Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
la întâlnirea cu autoritățile, societate civilă
și corpul diplomatic din Letonia
Salonul de primiri din palatul prezidențial din Riga,
luni, 24 septembrie 2018
Domnule președinte,
Membri ai guvernului și autorități,
Membri ai corpului diplomatic și ai societății civile,
Dragi prieteni toți,
Vă mulțumesc, domnule președinte, pentru cuvintele dumneavoastră gentile de bun-venit, precum și pentru invitația de a vă vizita adresată mie în timpul întâlnirii pe care am avut-o în Vatican. Este motiv de bucurie să mă pot afla pentru prima dată în Letonia și în acest oraș, care, ca toată țara voastră, a fost marcată de dure încercări sociale, politice, economice și chiar spirituale – datorate dezbinărilor și conflictelor din trecut – dar care astăzi a devenit unul dintre principalele centre culturale, politice și portuare din regiune. Reprezentanții voștri din domeniul culturii și artei, îndeosebi al lumii muzicale, sunt bine cunoscute în străinătate. Și eu am putut să-i apreciez astăzi la sosirea mea în aeroport. De aceea cred că vi se pot aplica foarte bine cuvintele psalmistului: „Ai schimbat geamătul meu în dans” (Ps 30,12). Letonia, țară a lui „dainas”, a știut să schimbe geamătul său și durerea sa în cântare și dans și s-a străduit să se transforme într-un loc de dialog și de întâlnire, de conviețuire pașnică ce încearcă să privească înainte.
Celebrați cei o sută de ani ai independenței voastre, moment semnificativ pentru viața întregii societăți. Voi cunoașteți foarte bine prețul acestei libertăți pe care a trebuit s-o cuceriți și s-o recuceriți. O libertate făcută posibilă grație rădăcinilor care vă constituie, așa cum îi plăcea să amintească lui Zenta Maurina care a inspirat pe atâția dintre voi: „Rădăcinile mele sunt în cer”. Fără această capacitate de a privi în sus, de a face apel la orizonturi mai înalte care ne amintesc acea „demnitate transcendentă” care este parte integrantă a fiecărei ființe umane (cf. Discurs la Parlamentul European, 25 noiembrie 2014), n-ar fi fost posibilă reconstruirea națiunii voastre. Această capacitate spirituală de a privi dincolo, care devine concretă în mici gesturi zilnice de solidaritate, de compasiune și de ajutor reciproc, v-a susținut și, la rândul său, v-a dat creativitatea necesară pentru a da viață unor noi dinamici sociale în fața tuturor tentativelor reducționiste și de excludere care amenință mereu țesutul social.
Sunt bucuros să aflu că în inima rădăcinilor care constituie această țară se află Biserica catolică, într-o operă de colaborare deplină cu celelalte Biserici creștine, ceea ce este semn al modului în care este posibil a dezvolta o comuniune în diferențe. Realitate care se petrece atunci când persoanele au curajul de a merge dincolo de suprafața conflictuală și se privesc în demnitatea lor cea mai profundă. Astfel putem afirma că de fiecare dată când, ca persoane și comunități, învățăm să năzuim mai sus de noi înșine și de interesele noastre particulare, înțelegerea și angajarea reciproce se transformă în solidaritate; și aceasta, înțeleasă în semnificația sa mai profundă și de provocare, devine un mod de a face istoria, într-un loc unde conflictele, tensiunile și chiar și cei care s-ar fi putut considera opuși în trecut, pot ajunge la o unitate multiformă care generează viață nouă (cf. Exortația apostolică Evangelii gaudium, 228). Așa cum a hrănit viața poporului vostru, astăzi Evanghelia poate continua să deschidă drumuri pentru a înfrunta provocările actuale, valorizând diferențele și mai ales promovând comuna-uniune între toți.
Celebrarea centenarului amintește importanța de a continua să se parieze pe libertatea și independența Letoniei, care cu siguranță sunt un dar, dar sunt și o misiune care-i implică pe toți. A lucra pentru libertate înseamnă angajarea într-o dezvoltare integrală și integrantă a persoanelor și a comunității. Dacă astăzi se poate face sărbătoare este grație atâtora care au deschis drumuri, porți, viitor, și v-au lăsat ca moștenire aceeași responsabilitate: a deschide viitor având ca țintă tot ceea ce este în slujba vieții, generează viață. Și, în această perspectivă, la sfârșitul acestei întâlniri vom merge la Monumentul Libertății, unde vor fi prezenți copii, tineri și familii. Ei ne amintesc că „maternitatea” Letoniei – analogie sugerată de motoul acestei călătorii – are ecou în capacitatea de a promova strategii care să fie cu adevărat eficace și focalizate mai mult spre fețele concrete ale acestor familii, ale acestor bătrâni, copii și tineri, decât pe primatul economiei asupra vieții. „Maternitatea” Letoniei se manifestă și în capacitatea de a crea oportunități de muncă, în așa fel încât nimeni să nu trebuiască să se dezrădăcineze pentru a construi propriul viitor. Indicatorul de dezvoltare umană se măsoară și din capacitatea de a crește și a se înmulți. Dezvoltarea comunităților nu se realizează și nici nu se măsoară numai prin capacitatea de bunuri și resurse care se posedă, ci prin dorința care există de a genera viață și a crea viitor. Acest lucru este posibil numai în măsura în care există înrădăcinare în trecut, creativitate în prezent și încredere și speranță în ziua de mâine. Și se măsoară din capacitatea de a se dedica și de a paria așa cum au știu să ne mărturisească generațiile trecute.
Domnule președinte, prieteni toți, încep aici pelerinajul meu în această țară, cerând lui Dumnezeu să continue să însoțească, să binecuvânteze și să facă prosperă lucrarea mâinilor voastre pentru această națiune.
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; ITRC.ro
Publicarea în original: 24.09.2018
Publicarea pe acest sit: 24.09.2018
Etichete: Papa F, Letonia, Discursuri