La început de drum

Scrisoarea Pastorală
a PS Florentin Crihălmeanu,
Episcop greco-catolic de Cluj-Gherla
cu ocazia înscăunării,

Florentin, din mila Atotputernicului Dumnezeu, Episcop greco-catolic român, prin Bula „Pascendi Dominici gregis” din 18 iulie 2002, a Sfântului Părinte Papa Ioan Paul al II-lea, numit de Sfântul Scaun Apostolic al Romei, Eparh al Eparhiei de Cluj-Gherla de Dumnezeu binecuvântată

Onoratului cler, cuvioaselor persoane consacrate și iubitului meu popor greco-catolic, frățească salutare și arhierească binecuvântare!

„Har vouă și pace, de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Isus Hristos.” (Fil. 1,2)

1. LA ÎNCEPUT DE DRUM, chemat să pășesc pe urmele iluștrilor înaintași, al 50-lea în șirul Episcopilor Bisericii greco-catolice, al 9-lea de la înființarea Eparhiei de Armenopoli / Gherla (înființată canonic în 26 noiembrie 1853 prin bula: Ad apostolicam sedem), și al 4-lea în tronul arhieresc al Eparhiei de Claudiopoli – Armenopoli / Cluj-Gherla (întemeiată prin documentul Sollemni Conventione din 5 iunie 1930), gândul meu se îndreaptă cu reverență spre cuvintele Sfântului Pavel, slujitor al lui Hristos și păstor al neamurilor pe drumul Mântuirii: „Mulțumesc Celui ce m-a întărit, lui Hristos Isus, Domnul nostru, că m-a socotit credincios și m-a pus să-i slujesc…” (1 Tim. 1,12).

2. Misiunea episcopală este o slujire a lui Dumnezeu prin aproapele, după modelul slujirii Mântuitorului nostru Isus Hristos. O slujire smerită, deschisă și disponibilă, care caută împlinirea voinței lui Dumnezeu Tatăl, aceea de mântuire a sufletelor. O slujire care dincolo de orice virtute sau capacitate umană, trebuie fundamentată înainte de toate pe iubire.

„Mă iubești tu mai mult decât aceștia?” întreabă Hristos pe Simon Petru, corifeul Apostolilor, iar Petru răspunde afirmativ. Atunci Hristos îi conferă pentru întâia oară misiunea: „Păstorește oile Mele!” (Io. 21,15-17). Întrebarea și răspunsul se repetă de trei ori, nu pentru că Isus nu ar cunoaște iubirea lui Petru, ci pentru a-i cere acestuia iubirea totală, care să se răsfrângă și asupra oilor lui Isus. Cu alte cuvinte, semnul concret al iubirii față de Hristos trebuie să se manifeste în păstorirea oilor încredințate.

Hristos ar fi putut să-i ceară lui Petru: „dacă Mă iubești ține post, culcă-te pe pământul gol, priveghează îndelung, vino în ajutorul celor nedreptățiți,….” comentează Sfântul Ioan Gură de Aur (Tratatul despre Preoție, Cartea II, cap. I). Hristos i-a spus însă lui Petru doar atât: „Paște oile mele”, evidențiind supremația și măreția acestei păstoriri. Isus nu dorește doar un prieten și un discipol iubitor, ci dorește ca acela pe care-l va lăsa în fruntea Bisericii Sale să se identifice total cu misiunea Sa, misiunea Fiului Omului, care a venit ca să slujească și să-și dea viața răscumpărare pentru cei mulți (cf. Mt. 20,28b).

Iată cât de mare este iubirea pe care Isus o cere celor rânduiți să îi păstorească turma! Iată cât de mare este demnitatea slujirii episcopale!

* * *

4. La început de sfântă slujire, recitind filele glorioase ale istoriei Eparhiei noastre, mi se perindă prin fața ochilor minții șirul venerabililor Ierarhi ce au purtat cu vrednicie toiagul de arhipăstor al Eparhiei noastre.

Mă gândesc acum la întâiul episcop de Armenopoli care a înfruntat dificultățile începutului organizării Eparhiei la nivel pastoral-formativ, caritabilul arhiereu Ioan Alexi (episcop între anii 1854-1863), păstor activ și cărturar vrednic.

Cu venerație mă gândesc la eruditul teolog și înțeleptul organizator Dr. Ioan Vancea de Buteasa (1865-1868), mai târziu ales Mitropolit al Blajului, care a avut onoarea de a participa la Roma la lucrările Conciliul Vatican I.

De asemenea la Episcopul Mihail Pavel (1872-1879), bun administrator, plin de înțelepciune, cu dragoste față de credincioși, de Biserică și de școală, în timpul căruia au fost încheiate lucrările de ctitorire a bisericii de zid a mănăstirii de la Nicula.

La Episcopul Dr. Ioan Sabo (1879-1911), înțelept teolog, blând păstor, iubitor de dreptate, ctitor a numeroase lăcașuri de cult între care și Catedrala Episcopală din Gherla.

