Mesaj cu ocazia Zilei de Rugăciune pentru Îngrijirea Creației

Mesajul Sfântului Părinte Papa Francisc
pentru Ziua Mondială de Rugăciune
pentru Îngrijirea Creației 2019

„Să consacrați anul al cincizecilea și să vestiți libertatea în țară pentru toți locuitorii ei: să fie pentru voi an jubiliar” (Lev 25,10)

Iubiți frați și surori,

În fiecare an, îndeosebi de la publicarea scrisorii enciclice Laudato si’ (LS, 24 mai 2015), prima zi din septembrie marchează pentru familia creștină Ziua Mondială de Rugăciune pentru Îngrijirea Creației, cu care începe Timpul Creației, care se încheie la 4 octombrie, în amintirea sfântului Francisc de Assisi. În această perioadă creștinii reînnoiesc în toată lumea credința în Dumnezeu creatorul și se unesc în mod special în rugăciune și în acțiunea pentru salvgardarea casei comune.

Sunt bucuros că tema aleasă de familia ecumenică pentru celebrarea Timpului Creației 2020 este „Jubileul pentru Pământ”, chiar în anul în care este a cincizecea aniversare a Zilei Pământului.

În Sfânta Scriptură, Jubileul este un timp sacru pentru amintire, întoarcere, odihnă, reparare și bucurie.

1. Un timp pentru amintire

Suntem invitați să ne amintim mai ales că destinul ultim al creației este de a intra în „sabatul veșnic” al lui Dumnezeu. Este o călătorie care are loc în timp, cuprinzând ritmul celor șapte zile ale săptămânii, ciclul celor șapte ani și marele An jubiliar care vine la încheierea a șapte ani sabatici.

Jubileul este și un timp de har pentru a comemora vocația originară a creației de a fi și a prospera drept comunitate de iubire. Existăm numai prin intermediul relațiilor: cu Dumnezeu creatorul, cu frații și surorile ca membri ai unei familii comune și cu toate creaturile care locuiesc în aceeași casă a noastră. „Totul este în relație și noi toate ființele umane suntem unite ca frați și surori într-un minunat pelerinaj, legați de iubirea pe care Dumnezeu o are față de fiecare dintre creaturile sale și care ne unește și între noi, cu afect tandru, cu fratele soare, cu sora luna, cu fratele fluviu și cu mama pământ” (LS, 92).

De aceea, Jubileul este un timp pentru amintire, unde să păstrăm amintirea existenței noastre inter-relaționale. Constant avem nevoie să ne amintim că „totul este în relație și că îngrijirea autentică a însăși vieții noastre și a relațiilor noastre cu natura este inseparabilă de fraternitate, de dreptate și de fidelitate față de ceilalți” (LS, 70).

2. Un timp pentru întoarcere

Jubileul este un timp pentru a ne întoarce înapoi și a ne revizui. Am rupt legăturile care ne uneau cu Creatorul, cu celelalte ființe umane și cu restul creației. Avem nevoie să vindecăm aceste relații deteriorate, care sunt esențiale pentru a ne susține pe noi înșine și întregul țesut al vieții.

Jubileul este un timp de întoarcere la Dumnezeu, creatorul nostru iubitor. Nu se poate trăi în armonie cu creația fără a fi în pace cu Creatorul, izvor și origine a tuturor lucrurilor. Așa cum a afirmat papa Benedict: „consumul brutal al creației începe acolo unde nu este Dumnezeu, unde materia este de acum numai materială pentru noi, unde noi înșine suntem ultimele instanțe, unde ansamblul este pur și simplu proprietate a noastră” (Întâlnire cu clerul din Dieceza de Bolzano-Bressanone, 6 august 2008).

Jubileul ne invită să ne gândim din nou la ceilalți, în special la cei săraci și la cei mai vulnerabili. Suntem chemați să primim din nou proiectul originar și iubitor al lui Dumnezeu cu privire la creație ca o moștenire comună, un ospăț de împărtășit cu toți frații și surorile în spirit de comuniune; nu într-o competiție dezlânată, ci într-o comuniune bucuroasă, în care ne susținem și ne ocrotim reciproc. Jubileul este un timp pentru a da libertate celor oprimați și tuturor celor care sunt înlănțuiți în lanțurile diferitelor forme de sclavie modernă, între care traficul de persoane și munca minorilor.

