Mesaj cu ocazia Zilei Mondiale a Comunicaţiilor Sociale

Mesajul Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea
pentru a 44-a Zi Mondială a Comunicațiilor Sociale

Preotul și slujirea pastorală în lumea digitală:
Noile mijloace de comunicare în slujba Cuvântului

Dragi frați și surori,

Tema Zilei Mondiale a Comunicațiilor din acest an – „Preotul și slujirea pastorală în lumea digitală: noile mijloace de comunicare în slujba Cuvântului” – se înscrie în mod fericit în contextul Anului Preoției și pune în prim plan reflecția asupra importantului și delicatului spațiu pastoral reprezentat de comunicații și de lumea digitală, în care sunt oferite preotului noi posibilități de a-și exercita propria slujire față de și pentru Cuvântul lui Dumnezeu. Mijloacele moderne de comunicare fac de mult timp parte dintre instrumentele obișnuite prin care comunitățile ecleziale se exprimă, intrând în contact cu propriul teritoriu și instituind adesea forme de dialog de mai mare amploare. Dar recenta și exploziva lor răspândire și impactul lor remarcabil le fac tot mai importante și mai utile în slujirea sacerdotală.

Sarcina principală a preotului este aceea de a-l vesti pe Cristos, Cuvântul lui Dumnezeu întrupat, și de a comunica harul divin aducător de mântuire prin intermediul Sacramentelor. Convocată de Cuvântul lui Dumnezeu, Biserica este semn și instrument al comuniunii pe care Dumnezeu o realizează cu omul și pe care fiecare preot este chemat să o edifice în El și cu El. În aceasta constă înalta demnitate și frumusețe a misiunii sacerdotale, în care se actualizează într-un mod privilegiat cuvintele Apostolului Paul: „Scriptura spune: ‘Oricine crede în el nu va fi făcut de rușine […] oricine va invoca numele Domnului va fi mântuit.’ Așadar, cum îl vor invoca, dacă nu au crezut? Și cum să creadă, dacă nu au auzit? Dar cum să audă, fără predicator? Însă cum să predice, dacă nu sunt trimiși?” (Romani 10,11.13-15).

Pentru a da răspunsuri adecvate la aceste întrebări în contextul marilor schimbări de ordin cultural, care s-au petrecut în mod special în lumea tinerilor, căile de comunicare deschise de cuceririle tehnologice sunt de acum un instrument indispensabil. Într-adevăr, lumea digitală, punând la dispoziție mijloace care permit o capacitate de expresie aproape nelimitată, deschide perspective remarcabile de actualizare a îndemnului paulin: „Vai mie dacă nu vestesc evanghelia” (1Corinteni 9,16). Prin răspândirea lor, responsabilitatea vestirii nu doar crește, ci devine imperativă și necesită o implicare mai motivată și eficientă. În acest sens, preotul se găsește oarecum la începutul unei „noi ere”, deoarece cu cât tehnologiile moderne creează relații tot mai intense și lumea digitală își lărgește granițele, cu atât mai mult el este chemat să le aplice în pastorație, crescând propria lui implicare, pentru a pune media în slujba Cuvântului.

Cu toate acestea, răspândirea comunicațiilor multimedia și bogăția „meniului de opțiuni” al acesteia pot să prezinte riscul unei utilizări dictate în principal de simpla exigență de a se face prezent, și al considerării în mod greșit a web-ului doar ca un spațiu care trebuie ocupat. Preoților însă, li se cere capacitatea de a fi prezenți în lumea digitală în constantă fidelitate față de mesajul evanghelic, pentru a exercita propriul rol de animatori ai comunității care se exprimă acum, tot mai adesea, prin intermediul numeroaselor „voci” prezente pe piața digitală, și pentru a vesti Evanghelia folosindu-se, pe lângă instrumentele tradiționale, de aportul acestei noi generații de resurse audiovizuale (imagini, video, animații, bloguri, situri web), care reprezintă ocazii inedite de dialog și mijloace utile și pentru evanghelizare și cateheză.

Prin intermediul mijloacelor moderne de comunicare, preotul poate să facă cunoscută viața Bisericii și să ajute oamenii de astăzi să descopere chipul lui Cristos, conjugând folosirea oportună și competentă a acestor instrumente, dobândită în perioada de formare, cu o solidă pregătire teologică și o puternică spiritualitate sacerdotală, hrănită de dialogul continuu cu Domnul. Mai mult decât mâna operatorului media, preotul, în impactul cu lumea digitală, trebuie să facă să transpară inima lui de persoană consacrată, pentru a da un suflet nu doar propriei implicări pastorale, ci și neîntreruptului flux comunicațional al „rețelei”.