La Episcopul Dr. Vasile Hossu (1911-1916), mare iubitor de Biserică și neam, propovăduitor și apărător al credinței, personalitate proeminentă a vremii, care s-a remarcat atât pe plan pastoral cât și pe plan teologic. A fost unul dintre cei mai culți demnitari ai Bisericii noastre care a scris manuale de școală, a redactat foaia „Unirea”, a reprezentat cu demnitate interesele Bisericii și ale poporului credincios.

Mă gândesc acum cu venerație și admirație la Eminentul Cardinal Dr. Iuliu Hossu (1917-1970), strălucit arhiereu în constelația vrednicilor arhipăstori ai Eparhiei noastre, bun părinte și înțelept păstor, supranumit „Episcopul vizitațiilor canonice”, ctitor de biserici și așezăminte monahale, luptător neobosit pentru drepturile bisericii și neamului, parlamentar și senator de drept. Desemnat pentru a citi Marii Adunări Declarația Unirii, la 1 Decembrie 1918, la Alba-Iulia. Om de mare cultură, de înaltă ținută morală, intelectuală și ecumenică, a fost desemnat membru de onoare al Academiei Române. Mărturisitor al credinței în închisorile comuniste, a fost ales întâiul purpurat al Bisericii Române Unite: Cardinal „in pectore”.

Mă gândesc de asemenea la Episcopul Ioan Chertes (1970-1990), erudit teolog, om de mare profunzime spirituală, pilduitor maestru prin exemplul vieții sale. Trecut prin „proba de foc” a închisorilor, păstor al Bisericii în catacombe, a fost consacrat Episcop în clandestinitate. Fidelitatea în credință i-a fost răsplătită prin conferirea titlului de Arhiepiscop, după ieșirea la lumină a BRU.

Mă gândesc și la acei curajoși și înțelepți preoți care, fără a avea toiag și tron arhieresc, au fost rânduiți să conducă turma cuvântătoare a Eparhiei de Cluj-Gherla în perioada întunecată a prigoanei comuniste: canonicul Nicolae Pura (1948-1981) de pie memorie, Ieromonah Silvestru, OSBM – A. Prunduș (1981-1987), Pr. Prof. Dr. Eugen Popa (1981-1987), Pr. Prof. Tertulian Langa (1981-1987).

Cu stimă și recunoștință mă gândesc la cel de-al optulea Episcop ce a purtat crucea de arhipăstor al binecuvântatei Eparhii de Cluj-Gherla, încununat și el cu coroana de spini a mărturisitorilor Bisericii noastre, Părintele și Păstorul nostru George Guțiu, Arhiepiscop ad personam. S-au împlinit în luna iunie 12 ani de când, „cu vrerea Tatălui, cu ajutorul Fiului și prin puterea Spiritului Sfânt”, a fost rânduit să învețe, să sfințească și să păstorească turma cuvântătoare a Eparhiei de Cluj-Gherla. Ani rodnici de păstorire și apostolat, încununați de frumoase împliniri pastorale. Totodată, ani dificili de refacere a structurilor la nivelul organizării interne, de refacere a structurilor de învățământ școlar și universitar, de strădanii pentru a dobândi reintrarea în drepturi a Eparhiei.

Iată, în cuvinte puține, sărace și neîndestulătoare, tezaurul pe care l-au lăsat venerabilii înaintași întâistătători ai Eparhiei noastre. Iată contribuția pe care aceștia au adus-o la viața spirituală și culturală a Bisericii noastre și a neamului românesc, la edificarea conștiinței creștine și a conștiinței de neam. Iată însă și marea responsabilitate a celui chemat să le urmeze în tronul arhieresc și să continue lucrarea începută.

* * *

4. Privind trecutul la lumina exemplului venerabililor înaintași, vom defini identitatea Bisericii noastre pentru a înțelege mai bine care este misiunea noastră astăzi și linia de urmat, pentru a continua drumul pe care turma cuvântătoare a Bisericii Greco-Catolice a pornit spre mântuire.

Acel drum început de Episcopii de pie memorie, Teofil și Atanasie, în momentul unirii cu Biserica Romei, a fost continuat cu strălucire de Episcopul vizionar și înaintemergător Inochentie Micu Klein. Crezul său spiritual și național a fost mai apoi preluat de tinerele generații de cărturari care au studiat în școlile Blajului, deschise de Episcopul Petru Pavel Aron. Din aceste generații cei mai vrednici au fost trimiși la studii în marile capitale europene – la Roma, la Viena, la Paris, la Budapesta -, unde, scuturând praful de pe documentele bibliotecilor universitare, au descoperit și revelat rădăcinile latine ale poporului român. Astfel a luat ființă Școala Ardeleană, mișcare spirituală, ideologică și culturală, cu caracter iluminist, menită să demonstreze originea latină a limbii și a poporului român, continuitatea și unitatea sa etnică. În drumul ei, Biserica a rămas consecventă pe linia afirmării idealurilor spirituale și naționale amintite, rămânând în istorie ca momente de referință: Supplex-ul din 1791, Adunarea de pe Câmpia Libertății din Blaj din mai 1848, Memorandumul din 1892 și Unirea de la Alba-Iulia din 1918. O linie pe care Eminența sa Cardinalul Iuliu Hossu o definea astfel: „Dacă nu era Unirea religioasă de la 1700 nu era nici Adunarea de la Blaj din 3/15 mai 1848, unde s-a strigat ‘Vrem să ne unim cu Țara!’ și fără aceasta nu era nici Unirea din 1918.”