În afară de asta, avem nevoie să ne întoarcem să ascultăm pământul, indicat în Scriptură ca adamah, loc din care omul, Adam, a fost luat. Astăzi glasul creației ne îndeamnă, alarmat, să ne întoarcem la locul corect în ordinea naturală, să ne amintim că suntem parte, nu stăpâni, ai rețelei interconectate a vieții. Dezintegrarea biodiversității, creșterea amețitoare a dezastrelor climatice, impactul inegal al pandemiei în care ne aflăm asupra celor mai săraci și fragili sunt semnale de alarmă în fața avidității neînfrânate a consumurilor.

Îndeosebi în timpul acestui Timp al Creației, să ascultăm pulsul creației. De fapt, ea a fost adusă pe lume pentru a manifesta și a comunica gloria lui Dumnezeu, pentru a ne ajuta să-l găsim în frumusețea sa pe Domnul tuturor lucrurilor și a ne întoarce la el (cf. Sfântul Bonaventura, In II Sent., I,2,2, q. 1, concl; Brevil., II,5.11). Așadar, pământul din care am fost luați este loc de rugăciune și de meditație: „să trezim simțul estetic și contemplativ pe care Dumnezeu l-a pus în noi” (Exortația apostolică Querida Amazonia, 56). Capacitatea de a ne uimi și de a contempla este ceva ce putem învăța în special de la frații și de la surorile indigeni, care trăiesc în armonie cu pământul și cu multiplele sale forme de viață.

3. Un timp pentru odihnă

În înțelepciunea sa, Dumnezeu a rezervat ziua de sâmbătă pentru ca pământul și locuitorii săi să se poată odihni și reîmprospăta. Totuși, astăzi, stilurile noastre de viață împing planeta dincolo de limitele sale. Cererea continuă de creștere și ciclul neîncetat al producției și al consumurilor extenuează ambientul. Pădurile se dizolvă, solul este erodat, câmpiile dispar, deșerturile înaintează, mările devin acide și furtunile se intensifică: creația geme!

În timpul Jubileului, poporul lui Dumnezeu era invitat să se odihnească de la lucrările obișnuite, să lase, grație scăderii consumurilor obișnuite, ca pământul să se regenereze și lumea să se reașeze. Astăzi este nevoie să se găsească stiluri drepte și sustenabile de viață, care să-i redea pământului odihna care-i revine, căi de întreținere suficiente pentru toți, fără a distruge ecosistemele care ne mențin.

Pandemia actuală ne-a făcut într-un fel să redescoperim stiluri de viață mai simple și sustenabile. Într-un anumit sens, criza ne-a dat posibilitatea de a dezvolta noi moduri de a trăi. A fost posibil să se constate că pământul reușește să se recupereze dacă-i permitem să se odihnească: aerul a devenit mai curat, apele mai transparente, speciile animale s-au întors în multe locuri din care dispăruseră. Pandemia ne-a condus la o răscruce. Trebuie să profităm de acest moment decisiv pentru a pune capăt activităților și finalităților superflue și distructive și să cultivăm valori, legături și proiecte generative. Trebuie să examinăm obișnuințele noastre în folosirea energiei, în consumuri, în transporturi și în alimentație. Trebuie să eliminăm din economiile noastre aspecte neesențiale și nocive și să dăm naștere la modalități rodnic de comerț, producție și transport al bunurilor.

4. Un timp de reparare

Jubileul este un timp pentru a repara armonia originară a creației și pentru a vindeca raporturi umane compromise.

El invită la restabilirea de relații sociale drepte, restituind fiecăruia propria libertate și propriile bunuri, și iertând datoriile celuilalt. De aceea n-ar trebui să uităm istoria de exploatare a sudului planetei, care a provocat o datorie ecologică enormă, datorată îndeosebi prădării resurselor și folosirii excesive a spațiului ambiental comun pentru eliminarea deșeurilor. Este timpul unei dreptăți reparatoare. În această privință, reînnoiesc apelul meu de a șterge datoria țărilor mai fragile în lumina impactelor grave ale crizelor sanitare, sociale și economice pe care trebuie să le înfrunte ca urmare a Covid-19. De asemenea, trebuie asigurat ca stimulentele pentru reluare, în curs de elaborare și de realizare la nivel mondial, regional și național, să fie eficiente efectiv, cu politici, legislații și investiții centrate pe bunul comun și cu garanția ca obiectivele sociale și ambientale globale să fie obținute.

