Document despre fraternitatea umană pentru pacea mondială și conviețuirea comună

Document despre fraternitatea umană
pentru pacea mondială și conviețuirea comună
semnat de Papa Francisc și imamul de Al-Azhar
Abu Dhabi, 4 februarie 2019

PREFAȚĂ

Credința îl face pe credincios să vadă în celălalt un frate de susținut și de iubit. De credința în Dumnezeu, care a creat universul, creaturile și toate ființele umane – egale prin Milostivirea Sa -, credinciosul este chemat să exprime această fraternitate umană, salvgardând creația și tot universul și susținând fiecare persoană, în special pe cele mai nevoiașe și sărace.

Pornind de la această valoare transcendentală, în diferite întâlniri dominate de o atmosferă de fraternitate și prietenie, am împărtășit bucuriile, tristețile și problemele din lumea contemporană, la nivelul progresului științific și tehnic, al cuceririlor terapeutice, al erei digitale, al mass media, la comunicațiilor; la nivelul sărăciei, al războaielor și al suferințelor atâtor frați și surori în diferite părți ale lumii, din cauza cursei înarmărilor, a nedreptăților sociale, a corupției, a inegalităților, a degradării morale, a terorismului, a discriminării, a extremismului și a atâtor alte motive.

Din aceste confruntări fraterne și sincere, pe care le-am avut, și din întâlnirea plină de speranță într-un viitor luminos pentru toate ființele umane, s-a născut ideea acestui „Document despre Fraternitatea Umană„. Un document gândit cu sinceritate și seriozitate pentru a fi o declarație comună de voințe bune și sincere, așa încât să invite toate persoanele care poartă în inimă credința în Dumnezeu și credința în fraternitatea umană să se unească și să lucreze împreună, pentru ca el să devină un ghid pentru noile generații spre cultura respectului reciproc, în înțelegerea marelui har divin care face toate ființele umane frați.

DOCUMENT

În numele lui Dumnezeu care a creat toate ființele umane egale în drepturi, în obligații și în demnitate, și le-a chemat să conviețuiască între ei ca frați, pentru a popula pământul și a răspândi în el valorile binelui, carității și păcii.

În numele sufletului uman nevinovat pe care Dumnezeu a interzis să fie ucis, afirmând că oricine ucide o persoană este ca și cum ar fi ucis toată omenirea și oricine salvează o persoană este ca și cum ar fi salvat întreaga omenire.

În numele săracilor, al celor lipsiți, al celor nevoiași și al celor marginalizați pe care Dumnezeu a poruncit să fie ajutați ca o obligație cerută tuturor oamenilor și în mod deosebit fiecărui om avut și înstărit.

În numele orfanilor, al văduvelor, al refugiaților și al exilaților din locuințele lor și din țările lor; al tuturor victimelor războaielor, persecuțiilor și nedreptăților; al celor slabi, al celor care trăiesc în frică, al prizonierilor de război și al celor torturați în orice parte a lumii, fără nicio deosebire.

În numele popoarelor care au pierdut siguranța, pacea și conviețuirea comună, devenind victime ale distrugerilor, ruinărilor și războaielor.

În numele „fraternității umane” care îi îmbrățișează pe toți oamenii, îi unește și îi face egali.

În numele acestei fraternități sfâșiate de politicile de integralism și dezbinare și de sistemele de câștig deșănțat și de tendințele ideologice odioase, care manipulează acțiunile și destinele oamenilor.

În numele libertății, pe care Dumnezeu a dăruit-o tuturor ființelor umane, creându-le libere și distingându-le cu ea.

În numele dreptății și milostivirii, fundamente ale prosperității și piloni ai credinței.

În numele tuturor persoanelor de bunăvoință, prezente în fiecare colț al pământului.

În numele lui Dumnezeu și al tuturor acestora, Al-Azhar al-Sharif – cu musulmanii din Orient și din Occident -, împreună cu Biserica Catolică – cu catolicii din Orient și din Occident -, declară că adoptă cultura dialogului drept cale; colaborarea comună drept conduită; cunoașterea reciprocă drept metodă și criteriu.

Noi – care credem în Dumnezeu, la întâlnirea finală cu El și la Judecata Sa -, pornind de la responsabilitatea noastră religioasă și morală, și prin intermediul acestui Document, cerem nouă înșine și liderilor din lume, artizanilor politicii internaționale și ai economiei mondiale, să ne angajăm cu seriozitate pentru a răspândi cultura toleranței, a conviețuirii și a păcii; să intervenim, cât mai curând posibil, pentru a opri vărsarea de sânge nevinovat și de a pune capăt războaielor, conflictelor, degradării ambientale și declinului cultural și moral pe care le trăiește lumea actualmente.