5. Perioada comunismului a întrerupt linia armonioasă a Bisericii și a lăsat o puternică amprentă negativă asupra neamului românesc prin distrugerea structurilor cultuale și culturale ale Bisericii Greco-Catolice, prin exterminarea unor generații de excepție formate la școlile înalte ale Europei, punând destinele țării în mâinile unor persoane ignorante și inculte. Aceste vremuri de crâncenă încercare au constituit și vremurile în care Biserica și-a dobândit alături de valențele spirituale și culturale, strălucirea martiriului. Pe drept cuvânt Biserica noastră a fost numită de Sfântul Părinte Papa Ioan Paul al II-lea „Biserică a martirilor și a mărturisitorilor” (Scr. Ap. la tric. Unirii, nr. 7).

6. Aceasta a fost lupta cea bună, pe care aceste generații de glorie, de binecuvântată memorie au dus-o și pe care noi, astăzi, suntem chemați să o continuăm, conform ultimelor cuvinte ce au răsunat de pe buzele Eminentului Cardinal Iuliu Hossu, cuvinte ce se constituie într-un adevărat testament și o misiune pentru noi toți: „Știu cui am crezut! … Lupta mea s-a sfârșit! A voastră continuă! Duceți-o până la capăt!”

7. Suntem chemați să continuăm afirmarea identității BRU pe linia începută de iluștrii predecesori, așa cum a fost dorită de către Episcopul Atanasie în Cartea de Mărturie din 7 octombrie 1698: „întru acest chip ne unim și ne mărturisim a fi mădularele sfintei catolicești Biserici a Romei, cum pre noi și rămășițele noastre din obiceiurile Bisericii noastre a Răsăritului să nu se clătească, ci cu toate ceremoniile, sărbătorile, posturile, cum până acum așa și de acum înainte să fim slobozi ale ține”, și așa cum o definea pe scurt Mitropolitul Dr. Vasile Suciu: Suflet latin îmbrăcat în haină bizantină.

8. Mai concret și mai recent, Sfântul Părinte Papa Ioan Paul al II-lea, în „Scrisoarea Apostolică pentru al treilea centenar al Unirii Bisericii Greco-Catolice din România, cu Biserica Romei”, oferă cele șase elemente definitorii ale acestei identități; trei cu caracter teologic: Cuvântul lui Dumnezeu, Învățătura Sfinților Părinți și Tradiția bizantină; și trei cu caracter istoric: Unirea cu Scaunul Apostolic al Romei, rănile persecuțiilor secolului al XX-lea și latinitatea poporului român.

Iată drumul pe care l-a parcurs Biserica noastră, definindu-și limpede identitatea și locul în istoria Bisericii Catolice și a neamului românesc. Iată drumul pe care și noi trebuie să îl urmăm, continuând afirmarea identității noastre și redobândind strălucirea și menirea de far călăuzitor al neamului românesc, pe calea mântuirii – prin aprofundarea conștiinței creștine, și pe calea culturii – prin aprofundarea conștiinței de neam și a conștiinței europene.

* * *

9. Acum, la ceas de bilanț, privim spre cei 12 ani care au trecut de la ieșirea din catacombe a Bisericii noastre, și înțelegem că traversăm o perioadă dificilă și lentă de refacere a conștiințelor creștine greco-catolice, a patrimoniului ecleziastic și a structurilor organizatorice ale Bisericii. Însă dorim să afirmăm cu tărie în fața tuturor că Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, există, și că toți credincioșii care au conștiința apartenenței la această Biserică pot reveni la credința părinților lor.

10. În privința refacerii patrimoniului ecleziastic, în acești ani au fost recuperate sau retrocedate peste 20 de biserici, au fost construite un număr de 36 de biserici și așezăminte monahale, în construcție aflându-se alte 20 de biserici. Cu privire la casele parohiale au fost construite 6, cumpărate 17, și retrocedate 6. S-a acordat o atenție deosebită formării la toate nivelele: s-a repus în funcțiune Liceul Seminarial „Inochentie Micu Klein”; s-au redeschis porțile Institutului Teologic „Sfântul Ioan Evanghelistul”; s-a înființat Facultatea de Teologie Greco-Catolică în cadrul Universității Babeș-Bolyai; s-a deschis Școala Postliceală Sanitară. Pe băncile acestor instituții s-au format sute de elevi, studenți și seminariști. Dintre aceștia peste 30 de cateheți predau acum în școli și parohii, iar 73 de preoți au fost hirotoniți și repartizați în parohii sau în alte misiuni pastoral-formative. Au fost trimiși pentru completarea studiilor în străinătate 40 de studenți. În prezent Eparhia noastră are un număr de 158 de preoți, dintre care 85 păstoresc un număr de 162 de parohii și filii.

