De aceea trebuie trecut la acțiune, în așa fel încât să dispară total flagelul foamei. Și asta cere politici de cooperare la dezvoltare care, așa cum indică Agenda 2030, să fie orientate spre necesitățile concrete ale celor lipsiți. Este necesară și o atenție deosebită față de nivelurile de producție agricolă, față de accesul la piață al produselor alimentare, față de participarea la inițiative și la acțiuni și, mai ales, trebuie recunoscut că, în momentul luării deciziilor, țările au demnitate egală. În același timp este indispensabil să se înțeleagă că, atunci când este vorba de a înfrunta în mod eficient cauzele foamei, nu vor declarațiile solemne de a extirpa definitiv acest flagel. Lupta împotriva foamei reclamă în mod imperios o finanțare generoasă, abolirea barierelor comerciale și, mai ales, creșterea rezistenței în fața schimbării climatice, a crizelor economice și a conflictelor războinice.

3. Unul dintre principiile care trebuie să conducă viața noastră și angajarea noastră este convingerea că „timpul este superior spațiului” (Exortația apostolică Evangelii gaudium, 222); ceea ce înseamnă că trebuie să dăm impuls, cu claritate, convingere și tenacitate, la procese prelungite în timp. Viitorul nu locuiește în nori, ci se construiește provocând și însoțind procese de umanizare mai mare. Putem visa un viitor fără foame, dar acest lucru este legitim numai dacă ne angajăm în procese tangibile, în relații vitale, planuri operative și angajări reale. Inițiative Foame Zero 2030oferă un cadru propice pentru această angajare și, fără îndoială, va folosi la realizarea celui de-la doilea din Obiectivele de Dezvoltare Sustenabilă din Agenda 2030, care tinde la „dezrădăcinarea foamei, obținerea siguranței alimentare și îmbunătățirea nutriției și de a promova agricultura sustenabilă”. Cineva poate să spună că încă avem în fața noastră doisprezece ani pentru a realiza acest plan. Și, totuși, săracii nu pot să aștepte. Situația lor nenorocită nu o permite. De aceea este necesar să se acționeze în mod urgent, coordonat și sistematic. Un avantaj al acestor propuneri este că au fost capabile să stabilească ținte specifice, obiective cuantificabile și indicatori preciși. Știm că trebuie să armonizăm o dublă cale de atenție, cu acțiuni pe termen lung și pe termen scurt pentru a face față condițiilor concrete ale celui care, în ziua de astăzi, îndură ghearele sfâșietoare și ascuțite ale foamei și malnutriției.

4. Dacă în anii trecuți activitățile FAO și ale altor instituții internaționale au fost caracterizate de tensiunea dintre planurile pe termen scurt și pe termen lung, motiv pentru care puteau converge în aceeași zonă diferite programe și intervenții, astăzi știm bine că este la fel de esențial a articula nivelurile global și local în răspunsul la provocarea foamei. În acest sens, Agenda 2030, cu Obiectivele de Dezvoltare Sustenabilă și inițiativa Foame Zero cer ca organizațiile internaționale, ca FAO, să implice în mod responsabil statele membre pentru ca să întreprindă și să ducă înainte acțiuni la nivel local. Indicatorii globali sunt inutili dacă realitatea efectivă de pe teren rămâne departe de această angajare. Pentru acest motiv este fundamental ca prioritățile și măsurile conținute în marile programe să se înrădăcineze și să se răspândească pretutindeni, pentru ca să nu existe disocieri și toți să accepte provocarea de a combate foamea în mod serios și împărtășit, cu o adecvată arhitectură instituțională, socială și economică care să ducă la bun sfârșit inițiative capabile să ofere soluții practicabile, așa încât săracii să nu continue să se simtă neglijați.