Ne adresăm intelectualilor, filozofilor, oamenilor de religie, artiștilor, lucrătorilor din media și oamenilor de cultură din orice parte a lumii, pentru ca să redescopere valorile păcii, dreptății, binelui, frumuseții, fraternității umane și conviețuirii comune, pentru a confirma importanța acestor valori ca ancoră de mântuire pentru toți și a încerca să le răspândească pretutindeni.

Această Declarație, pornind de la o reflecție profundă asupra realității noastre contemporane, apreciind succesele sale și trăind durerile sale, nenorocirile și calamitățile sale, crede cu fermitate că printre cele mai importante cauze ale crizei lumii moderne sunt o conștiință umană anesteziată și îndepărtarea de valorile religioase, precum și predominarea individualismului și a filozofiilor materialiste care îl divinizează pe om și pun valorile lumești și materiale în locul principiilor supreme și transcendente.

Noi, deși recunoaștem pașii pozitivi pe care civilizația noastră modernă i-a făcut în domeniile științei, tehnologiei, medicinii, industriei și bunăstării, îndeosebi în țările dezvoltate, subliniem că, împreună cu aceste progrese istorice, mari și apreciate, are loc o deteriorare a eticii, care condiționează acțiunea internațională, și o slăbire a valorilor spirituale și a simțului de responsabilitate. Toate acestea contribuie la răspândirea unei senzații generale de frustrare, de singurătate și de disperare, conducându-i pe mulți să cadă ori în vârtejul extremismului ateu și agnostic, ori în integralismul religios, în extremismul și în fundamentalismul orb, ducând astfel alte persoane să capituleze în fața formelor de dependență și de autodistrugere individuală și colectivă.

Istoria afirmă că extremismul religios și național și intoleranța au produs în lume, fie în Occident fie în Orient, ceea ce ar putea să fie numit semnalele unui „al treilea război mondial pe bucăți”, semnale care, în diferite părți ale lumii și în diferite condiții tragice, au început să arate fața lor crudă; situații care nu se știe cu precizie câte victime, văduve și orfani au produs. În afară de asta, există alte zone care se pregătesc să devină teatru de noi conflicte, unde se nasc focare de tensiune și se acumulează arme și muniții, într-o situație mondială dominată de incertitudine, de dezamăgire și de frica de viitor și controlată de interese economice mioape.

Afirmăm de asemenea că puternicele crize politice, nedreptatea și lipsa unei distribuiri egale a resurselor naturale – de care beneficiază numai o minoritate de bogați, în dauna majorității popoarelor de pe pământ – au generat, și continuă să facă asta, cantități enorme de bolnavi, de nevoiași și de morți, provocând crize letale ale căror victime sunt diferite țări, în pofida bogățiilor naturale și a resurselor de generații tinere care le caracterizează. Față de acest crize care fac să moară de foame milioane de copii, deja reduși la schelete umane – din cauza sărăciei și a foamei -, domnește o tăcere internațională inacceptabilă.

Este clar în această privință cât este de esențială familia, ca nucleu fundamental al societății și al omenirii, pentru a aduce pe lume copii, a-i crește, a-i educa, a le da o morală solidă și protecția familială. A ataca instituția familială, disprețuind-o sau punând la îndoială importanța rolului său, reprezintă unul dintre relele cele mai periculoase ale epocii noastre.

Atestăm și importanța trezirii simțului religios și a necesității de a-l reanima în inimile noilor generații, prin educația sănătoasă și adeziunea la valorile morale și la învățăturile religioase corecte, pentru a face față tendințelor individualiste, egoiste, conflictuale, radicalismului și extremismului orb în toate formele și manifestările sale.

Primul și cel mai important obiectiv al religiilor este acela de a crede în Dumnezeu, de a-l cinsti și de a-i chema pe toți oamenii să creadă că acest univers depinde de un Dumnezeu care-l conduce, este Creatorul care ne-a plăsmuit cu Înțelepciunea Sa divină și ne-a acordat darul vieții pentru a-l păzi. Un dar pe care nimeni nu are dreptul de a-l lua, de a-l amenința sau de a-l manipula după plăcerea sa, dimpotrivă, toți trebuie să ocrotească acest dar al vieții de la începutul său până la moartea sa naturală. De aceea condamnăm toate practicile care amenință viața cum sunt genocidele, actele teroriste, mutările forțate, traficul de organe umane, avortul și eutanasia și politicile care susțin toate acestea.