11. A fost încurajată colaborarea cu persoanele consacrate și activitatea ordinelor și congregațiilor de viață consacrată: Ordinul „Sf. Vasile cel Mare” (frați), Provincia „Ss. Apostoli Petru și Pavel”, Ordinul „Societatea lui Isus”, Ordinul „Sf. Vasile cel Mare” (surori), Provincia „Inima Neprihănită a Sf. Fecioare Maria”, Congregația Surorilor Maicii Domnului, Congregația Surorilor Carității Dominicane ale prezentării Sf. Fecioare, Congregația Surorilor Doctrinei Creștine, Congregația Surorilor Sf. Iosif al apariției, și ordinele terțiare. A fost susținută activitatea asociațiilor laice: Asociația Generală a Românilor Uniți (AGRU), Asociația Medicilor Catolici, Asociația Maria Gabriel, Asociația „Credință și Lumină”, Asociația Tineretului Român Unit (ASTRU), Uniunea Creștină, Asociația Cercetașilor Creștini Români, Asociația Cercetașii Munților, Grupul de rugăciune „Triumful Inimii Neprihănite”, ș.a.

12. S-au efectuat numeroase vizite pastorale pe întreg teritoriul eparhiei, au avut loc întâlniri cu diferite categorii de credincioși. A existat o preocupare constantă pentru crearea unor condiții de trai decente pentru cler.

13. Sfera de activitate s-a extins și asupra domeniului social-caritativ: pe teritoriul Eparhiei funcționează astăzi două orfelinate, o grădiniță, Centrul de zi pentru persoanele cu handicap neuro-psihic, Policlinica fără plată „Familia Sfântă”, Asociația Caritas eparhial, și alte astfel de asociații. S-a acordat o atenție deosebită mijloacelor de comunicare socială, pentru o corectă informare, și difuzarea informației la nivel național și internațional.

14. S-a promovat dialogul ecumenic, în cadrul căruia au avut loc 6 întâlniri ale Comisiei mixte de dialog BOR – BRU și 8 întâlniri la nivelul comisiilor de dialog locale.

Oferim roadele acestor ani Bunului Dumnezeu, rugându-l să ne lumineze pentru a înțelege ce avem noi acum de făcut.

* * *

Onorat cler, cuvioase persoane consacrate și iubiți credincioși, doresc să vă supun atenției anumite obiective pe care le avem în vedere pentru perioada imediat următoare și de perspectivă.

15. Ne propunem inaugurarea unui plan pastoral anual, care va cuprinde misiuni pastorale, catehetice și culturale, în diferite centre ale Eparhiei noastre. Pentru dezvoltarea unei strategii mai eficiente de pastorație și misiune, ne propunem îmbunătățirea bazei de date la nivel statistic și rearondarea Eparhiei. Având în vedere necesitatea formării permanente a preoților ne propunem continuarea organizării Cursurilor de Vară pentru Preoți. Ne propunem organizarea unor acțiuni în vederea pregătirii spirituale a soțiilor preoților. În privința formării pentru preoție, ne propunem continuarea procesului de integrare a Institutului Teologic în structurile Universității Babeș-Bolyai, asigurarea unui corp profesoral cu o înaltă pregătire teologică și acordarea unor burse de studii și specializări în marile centre universitare catolice. Vom continua de asemenea procesul de perfecționare a cadrelor catehetice prin susținerea unor cursuri de formare, prin acordarea de burse de specializare, precum și prin organizarea unor spații corespunzătoare pentru cateheză, respectiv prin dezvoltarea bazei materiale necesare procesului catehetic.

16. Ne propunem completarea bazei materiale a Eparhiei la toate nivelele, prin continuarea acțiunilor de recuperare a bunurilor patrimoniale, precum și prin finalizarea construcțiilor începute și demararea unor noi proiecte. Ne vom preocupa în continuare, de îmbunătățirea condițiilor de trai ale clerului Eparhiei noastre, ale cateheților și ale celorlalți colaboratori, în vederea unei cât mai bune slujiri a credincioșilor. De aceea ne propunem continuarea vizitelor pastorale periodice, precum și continuarea vizitelor pastorale și a pelerinajelor cu ocazia marilor sărbători în locurile consacrate prin tradiția Eparhiei noastre.

17. În vederea îmbunătățirii comunicării, colaborării și coordonării activității eparhiale la toate nivelele ne propunem organizarea unor întâlniri în cadru lărgit, conform structurilor canonice corespunzătoare. Ne propunem de asemenea dezvoltarea bazei materiale și extinderea activității nucleului mass-media. Vom avea în vedere îmbunătățirea calității publicațiilor eparhiale, precum și editarea sau reeditarea unor lucrări de referință la nivel teologic și istoric. În acest sens se impune formarea, pregătirea și perfecționarea unor persoane specializate în domeniul mass-media.