5. Așadar, avem instrumentele adecvate și un cadru de referință pentru ca vorbele frumoase și propunerile bune să se transforme într-un adevărat program de acțiune care să culmineze, efectiv, în dezrădăcinarea foamei din lumea noastră. A face să devină realitate acest lucru cere unire a eforturilor, noblețe a inimii și preocupare constantă pentru a ne însuși, cu fermitate și determinare, problema celuilalt. Și totuși, ca în alte mari problematici care lovesc omenirea, adesea ne izbim de obstacole enorme în soluționarea problemelor, cu bariere inevitabile rod al indeciziilor sau întârzierilor, cu lipsa de determinare a responsabililor politici, de atâtea ori cufundați numai în interesele electorale sau prinși de opinii deformate, peremptorii sau reductive. Lipsește realmente voința politică. Este necesar să voim cu adevărat să punem capăt foamei și asta, în definitiv și înainte de toate, nu se va realiza fără convingerea etică, comună tuturor popoarelor și diferitelor viziuni religioase, care pune în centrul oricărei inițiative binele integral al persoanei și care constă în a face altuia ceea ce am vrea să fie făcut pentru noi înșine. Este vorba despre o acțiune întemeiată pe solidaritatea între toate națiunile și de măsuri care să fie exprimarea simțului populației.

6. A trece de la cuvinte la acțiune în dezrădăcinarea foamei nu cere numai decizie politică și planuri operative. Este necesar în același timp să se depășească o abordare reactivă, dând loc la o viziune previzibilă. O privire superficială și trecătoare, în cel mai bun dintre cazuri poate să provoace reacții episodice. În acest mod uităm dimensiunea structurală care se află în spatele dramei foamei: inegalitatea extremă, distribuirea rea a resurselor planetei, consecințele schimbărilor climatice și conflictele interminabile și sângeroase care devastează multe regiuni, pentru a menționa numai câteva dintre principalele motivații. Avem nevoie să dezvoltăm o abordare mai previzibilă și mai constantă în timp, avem nevoie să mărim fondurile destinate să promoveze pacea și dezvoltarea popoarelor. Avem nevoie să reducem la tăcere armele și comerțul lor vătămător pentru a asculta glasul celor care plâng disperați simțindu-se abandonați la marginile vieții și ale progresului. Dacă vrem cu adevărat ca populația mondială să adopte această perspectivă, este indispensabil ca societatea civilă organizată, mijloacele de comunicare și instituțiile educative să-și unească forțele lor în direcția corectă. De aici până în 2030 avem doisprezece ani pentru a desfășura o acțiune viguroasă și consistentă; nu pentru a fi târâți, cu mișcări bruște, de titlurile intermitente și trecătoare din ziare, ci pentru a înfrunta fără oprire, cu armele solidarității, dreptății și coerenței, foamea și cauzele care o provoacă.

7. Acestea sunt, domnule director general, câteva reflecții pe care doresc să le împărtășesc cu aceia care nu se lasă învinși de indiferență și ascultă strigătul celor care nu dispun de minimul necesar pentru a trăi o existență demnă. Din partea sa, Biserica catolică, în exercitarea misiunii pe care Divinul Întemeietor i-a încredințat-o, luptă zilnic în lumea întreagă împotriva foamei și malnutriției, în multiple forme și prin diferitele sale structuri și asociații, amintind că aceia care îndură mizeria nu sunt diferiți de noi. Au aceeași carne a noastră și același sânge al nostru. De aceea merită ca o mână prietenă să-i sprijine și să-i ajute, în așa fel încât nimeni să nu fie lăsat în spate și în lume fraternitatea să aibă drept de cetățenie și să fie ceva mai mult decât un slogan sugestiv și fără consistență reală.

Îi cer Atotputernicului ca acest parcurs, menit să deschidă calea pentru acțiuni concrete și eficace pentru un viitor de conviețuire senină și constructivă, să fie plin de binecuvântările sale, în folosul nostru și al generațiilor care vor urma după noi.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 16.10.2018
Publicarea pe acest sit: 16.10.2018
Etichete:

Faci un comentariu sau dai un răspuns?