De asemenea declarăm – cu fermitate – că religiile nu incită niciodată la război și nu solicită sentimente de ură, ostilitate, extremism, nici nu invită la violență sau la vărsare de sânge. Aceste nenorociri sunt rod al devierii de la învățăturile religioase, al folosirii politice a religiilor precum și al interpretării grupurilor oamenilor de religie care au abuzat – în unele faze ale istoriei – de influența sentimentului religios asupra inimilor oamenilor pentru a-i determina să facă ceea ce nu are nimic de-a face cu adevărul religiei, pentru a realiza scopuri politice și economice lumești și mioape. Pentru aceasta noi cere tuturor să înceteze să instrumentalizeze religiile pentru a incita la ură, la violență, la extremism și la fanatismul orb și să înceteze să folosească numele lui Dumnezeu pentru a justifica acte de omucidere, de exilare, de terorism și de oprimare. Cerem asta prin credința noastră comună în Dumnezeu, care nu i-a creat pe oameni pentru a fi uciși sau pentru a se ciocni între ei și nici pentru a fi torturați sau umiliți în viața lor și în existența lor. De fapt, Dumnezeu, Atotputernicul, nu are nevoie să fie apărat de nimeni și nu vrea ca numele Său să fie folosit pentru a teroriza oamenii.

Acest Document, în acord cu precedentele Documente Internaționale care au subliniat importanța rolului religiilor în construirea păcii mondiale, atestă următoarele:

– Convingerea tare că adevăratele învățături ale religiilor invită să rămânem ancorați în valorile păcii; să susținem valorile cunoașterii reciproce, a fraternității umane și a conviețuirii comune; să restabilim înțelepciunea, dreptatea și caritatea și să trezim simțul religiozității printre tineri, pentru a apăra noile generații de dominația gândirii materialiste, de pericolul politicilor avidității, a câștigului deșănțat și a indiferenței, bazate pe legea forței și nu pe forța legii.

– Libertatea este un drept al fiecărei persoane: fiecare se bucură de libertatea de crez, de gândire, de exprimare și de acțiune. Pluralismul și diversitățile de religie, de culoare, de sex, de rasă și de limbă sunt o voință divină înțeleaptă, cu care Dumnezeu a creat ființele umane. Această Înțelepciune divină este originea din care derivă dreptul la libertatea de crez și la libertatea de a fi diferiți. Pentru aceasta se condamnă faptul de a constrânge oamenii să adere la o anumită religie sau la o anumită cultură, precum și de a impune un stil de civilizație pe care alții nu-l acceptă.

– Dreptatea bazată pe milostivire este calea de parcurs pentru a ajunge la o viață demnă la care are dreptul fiecare ființă umană.

– Dialogul, înțelegerea, răspândirea culturii toleranței, a acceptării celuilalt și a conviețuirii între ființele umane ar constitui mult la reducerea multor probleme economice, sociale, politice și ambientale care asediază o mare parte a neamului omenesc.

– Dialogul dintre credincioși înseamnă să se întâlnească în spațiul enorm al valorilor spirituale, umane și sociale comune, și să investească asta în răspândirea celor mai înalte virtuți morale, solicitate de religii; însemnă și să evite discuțiile inutile.

– Protejarea locurilor de cult – temple, biserici și moschei – este o obligație garantată de religii, de valorile umane, de legile și de convențiile internaționale. Orice tentativă de a ataca locurile de cult sau de a le amenința prin atentate sau explozii sau demolări este o deviere de la învățăturile religiilor, precum și o încălcare clară a dreptului internațional.

– Terorismul execrabil care amenință siguranța persoanelor, atât în Orient cât și în Occident, atât în Nord cât și în Sud, provocând panică, teroare și pesimism nu este datorat religiei – chiar dacă teroriștii o instrumentalizează – ci este datorat numeroaselor interpretări greșite ale textelor religioase, politicilor de foame, de sărăcie, de nedreptate, de oprimare, de aroganță; pentru aceasta este necesar să se întrerupă susținerea dată mișcărilor teroriste prin furnizare de bani, de arme, de planuri sau justificări precum și prin acoperirea mediatică, și să se considere toate acestea ca delicte internaționale care amenință siguranța și pacea mondială. Trebuie condamnat un astfel de terorism în toate formele și manifestările sale.

– Conceptul de cetățenie se bazează pe egalitatea drepturilor și obligațiilor sub a cărei umbră toți se bucură de dreptate. Pentru aceasta este necesar să ne angajăm pentru a stabili în societățile noastre conceptul de cetățenie deplină și să renunțăm la folosirea discriminatoare a termenului minorități, care aduce cu sine semințele faptului de a ne izolați și ale inferiorității; el pregătește terenul pentru ostilități și pentru discordie și sustrage cuceririle și drepturile religioase și civile ale unor cetățeni discriminându-i.