18. Pentru cunoașterea istoriei și identității Bisericii noastre ne propunem organizarea unor conferințe în sediile protopopiale ale Eparhiei. De asemenea vom solicita și încuraja înființarea unor muzee și expoziții la nivelul protopopiatelor și parohiilor, în care să poată fi puse în valoare documente de arhivă, obiecte de cult liturgic, colecții de icoane vechi, costume populare, obiecte de artă populară și alte materiale semnificative. Considerăm că este necesară înființarea unei comisii de artă liturgică, pentru a coordona activitatea de împodobire a lăcașurilor de cult, în conformitate cu tradiția bisericească și pentru a pune în valoare tezaurul cântărilor liturgice tradiționale. Dorim să marcăm momentul aniversar a 150 de ani de la înființarea Eparhiei de Armenopoli / Gherla (1853) și ne propunem organizarea unor celebrări liturgice comemorative, precum și a unor simpozioane și conferințe tematice.

19. Ne propunem întărirea relațiilor cu diaspora greco-catolică și continuarea acțiunilor de înfrățire cu diferite comunități catolice, atât la nivel eparhial cât și la nivel parohial.

20. Pe plan național conform liniei Bisericii noastre, ne propunem să sprijinim procesul general de refacere a țării la diferite nivele. Susținem procesul de integrare a României în structurile europene și euro-atlantice, dar nu cu prețul renunțării la principiile doctrinei morale creștine sau a dogmelor de credință, atrăgând atenția asupra pericolului secularizării, a relativizării credinței și indiferentismului religios.

Oferim aceste dorințe și propuneri de viitor Bunului Dumnezeu, pentru ca luminați de Spiritul Adevărului să putem împlini ceea ce este conform voinței Sale, după măsura posibilităților și a resurselor actuale.

* * *

21. Acum, când cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu evlavie mă așez pe tronul arhieresc, îmi vin în minte cuvintele adresate clerului și poporului de către Episcopul Iuliu Hossu în prima sa Scrisoare Pastorală: „tronul acestui mare și neuitat bărbat al neamului nostru, drept urmaș al spiritelor alese ale marilor săi înaintași (spunea Eminentul Episcop referindu-se la înaintașul său, Episcop Dr. Vasile Hossu) […], sunt trimis să-l ocup eu, cel mai mic între frați, ‘care nu sunt vrednic a mă chema apostol’. Mie, celui mai mic decât toți frații, mi s-a dat darul acesta de a rosti între voi bogăția lui Hristos cea neurmată…”.

22. Onoarea înscăunării episcopale în Catedrala Schimbarea la Față la 6 august a.c., nu este îndreptată spre propria-mi persoană ci spre Hristos, Marele Arhiereu, Capul Bisericii, Adevăratul și Unicul Stăpân. Această demnitate nu este spre domnie și stăpânire, ci este spre slujire, după cum Hristos a spus ucenicilor Săi: „Cei care se socotesc cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele și cei mai mari ai lor le stăpânesc. Dar între voi să nu fie așa, ci acela care va vrea să fie mai mare între voi, să fie slujitorul vostru și care va vrea să fie întâi între voi, să fie tuturor slugă.” (Mc. 10,42). Acesta a fost modelul pe care Hristos, Slujitorul prin excelență, ni l-a oferit nouă tuturor, „că și Fiul Omului nu a venit ca să i se slujească, ci ca El să slujească și să-și dea sufletul răscumpărare pentru mulți.” (Mc. 10, 45).

La lumina acestui model, pun această nouă misiune episcopală sub semnul cuvintelor Sf. Benedict, adresate călugărilor săi: „Christo omnino nihil praeponant”, ceea ce în traducere înseamnă: „Să nu pună absolut nimic înaintea lui Hristos”. Altfel spus, Hristos să fie întotdeauna primul servit.

Pun la fundamentul misiunii episcopale iubirea față de Hristos și dorința fermă de a-I sluji Lui, slujind aproapelui, în adevăr și dreptate, pentru zidirea Bisericii, Trupul lui Hristos.

* * *

23. Încep întru numele Domnului această sfântă slujire cerând ajutorul Preasfintei, Celei de o Ființă, de Viață dătătoarei și nedespărțitei Treimi, mijlocirea Preasfintei, Preacuratei și Preabinecuvântatei Fecioare de Dumnezeu Născătoare Maria, Mama Preoților, Mama Bisericii și Ocrotitoarea României, a Sfântului Iosif, Patronul Eparhiei noastre, a Sf. Vasile cel Mare, Părintele monahismului și a Sf. Tereza a Pruncului Isus a Sfintei Fețe, „Mica Floare” a Carmelului din Lisieux, care ne-a binecuvântat Catedrala și Eparhia prin prezența sfintelor ei relicve.

Încep această sfântă slujire invocând, în virtutea comuniunii cu Biserica triumfătoare, mijlocirea în rugăciune a martirilor și mărturisitorilor Bisericii noastre din perioada clandestinității și a tuturor venerabililor arhipăstori, înaintași în tronul arhieresc al Eparhiei de Cluj-Gherla.

Încep această sfântă slujire cerând sprijinul și ajutorul confraților episcopi, prin rugăciune și comuniune în credință, speranță și iubire, întru împreună slujirea Bisericii „Una, Sfântă, Catolică și Apostolică”.

