Discursul Papei la vizita la Universitatea Sophia

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
la vizita la Universitatea Sophia
Tokyo marți, 26 noiembrie 2019

Iubiți frați și surori!

Sunt foarte fericit să fiu cu voi pentru câteva minute la sfârșitul vizitei mele apostolice, înainte de a părăsi Japonia și a mă întoarce la Roma. Este luarea de rămas-bun.

Șederea mea în această țară a fost scurtă dar intensă. Îi mulțumesc lui Dumnezeu și întregului popor japonez pentru oportunitatea de a vizita această țară, care a lăsat o amprentă puternică în viața sfântului Francisc Xaveriu și unde atâția martiri au dat mărturia credinței lor creștine. Deși creștinii sunt o minoritate, prezența lor se simte. Eu însumi pot atesta stima generală față de Biserica catolică și sper ca acest respect reciproc să poată crește în viitor. Am observat și că, în pofida eficienței și a ordinii care caracterizează societatea japoneză, se percepe că se dorește și se caută ceva mai mult: o dorință profundă de a crea o societate tot mai umană, mai compătimitoare, mai milostivă.

Studiul și meditația fac parte din orice cultură, iar cultura voastră japoneză este, în acest sens, orgolioasă de patrimoniul său antic și bogat. Japonia a fost în măsură să integreze gândirea și religiile din Asia în ansamblul lor și să creeze o cultură cu identitate specifică. Școala Ashikaga, care l-a impresionat mult pe sfântul Francisc Xaveriu, este un exemplu al capacității culturii japoneze de a absorbi și a transmite cunoașterea. Centrele de studiu, meditație și cercetare continuă să desfășoare un rol important în cultura de astăzi. Pentru acest motiv, este necesar să mențină autonomia lor și libertatea lor, ca garanție a unui viitor mai bun. Deoarece universitățile rămân locul principal în care sunt formați viitorii lideri, este nevoie ca și cunoașterea și cultura în toată mărimea lor să inspire toate aspectele instituțiilor educative făcându-le tot mai inclusive și capabile să genereze oportunitate și promovare socială.

Sophia. Întotdeauna omul, cu scopul de a gestiona propriile resurse în mod constructiv și eficient, a avut nevoie de adevărata Sophia, de adevărata Înțelepciune. Într-o societate așa de competitivă și orientată tehnologic, această Universitate ar trebui să fie nu numai un centru de formare intelectuală, ci și un loc în care o societate mai bună și un viitor mai bogat în speranță pot să ia formă. În spiritul enciclicei Laudato si’, aș adăuga că iubirea față de natură, așa de tipică a culturilor asiatice, aici ar trebui să se exprime într-o preocupare inteligentă și anticipatoare față de protejarea pământului, casa noastră comună. Preocupare care se poate conjuga cu promovarea unei noi cunoașteri științifice în măsură să lărgească și să pună în discuție orice tentativă reducționistă din partea paradigmei tehnocratice (cf. nr. 106-114). Să nu pierdem din vedere că „umanitatea autentică, ce invită la o nouă sinteză, pare să locuiască în mijlocul civilizației tehnologice, aproape în mod imperceptibil, ca negura care se strecoară sub o ușă închisă. Va fi o promisiune permanentă, în pofida a toate, care răsare ca o rezistență îndărătnică a ceea ce este autentic?” (ibid., 112).

Universitatea Sophia s-a remarcat mereu printr-o identitate umanistă, creștină și internațională. Încă de la întemeierea sa, Universitatea a fost îmbogățită de prezența de profesori care proveneau din diferite țări, uneori și din țări care erau în conflict între ele. Totuși, toți erau uniți de dorința de a da ce este cel mai bun tinerilor din Japonia. Tot acest spirit rămâne și în multele moduri în care voi oferiți ajutor celui care are mai multă nevoie, aici și în străinătate. Sunt sigur că acest aspect al identității Universității voastre se va întări mereu, în așa fel încât marile progrese tehnologice de astăzi să poată fi puse în slujba unei educații mai umane, mai drepte și responsabile din punct de vedere ecologic. Tradiția ignațiană, pe care se bazează Sophia, trebuie să stimuleze atât pe profesori cât și pe studenți să creeze o atmosferă care să favorizeze reflecția și discernământul. Niciun student din această universitate n-ar trebui să absolve fără să fi învățat cum să aleagă, responsabil și liber, ceea ce știe în conștiință că este cel mai bun. Să puteți, în orice situație, și în cele mai complexe, să vă interesați de ceea ce în conduita voastră este drept și uman, onest și responsabil, ca apărători hotărâți ai celor vulnerabili, și să puteți fi cunoscuți prin acea integritate care este atât de necesară în aceste momente, în care cuvintele și acțiunile sunt adesea false sau înșelătoare.

Preferințele Apostolice Universale propuse de Societatea lui Isus evidențiază că însoțirea tinerilor este o realitate importantă în toată lumea și că toate instituțiile ignațiene trebuie să favorizeze această însoțire. Așa cum demonstrează Sinodul despre tineri și documentele sale, și Biserica universală privește cu speranță și interes la tinerii din toată lumea. Universitatea voastră în ansamblul său este chemată să se concentreze asupra tinerilor, care nu numai că trebuie să fie destinatari ai unei educații calificate, ci și să participe la această educație, oferind ideile lor și împărtășind viziunea lor și speranțele pentru viitor. Fie ca Universitatea voastră să poată fi cunoscută prin acest model de confruntare și prin îmbogățirea și vitalitatea pe care el le produce.

Tradiția creștină și umanistă a Universității Sophia este pe deplin în linie cu o altă Preferință pe care le-am citat, aceea de a merge cu săracii și marginalizații din lumea noastră. Universitatea, focalizată asupra misiunii sale, ar trebui să fie mereu deschisă să creeze un arhipelag în măsură să pună în relație ceea ce din punct de vedere social și cultural poate să fie conceput ca separat. Marginalizații vor fi implicați și inserați în mod creativ în curriculum universitar, încercând să creeze condițiile pentru ca asta să se traducă în promovarea unui stil educativ capabil să reducă fracturile și distanțele. Studiul universitar de calitate, în loc să fie considerat un privilegiu al câtorva, trebuie însoțit mai degrabă de conștiința de a fi slujitori ai dreptății și ai binelui comun; serviciu de realizat în zona pe care fiecare este chemat să-l desfășoare. O casă care ne privește pe toți; sfatul lui Petru dat lui Paul este valabil și astăzi: să nu uităm de săraci (cf. Gal 2,10).

Dragi tineri, dragi profesori și voi toți care lucrați în Universitatea Sophia, fie ca aceste reflecții și întâlnirea noastră de astăzi să poată aduce rod în viața voastră și în viața acestei comunități academice. Domnul și Biserica sa se bazează pe voi ca protagoniști în misiunea de a căuta, a găsi și a răspândi Înțelepciunea divină și a oferi bucurie și speranță societății de astăzi. Vă rog, nu uitați să vă rugați și pentru mine și pentru toți cei care au nevoie mai mult de ajutorul nostru.

Și acum, în timp ce mă pregătesc să părăsesc Japonia, vă mulțumesc, și prin intermediul vostru mulțumesc întregului popor japonez pentru primirea pe care cu atâta amabilitate mi-ați dat-o în timpul acestei vizite. Vă asigur că vă voi purta în inima mea și în rugăciunea mea. Mulțumesc!

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 26.11.2019
Publicarea pe acest sit: 26.11.2019
Etichete: , ,

Documente pe teme asemănătoare:

Comentariile sunt închise.