– Raportul dintre Occident și Orient este o necesitate reciprocă indiscutabilă, care nu poate să fie înlocuită și nici neglijată, pentru ca ambii să se poată îmbogăți reciproc cu civilizația celuilalt, prin schimbul și dialogul culturilor. Occidentul ar putea găsi în civilizația Orientului remedii pentru unele boli spirituale și religioase ale sale cauzate de dominația materialismului. Și Orientul ar putea găsi în civilizația Occidentului atâtea elemente care pot să-l ajute să se salveze de slăbiciune, de dezbinare, de conflict și de declinul științific, tehnic și cultural. Este important să se acorde atenție diferențelor religioase, culturale și istorice care sunt o componentă esențială în formarea personalității, a culturii și a civilizației orientale; și este important de consolidat drepturile umane generale și comune, pentru a contribui la garantarea unei vieți demne pentru toți oamenii din Orient și din Occident, evitând folosirea politicii măsurii duble.

– Este o necesitate indispensabilă a recunoaște dreptul femeii la instruire, la muncă, la exercitarea propriilor drepturi politice. În afară de asta, trebuie lucrat pentru a o elibera de presiunile istorice și sociale contrare principiilor propriei credințe și al propriei demnități. Este necesară și protejarea ei de exploatarea sexuală și de tratarea ei ca marfă sau mijloc de plăcere sau de câștig economic. Pentru aceasta trebuie întrerupte toate practicile inumane și obiceiurile vulgare care umilesc demnitatea femeii și să se lucreze pentru a modifica legile care le împiedică pe femei să se bucure pe deplin de propriile drepturi.

– Tutelarea drepturilor fundamentale ale copiilor de a crește într-un mediu familial, la alimentație, la educație și la asistență este o obligație a familiei și a societății. Aceste drepturi trebuie să fie garantate și tutelate, pentru ca să nu lipsească și să nu fie negate niciunui copil în nicio parte a lumii. Trebuie condamnată orice practică ce încalcă demnitatea copiilor sau drepturile lor. Este la fel de important să se vegheze împotriva pericolelor la care ei sunt expuși – în special în ambientul digital – și să se considere ca delict traficul nevinovăției lor și orice încălcare a copilăriei lor.

– Protejarea drepturilor bătrânilor, ale celor slabi, ale celor neputincioși și ale celor asupriți este o exigență religioasă și socială care trebuie să fie garantată și protejată prin legislații riguroase și aplicarea convențiilor internaționale în această privință.

În acest scop, Biserica catolică și al-Azhar, prin cooperare comună, anunță și promit să ducă acest Document autorităților, liderilor influenți, oamenilor de religie din toată lumea, organizațiilor regionale și internaționale competente, organizațiilor din societatea civilă, instituțiilor religioase și liderilor gândirii; și să se angajeze în răspândirea principiilor din această Declarație la toate nivelurile regionale și internaționale, solicitând traducerea lor în politici, decizii, texte legislative, programe de studiu și materiale de comunicare.

Al-Azhar și Biserica catolică cer ca acest Document să devină obiect de cercetare și de reflecție în toate școlile, în universități și în institutele de educație și de formare, cu scopul de a contribui la creare de noi generații care să aducă binele și pacea și să apere pretutindeni dreptul celor asupriți și al celor din urmă.

În concluzie ne dorim ca:

– această Declarație să fie o invitație la reconciliere și la fraternitate între toți cei care cred, ba chiar între cei care cred și cei care nu cred, și între toate persoanele de bunăvoință;

– să fie un apel adresat fiecărei conștiințe vii care respinge violența aberantă și extremismul orb; apel adresat celui care iubește valorile de toleranță și de fraternitate, promovate și încurajate de religii;

– să fie o mărturie a măreției credinței în Dumnezeu care unește inimile dezbinate și înalță sufletul uman;

– să fie un simbol al îmbrățișării între Orient și Occident, între Nord și Sud și între toți cei care cred că Dumnezeu ne-a creat pentru a ne cunoaște, pentru a coopera între noi și pentru a trăi ca frați care se iubesc.

Asta este ceea ce sperăm și încercăm să realizăm, cu scopul de a ajunge la o pace universală de care să se bucure toți oamenii în această viață.

Sanctitatea Sa
Papa Francisc

Marele Imam de Al-Azhar
Ahmad Al-Tayyeb

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; InfoSapientia.ro
Publicarea în original: 04.02.2019
Publicarea pe acest sit: 05.02.2019
Etichete: ,

Documente pe teme asemănătoare:

Comentariile sunt închise.