Discursul Papei privitor la armele nucleare

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
privitor la armele nucleare
Nagasaki, duminică, 24 noiembrie 2019

Iubiți frați și surori!

Acest loc ne face mai conștienți de durerea și de oroarea pe care ca ființe umane suntem în stare să ne-o provocăm. Crucea bombardată și statuia Sfintei Fecioare Maria, descoperită recent în catedrala din Nagasaki, ne amintesc încă o dată oroarea de nedescris îndurată în propriul trup de victime și de familiile lor.

Una din dorințele cele mai profunde ale inimii umane este dorința de pace și stabilitate. Posesia de arme nucleare și de alte arme de distrugere în masă nu este cel mai bun răspuns la această dorință; mai mult, par s-o pună încontinuu la încercare. Lumea noastră trăiește dicotomia perversă de a voi să apere și să garanteze stabilitatea și pacea pe baza unei false siguranțe sprijinite de o mentalitate de frică și neîncredere, care ajunge să otrăvească relațiile dintre popoare și să împiedice orice dialog posibil.

Pacea și stabilitatea internațională sunt incompatibile cu orice tentativă de a construi pe frica distrugerii reciproce sau pe o amenințare de eliminare totală; sunt posibile numai pornind de la o etică globală de solidaritate și cooperare în slujba unui viitor modelat de interdependență și de coresponsabilitate în întreaga familie umană de astăzi și de mâine.

Aici, în acest oraș, care este martor al consecințelor umanitare și ambientale catastrofale ale unui atac nuclear, nu vor fi niciodată suficiente tentativele de a ridica glasul împotriva cursei înarmărilor. De fapt, aceasta irosește resurse prețioase care ar putea în schimb să fie utilizate în folosul dezvoltării integrale a popoarelor și pentru protejarea ambientului natural. În lumea de astăzi, unde milioane de copii și familii trăiesc în condiții inumane, banii cheltuiți și averile câștigate pentru a fabrica, a moderniza, a menține și a vinde armele, tot mai distructive, sunt un atentat continuu care strigă la cer.

O lume în pace, liberă de arme nucleare, este aspirația a milioane de bărbați și femei în orice loc. A transforma acest ideal în realitate cere participarea tuturor: persoanele, comunitățile religioase, societățile civile, statele care posedă arme nucleare și cele care nu le posedă, sectoarele militare și private și organizațiile internaționale. Răspunsul nostru la amenințarea armelor nucleare trebuie să fie colectivă și concertată, bazată pe o construire grea dar constantă a unei încrederi reciproce care să frângă dinamica de neîncredere prevalentă actualmente. În 1963, sfântul papa Ioan al XXIII-lea în enciclica Pacem in terris, cerând și interzicerea armelor atomice (cf. nr. 60), a afirmat că o pace internațională adevărată și durabilă nu se poate sprijini pe echilibrul forțelor militare, ci numai pe încrederea reciprocă (cf. nr. 61).

Este necesar să se strice dinamica neîncrederii care prevalează actualmente și care face să se riște de a ajunge la demontarea arhitecturii internaționale de control al armamentelor. Asistăm la o erodare a multilateralismului, încă și mai gravă în fața dezvoltării noilor tehnologii a armelor; această abordare pare mai curând incoerentă în actualul context marcat de interconexiune și constituie o situație care cere atenție urgentă precum și dăruire din partea tuturor liderilor.

Biserica catolică, la rândul său, este angajată în mod irevocabil în decizia de a promova pacea între popoare și națiuni: este o datorie față de care se simte obligată în fața lui Dumnezeu și în fața bărbaților și femeilor de pe acest pământ. Nu putem să încetăm niciodată să lucrăm și să insistăm fără întârziere în sprijinul principalelor instrumente juridice internaționale de dezarmare și neproliferare nucleară, inclusiv Tratatul despre interzicerea armelor nucleare. În iulie, episcopii din Japonia au lansat un apel pentru abolirea armelor nucleare, și în fiecare lună august Biserica japoneză celebrează o întâlnire de rugăciune de zece zile pentru pace. Fie ca rugăciunea, căutarea neobosită pentru promovarea de acorduri, insistența asupra dialogului să fie „armele” în care ne punem încrederea precum și izvorul de inspirație al eforturilor pentru a construi o lume de dreptate și solidaritate care să furnizeze garanții reale pentru pace.

Având convingerea că o lume fără arme nucleare este posibilă și necesară, cer liderilor politici să nu uite că acestea nu ne apără de amenințările la adresa siguranței naționale și internaționale din timpul nostru. Trebuie luat în considerare impactul catastrofal al folosirii lor din punctul de vedere umanitar și ambiental, renunțând la întărirea unui climat de frică, neîncredere și ostilitate, favorizat de doctrinele nucleare. Starea actuală a planetei noastre cere, la rândul său, o reflecție serioasă asupra modului în care toate aceste resurse ar putea să fie utilizate, cu referință la realizarea complexă și dificilă a Agendei 2030 pentru dezvoltarea sustenabilă, deci a ajunge la obiective precum dezvoltarea umană integrală. Este ceea ce a sugerat deja, în 1964, sfântul papă Paul al VI-lea, când a propus să fie ajutați cei mai dezmoșteniți printr-un Fond Mondial, alimentat cu o parte din cheltuielile militare (cf. Discurs adresat jurnaliștilor, Mumbai, 4 decembrie 1964; Enciclica Populorum progressio, 26 martie 1967, 51).

Pentru toate acestea, rezultă crucial să se creeze instrumente care să garanteze încrederea și dezvoltarea reciprocă și să se poată conta pe lideri care să fie la înălțimea circumstanțelor. Misiune care, la rândul său, ne implică și ne interpelează pe toți. Nimeni nu poate să fie indiferent în fața durerii a milioane de bărbați și femei care și astăzi continuă să lovească conștiințele noastre; nimeni nu poate să fie surd la strigătul fratelui care cheamă din rana sa; nimeni nu poate să fie orb în fața ruinelor unei culturi incapabile să dialogheze.

Vă cer să ne unim în rugăciune în fiecare zi pentru convertirea conștiințelor și pentru triumful unei culturi a vieții, a reconcilierii și a fraternității. O fraternitate care să știe să recunoască și să garanteze diferențele în căutarea unui destin comun.

Știu că unii din cei prezenți aici nu sunt catolici, dar sunt sigur că toți putem să ne însușim rugăciunea pentru pace atribuită sfântului Francisc de Assisi:

Doamne, fă din mine un instrument al păcii tale:
unde este ură, eu să aduc iubirea;
unde este ofensă, eu să aduc iertarea;
unde este îndoială, eu să aduc credința;
unde este disperare, eu să aduc speranța;
unde este întuneric, eu să aduc lumina;
unde este tristețe, eu să aduc bucuria.

În acest loc al amintirii, care ne impresionează și nu ne poate lăsa indiferenți, este și mai semnificativ să ne încredem în Dumnezeu, pentru ca să ne învețe să fim instrumente eficace de pace și să lucrăm pentru a nu comite aceleași greșeli din trecut.

Fie ca voi și familiile voastre, și întreaga națiune, să puteți experimenta binecuvântările prosperității și armoniei sociale!

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 24.11.2019
Publicarea pe acest sit: 24.11.2019
Etichete: , ,

Documente pe teme asemănătoare:

Comentariile sunt închise.