Încep această sfântă slujire cerând sprijinul și colaborarea prin rugăciune, disponibilitate și bună înțelegere, tuturor reprezentanților bisericilor creștine, întru slujirea Domnului și Dumnezeului nostru Isus Hristos și spre mântuirea sufletelor încredințate fiecăruia dintre noi spre păstorire.

Încep această sfântă slujire cerând sprijinul și colaborarea reprezentanților autorității guvernamentale și locale, în adevăr și dreptate, pentru răspândirea credinței creștine, pentru edificarea Bisericii lui Hristos pe pământ, pentru educarea moral-civică sănătoasă a creștinilor de toate vârstele și de toate condițiile sociale, cerând de asemenea repunerea deplină în drepturi a Bisericii noastre și asigurarea unor condiții de trai corespunzătoare clerului și cateheților.

Încep această sfântă slujire cerând ajutorul, colaborarea și încrederea clerului eparhial, persoanelor de viață consacrată, intelectualității, tinerilor și vârstnicilor, într-un cuvânt, tuturor iubiților mei credincioși greco-catolici din toate parohiile și filiile Eparhiei noastre de Dumnezeu binecuvântate.

24. „Ajutați-mă deci, cu rugăciunile voastre, pentru ca Domnul, care a voit să-mi impună această greutate în milostivirea Sa, să mă ajute să o duc”, spunea Sfântul Augustin adresându-se credincioșilor săi. „Când veți cere aceasta, rugăciunea pe care o faceți este și în beneficiul vostru: greutatea, sarcina de care vorbesc nu sunteți oare voi? Rugați-vă pentru ca eu să pot fi tare după cum eu mă rog pentru ca greutatea voastră să nu mă apese peste măsură. Domnul Isus n-ar fi spus niciodată că sarcina este a Sa (Mt. 11,30), dacă n-ar purta-o împreună cu cel pe care ea apasă. Iar voi sprijiniți-mă pentru ca, după îndemnul apostolului, să ne putem purta sarcinile unii altora, împlinind astfel legea lui Hristos (Gal. 6,2).” (Sf. Augustin, Discursul 340,1).

25. Voi spune deci și eu, cu Sfântul Augustin, ajutați-mă pentru a vă putea ajuta, acordați-mi încredere pentru a vă putea sluji, ascultați-mă pentru ca să vă pot propovădui, participați la celebrările liturgice pentru ca să vă pot binecuvânta și sfinți, urmați-mă pentru ca să vă pot conduce pe calea spre Hristos. Sunt gata să o fac cu inima deschisă și liberă față de orice atașament material sau uman, numai pentru preamărirea lui Dumnezeu și mântuirea sufletelor noastre.

* * *

26. Conform Magisteriului Bisericii Episcopul eparhial este persoana căreia îi este încredințată grija unei eparhii spre păstorire în numele Domnului, ca Păstor propriu și nemijlocit al ei, cu putere legată de consacrare, sub autoritatea supremului pontif, exercitându-și față de turma încredințată îndatorirea de a învăța, de a sfinți și de a conduce (cf. C.D. n.11; cf. Can. 178, C.C.E.O.). Eparhia este o parte a poporului lui Dumnezeu, încredințată păstoririi unui episcop ajutat de preoții săi, astfel încât, adunată în jurul păstorului ei și unită în Spiritul Sfânt prin Evanghelie și Euharistie, să constituie o biserică particulară în care este în mod real prezentă și lucrătoare Biserica lui Hristos, Una, Sfântă, Catolică și Apostolică (cf. C.D. n11; can. 177 §1).

27. Meditând asupra misiunii episcopale Sf. Augustin, Episcopul de Ippona, spunea: „Pentru voi sunt Episcop, împreună cu voi sunt creștin. Cel dintâi este numele sarcinii primite, celălalt, al harului care ni se dă; cel dintâi este plin de riscuri, cel de-al doilea ne vorbește de mântuire. […] Pentru mine este un motiv mai mare de bucurie faptul de a fi fost răscumpărat împreună cu voi, decât acela de a fi așezat în fruntea voastră.”

28. Doresc să putem forma împreună o adevărată familie în credință, o familie cu suflet creștin românesc, de nobilă gintă latină, îmbrăcată în haina rituală a tradiției bizantine, o familie care, păstrând comuniunea cu Biserica Universală Catolică, să-și păstreze zestrea rituală și a tradițiilor particulare, așa cum au dorit înaintașii noștri, o familie care să găsească, prin credință, răspunsurile la problemele multiple ale tumultuosului început de mileniu, o familie care să-și găsească un loc demn în cadrul marii familii europene.