Și din lumea digitală trebuie să reiasă faptul că atenția plină de iubire a lui Dumnezeu în Cristos pentru noi nu este un lucru ce aparține trecutului și nici o teorie erudită, ci o realitate în întregime concretă și actuală. Pastorația lumii digitale trebuie într-adevăr să poată să arate oamenilor timpurilor noastre și omenirii confuze de astăzi că „Dumnezeu este aproape; că în Cristos toți aparținem unul altuia” (Papa Benedict al XVI-lea, Discurs adresat Curiei Romane la prezentarea urărilor de Crăciun, L’Osservatore Romano, 21-22 decembrie 2009, pg. 6).

Cine poate mai bine decât un om al lui Dumnezeu să dezvolte și să pună în practică, prin intermediul propriilor competențe în domeniul noilor mijloace digitale, o pastorație care să îl facă pe Dumnezeu viu și concret în realitatea de astăzi și să prezinte înțelepciunea religioasă a trecutului ca o bogăție care să ne facă să trăim cu demnitate prezentul și să construim în mod adecvat viitorul? Sarcina persoanelor consacrate care activează în media este aceea de a deschide calea spre noi forme de întâlnire, asigurând întotdeauna calitatea contactului uman și atenția față de oameni și față de adevăratele lor nevoi spirituale. Ele trebuie să ofere celor care trăiesc în era noastră „digitală” semnele necesare pentru a-l recunoaște pe Domnul, dând oportunitatea unei educări în așteptare și speranță, și unei apropieri de Cuvântul mântuitor al lui Dumnezeu, care favorizează dezvoltarea umană integrală. Astfel, Cuvântul poate să traverseze numeroasele răscruci create de intersecțiile tuturor autostrăzilor ce alcătuiesc ciberspațiul, și să afirme dreptul de cetățenie al lui Dumnezeu în orice eră, pentru ca, prin intermediul noilor forme de comunicare, El să poată înainta de-a lungul drumurilor orașelor și să se oprească în pragurile caselor și ale inimilor, pentru a spune din nou: „Iată, eu stau la ușă și bat. Dacă cineva ascultă glasul meu și-mi deschide ușa, voi intra la el și voi sta la masă cu el și el cu mine” (Apocalips 3,20).

În mesajul meu de anul trecut, i-am încurajat pe cei responsabili de comunicații să promoveze o cultură a respectului față de demnitatea și valoarea persoanei umane. Aceasta este una dintre modalitățile prin care Biserica este chemată să își exercite o „diaconie a culturii” în actualul „continent digital”. Cu Evanghelia în mână și în inimă, trebuie să reafirmăm necesitatea de a continua să pregătim căile care conduc la Cuvântul lui Dumnezeu, dedicând în același timp o atenție particulară celor care încă mai caută, văzând în această căutare a lor un prim pas pentru evanghelizare. Într-adevăr, o pastorație în lumea digitală este chemată să țină cont și de cei care nu cred, de cei descurajați și care poartă în inimă dorința de absolut și de adevăr veșnic, tocmai pentru că noile mijloace ne permit să intrăm în contact cu credincioșii de orice religie, cu necredincioșii și cu persoane de orice cultură. Așa cum profetul Isaia a ajuns să își imagineze o casă de rugăciune pentru toate popoarele (cf. Isaia 56,7), este oare posibil să vedem web-ul ca oferind spațiu – ca o „curte a neamurilor” din Templul din Ierusalim – și acelora cărora Dumnezeu le este încă necunoscut?

Dezvoltarea noilor tehnologii și, în dimensiunea ei complexă, întreaga lume digitală, reprezintă o mare resursă pentru omenire în ansamblu și pentru om în individualitatea ființei sale, și un stimul pentru întâlnire și dialog. Dar se prezintă de asemenea ca o mare oportunitate pentru credincioși. Într-adevăr, nici o cale nu poate și nu trebuie să fie ocolită de cei care, în numele lui Cristos cel înviat, se angajează să se apropie tot mai mult de oameni. Așadar, noile mijloace de comunicare oferă preoților, înainte de toate, perspective pastorale mereu noi și nelimitate, încurajându-i să prețuiască dimensiunea universală a Bisericii pentru o comuniune largă și concretă; să fie martori, în lumea de astăzi, ai vieții mereu noi, generate de ascultarea Evangheliei lui Cristos, Fiul veșnic venit între noi pentru a ne mântui. Nu trebuie să uităm însă că rodnicia slujirii sacerdotale derivă înainte de toate de la Cristos întâlnit și ascultat în rugăciune; vestit prin predicare și prin mărturia vieții; cunoscut, iubit și celebrat în Sacramente, mai presus de toate în Preasfânta Euharistie și în Spovadă.

Către voi, iubiți preoți, reînnoiesc invitația de a folosi cu înțelepciune oportunitățile unice oferite de comunicațiile moderne. Domnul să vă facă vestitori zeloși ai veștii celei bune și în noua „agora” deschisă de actualele mijloace de comunicare.

Cu această încredere, invoc asupra voastră protecția Maicii lui Dumnezeu și a Sfântului Paroh de Ars, și cu afecțiune acord fiecăruia Binecuvântarea mea Apostolică.

Din Vatican, la 24 ianuarie 2010, Sărbătoarea Sf. Francisc de Sales.