De asemenea, este necesar să se repare pământul. Restabilirea unui echilibru climatic este de importanță extremă, din moment ce ne aflăm în mijlocul unei urgențe. Urmează să epuizăm timpul, așa cum ne amintesc copiii și tinerii noștri. Trebuie făcut tot posibilul pentru a limita creșterea temperaturii medii globale sub pragul de 1,5 grade Celsius, așa cum este stabilit în Acordul de la Paris cu privire la Climă: a trece peste asta va fi catastrofal, mai ales pentru comunitățile mai sărace din toată lumea. În acest moment critic este necesar să se promoveze o solidaritate intra-generațională și inter-generațională. Ca pregătire pentru importantul Summit despre Climă din Glasgow, în Regatul Unit (COP 26), invit fiecare țară să adopte ținte naționale mai ambițioase pentru a reduce emisiile.

Restabilirea biodiversității este la fel de crucial în contextul unei dispariții a speciilor și al unei degradări a ecosistemelor fără precedent. Este necesar să se susțină apelul Națiunilor Unite de a salvgarda acel 30% din pământ ca habitat protejat până în 2030, cu scopul de a zăgăzui nivelul alarmant de pierdere a biodiversității. Îndemn Comunitatea internațională să colaboreze pentru a garanta că Summit-ul despre Biodiversitate (COP 15) din Kunming, în China, să constituie un punct de cotitură spre restabilirea pământului drept casă în care viața să fie îmbelșugată, conform voinței Creatorului.

Suntem obligați să reparăm după dreptate, asigurând ca aceia care au locuit un pământ timp de generații să poată recăpăta pe deplin utilizarea lui. Trebuie protejate comunitățile indigene de companii, îndeosebi multinaționale, care, prin extragerea vătămătoare de combustibili fosili, minerali, lemn și produse agroindustriale, „fac în țările mai puțin dezvoltate ceea ce nu pot face în țările care le aduc capital” (LS, 51). Această conduită în afaceri reprezintă „un nou tip de colonialism” (Sfântul Ioan Paul al II-lea, Discurs adresat Academiei Pontificale de Științe Sociale, 27 aprilie 2001, cit. în Querida Amazonia, 14), care exploatează în mod rușinos comunități și țări mai sărace aflate în căutare disperată a unei dezvoltări economice. Este necesar să se consolideze legislațiile naționale și internaționale, pentru ca să reglementeze activitățile companiilor de extracție și să garanteze accesul la justiție pentru cei care sunt vătămați.

5. Un timp pentru bucurie

În tradiția biblică, Jubileul reprezintă un eveniment bucuros, inaugurat de un sunet de trâmbiță care răsună pe tot pământul. Știm că strigătul pământului și al săracilor a devenit, în anii trecuți, chiar mai zgomotos. În același timp, suntem martori ai modului în care Duhul Sfânt inspiră peste tot indivizi și comunități să se unească pentru a reconstrui casa comună și a-i apăra pe cei mai vulnerabili. Asistăm la apariția graduală a unei mari mobilizări de persoane, care de jos și din perifericii se străduiesc cu generozitate pentru protejarea pământului și a săracilor. Dă bucurie a vedea atâția tineri și comunități, îndeosebi indigene, în linia întâi în a răspunde la criza ecologică. Ei fac apel pentru un Jubileu al Pământului și pentru un nou început, având conștiința că „lucrurile se pot schimba” (LS, 13).

De asemenea trebuie să ne bucurăm constatând că Anul special de aniversare a enciclicei Laudato si’ inspiră numeroase inițiative la nivel local și global pentru îngrijirea casei comune și a săracilor. Acest an ar trebui să ducă la planuri operative pe termen lung, pentru a ajunge la practicarea unei ecologii integrale în familii, în parohii, în dieceze, în ordinele călugărești, în școli, în universități, în asistența sanitară, în firme, în ferme agricole și în multe alte locuri.

Ne bucurăm că se unesc și comunitățile de credință pentru a da naștere unei lumi mai drepte, pașnice și sustenabile. Este motiv de bucurie deosebită că Timpul Creației devine o inițiativă cu adevărat ecumenică. Să continuăm să creștem în conștiința că noi toți locuim într-o casă comună ca membri ai aceleiași familii!

Să ne bucurăm pentru că, în iubirea sa, Creatorul susține eforturile noastre umile pentru pământ. Pământul este și casa lui Dumnezeu, unde Cuvântul său „s-a făcut trup și a locuit între noi” (In 1,14), locul pe care revărsarea Duhului Sfânt îl reînnoiește constant.

„Trimite, Doamne, Duhul tău și reînnoiește fața pământului” (cf. Ps 104,30).

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 01.09.2020
Publicarea pe acest sit: 01.09.2020
Etichete: ,

Comentariile sunt închise.