* * *

Doresc acum să adresez un cuvânt fiecărui membru al familiei Eparhiei noastre:
29. Onorat cler eparhial, iubiți frați preoți, vă mulțumesc pentru buna colaborare și pentru zelul pe care l-ați arătat în împlinirea misiunii pastorale încredințate și vă invit în continuare să nu neglijați edificarea templelor spirituale, sufletele credincioșilor și, cercetându-i, îndrumându-i și corectându-i cu blândețea Bunului Păstor, să îi ajutați să finalizeze construcțiile începute pe drumul credinței. Vă sfătuiesc cu insistență să fiți cât mai mult timp alături de credincioși; de aceea, este necesar ca fiecare să locuiască în parohia care i-a fost încredințată. Nu neglijați tinerii, viitorul Bisericii și al țării; fiți alături de ei prin cateheză și pastorală vocațională. Organizați activități spiritual-formative, culturale, sportive, excursii, tabere, astfel încât în familia Bisericii să își poată petrece atât un timp de rugăciune, de informare cât și un timp plăcut de relaxare. Fiți aproape de cei care sunt în nevoie și în suferință: văduve, orfani, bătrâni, bolnavi, persoane cu handicap, precum și de cei ajunși la periferia societății. Fiți părinți și frați cu cei care vă sunt încredințați, după cuvântul Apostolului neamurilor: „Tuturor toate m-am făcut, ca, în orice chip, să mântuiesc pe unii” (I Cor. 9,22). Să nu fiți atât de ocupați în păstorirea sufletelor altor persoane încât să uitați de păstorirea propriului suflet. Aprofundați viața spirituală, nu neglijați oficiul canonic celebrat chiar în biserici împreună cu credincioșii, tezaurul de rugăciune pe care noi, clericii, trebuie zilnic să îl îmbogățim. Preocupați-vă de buna rânduire a celebrărilor liturgice, precum și de eliminarea superstițiilor și a oricăror practici religioase contrare legilor sau recomandărilor bisericii. Preocupați-vă de înfrumusețarea, întreținerea, conservarea și restaurarea patrimoniului ecleziastic al parohiei. Aprofundați viața intelectuală, continuați perfecționarea în științele teologice, fiți la zi cu ultimele documente ale Magisteriului Bisericii. Participați la acțiunile de formare permanentă organizate de Biserică. Țineți legătura cu Centrul eparhial și protopopial care vă are în grijă. Trăiți în frățească armonie între voi, ajutați-vă în pastorație, sprijiniți-vă spiritual, cercetați-vă, încurajați-vă și întâlniți-vă în comunitățile protopopiale pentru a vă împărtăși problemele și dificultățile, pentru a căuta soluții, a lua anumite decizii, a organiza anumite acțiuni împreună, întărind astfel comuniunea dintre voi. Cei tineri fiți răbdători cu cei mai vârstnici și învățați de la ei. Cei vârstnici fiți înțelegători și sprijiniți-i pe cei tineri. Fiți deschiși în colaborarea cu clericii și persoanele consacrate catolice de rit latin, atât în apostolat cât și în probleme spirituale. Trăiți spiritul ecumenic autentic. În relațiile cu celelalte confesiuni, deși uneori situația este dificilă sau chiar conflictuală, propuneți și acceptați mereu ca prim pas calea dialogului bazat pe caritate, cu respectarea adevărului și a dreptății.

30. Preacuvioși călugări, preacuvioase călugărițe, cuvioase persoane consacrate și terțiari, Biserica și Eparhia noastră are mare nevoie de voi, ca modele vii de sfințenie prin asceză și mortificare, prin studiu și apostolat, în diferite medii ale vieții sociale. Voi sunteți „albinele” care neobosite aleargă pentru a culege rodul în caritate și disponibilitate, catehizând în școli, îngrijind bolnavi în spitale, educând copii în grădinițe și orfelinate, slujind prin alte forme clerul și Biserica. Prin apostolatul și rugăciunea voastră neîncetată, sunteți avangarda Eparhiei noastre. Deschideți-vă spre valorile tradiției patristice și liturgice bizantine, proprii Bisericii noastre, fără a neglija devoțiunile care au ținut în viață Biserica în timpul persecuției. Comunitățile voastre să fie focare vii de cultură teologică și de aprofundare a vieții spirituale, oaze de liniște pentru cei care caută să fie mai aproape de Dumnezeu. Deschideți-vă către tineri, pentru o pastorală vocațională mai activă, pentru ca toți cei care sunt în căutarea vieții consacrate să vă poată cunoaște, să vă poată cerceta și aprecia.

31. Onorate familii greco-catolice, reprezentați celula fundamentală a Bisericii, primii educatori și formatori ai tineriei generații. De sănătatea voastră spirituală și morală, de ținuta voastră umană și intelectuală, depinde viitorul Bisericii și al națiunii noastre. Luați ca model Familia Sfântă, unită în rugăciune, unită în muncă, unită în suferințe și bucurii, căutând mereu să înțeleagă și să împlinească voința lui Dumnezeu. Caritatea în familie, rugăciunea împreună, buna înțelegere, respectul reciproc, sunt exemple vii pe care copiii le învață de la voi, părinții lor. Știm că anii prigoanei comuniste nu au permis o corectă catehizare a tuturor credincioșilor noștri. De aceea nu vă sfiiți să participați la programele catehetice, aprofundați cunoștințele teologice, cereți îndrumătorilor spirituali să vă lămurească problemele pe care nu le înțelegeți. Educați-vă copiii în spiritul credinței și al fricii sfinte de Dumnezeu, participând împreună cu ei la viața Bisericii, în mod special la Sfintele Sacramente. Angajați-vă activ în asociațiile laice ale Bisericii și fiți exemple vii ale credinței trăite în mediile în care vă desfășurați activitatea.

