Discursul Papei la vizita la Muzeul Ocupațiilor și Luptelor pentru Libertate

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
la vizita la Muzeul Ocupațiilor
și Luptelor pentru Libertate
Vilnius, 23 septembrie 2018

„Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?” (Mt 27,47).

Strigătul tău, Doamne, nu încetează să răsune și se aude ca un ecou printre aceste ziduri care amintesc suferințele trăite de atâția fii ai acestui popor. Lituanieni și alții care provin din diferite națiuni au suferit în trupul lor delirul de atotputernicie al acelora care pretindeau să controleze totul.

În strigătul tău, Doamne, găsește ecou strigătul celui nevinovat care se unește cu glasul tău și se înalță spre cer. Este Vinerea Sfântă a durerii și a amărăciunii, a dezolării și a neputinței, a cruzimii și a nonsensului pe care a trăit-o acest popor lituanian în fața ambiție neînfrânate care împietrește și orbește inima.

În acest loc al amintirii, te implorăm, Doamne, ca strigătul tău să ne mențină treji. Ca strigătul tău, Doamne, să ne elibereze de boala spirituală de care, ca popor, suntem mereu ispitiți: să uităm de părinții noștri, de ceea ce a fost trăit și pătimit.

Ca în strigătul tău și în viața părinților noștri care au suferit atât de mult să putem găsi curajul de a ne angaja cu determinare în prezent și în viitor; ca acel strigăt să fie stimulent pentru a nu ne adapta la modele momentului, la sloganele simplificatoare și la orice tentativă de a reduce și a elimina oricărei persoane demnitatea cu care Tu ai îmbrăcat-o.

Doamne, fie ca Lituania să fie far de speranță. Să fie țară a amintirii active care să reînnoiască angajamentele împotriva oricărei nedreptăți. Care să promoveze eforturi creative în apărarea drepturilor tuturor persoanelor, în special ale celor mai lipsiți de apărare și vulnerabili. Și să fie maestră în reconcilierea și armonizarea diversităților.

Doamne, nu permite ca să fim surzi la strigătul celor care astăzi continuă să-și ridice glasul spre cer.

[Binecuvântarea în latină]