32. Distinse persoane care ați trăit anii de glorie ai Bisericii și ați înfruntat cu dârzenie prigoana comunistă, rămânând perseverenți în credința primită prin Sfântul Botez, reprezentați pentru Biserica noastră puntea vie de legătură cu gloriosul trecut al „Bisericii mărturisitorilor unității, ai adevărului și iubirii” (Scr. Ap. la tric., Unirii, nr. 7). Nu lăsați să se piardă filele de istorie pe care le-ați trăit: faceți cunoscute documentele de arhivă, fotografiile, corespondența sau obiectele venerabililor martori ai trecutului Bisericii. Scrieți, vorbiți, dați mărturie preoților, tineretului și întregului neam despre ceea ce ați auzit, ați văzut și ați trăit.

33. Iubiți tineri de pe băncile școlii, din institute, universități și din diferite locuri de muncă, voi sunteți viitorul Bisericii și al neamului. Pe umerii voștri va apăsa în curând responsabilitatea părinților voștri. De aceea pregătiți-vă la nivel spiritual, uman, intelectual, pentru ca la momentul potrivit să puteți lua decizii conforme cu voința lui Dumnezeu, atât în alegerea stării de viață, cât și a profesiunii de urmat. Studiați trecutul Bisericii din care faceți parte, pentru a vă cunoaște identitatea spirituală și pentru a înțelege, la lumina trecutului, misiunea prezentă în cadrul familiei mari a Bisericii, după propria chemare. Studiați istoria neamului românesc pentru a vă cunoaște identitatea națională și pentru a putea sluji țării cu vrednicie. Primiți cu generozitate mărturiile celor care au trăit momentul purificării în credință, urmând exemplul lor și adaptându-l la contextul social-istoric al momentului prezent.

34. Tuturor credincioșilor familiei Eparhiei de Cluj-Gherla, din Țara Lăpușului și până în Munții Apuseni, din părțile Huedinului și până dincolo de Bistrița, la poalele Munților Rodnei, le adresez cuvintele de încurajare ale Mântuitorului: „Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă împărăția” (Lc 12, 32). Clerului și persoanelor consacrate le aduc aminte cuvintele de speranță: „în lume necazuri veți avea, dar îndrăzniți; Eu am biruit lumea” (Io. 16, 33), iar laicilor implicați în munca pastorală cuvintele de consolare: „Eu voi ruga pe Tatăl și alt Mângâietor vă va da vouă ca să fie cu voi în veac, Spiritul Adevărului …” (Io. 14, 16-17), precum și cuvântul adresat de la înălțimea crucii: „Iată mama ta!” (Io. 19, 27).

* * *

35. Sunteți gata de drum? Să purcedem deci în pace și liniște sufletească cu zel sfânt, întru numele Domnului și pe urmele Domnului. Să purcedem pe urmele lui Hristos, Lumina lumii, pentru că El ne-a asigurat: „cel ce îmi urmează mie nu va umbla în întuneric ci va avea lumina vieții” (Io. 8, 12). Să îi urmăm lui Hristos, fiind tari în credință, neclintiți în speranță, desăvârșiți în iubire. Să înlăturăm în drumul nostru orice ne-ar putea împiedica să călcăm pe urmele Lui și nimic să nu punem înaintea lui Hristos. Să încredințăm acest început de drum al familiei noastre eparhiale ocrotirii Preasfintei Treimi, Preacuratei Fecioare Maria, Sfântului Iosif, Sfântului Vasile cel Mare, Sfintei Tereza de Lisieux și mijlocirii martirilor și mărturisitorilor Bisericii noastre, precum și venerabililor Episcopi de pie memorie ai Eparhiei de Cluj-Gherla.

36. „Păstorește-mă, o, Doamne și păstorește Tu alături de mine pe ceilalți, pentru ca inima mea să nu mă ducă nici la dreapta, nici la stânga, ci Spiritul Tău cel bun să mă îndrume pe calea cea dreaptă, pentru ca faptele mele să fie după voința Ta și să fie cu adevărat așa, până la sfârșit.” (Sf. Ioan Damaschinul).

Binecuvântarea Tatălui Atotținătorul și a Fiului Unul născut și a Preasfântului, Bunului și de viață dătătorului Spirit să coboare asupra voastră, a tuturor, onorat cler, cuvioase persoane consacrate, onorate familii, distinși vârstnici, iubiți tineri, să vă lumineze, să vă ocrotească și să vă însoțească în pelerinajul vieții acesteia spre mântuirea sufletelor voastre! Amin.

Dată în Cluj-Napoca, din reședința episcopală, la 7 august, anul Domnului 2002, primul an al arhipăstoririi.

+ Florentin
Episcop Eparhial de Cluj-Gherla