Discursul Papei la vizita la comunitatea din Qaraqosh

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
la vizita la comunitatea din Qaraqosh
Biserica „Neprihănita Zămislire”
duminică, 7 martie 2021

Iubiți frați și surori, bună ziua!

Sunt recunoscător Domnului pentru oportunitatea de a fi în mijlocul vostru în această dimineață. Am așteptat cu nerăbdare acest moment. Mulțumesc Preafericirii Sale patriarhul Ignace Youssif Younan pentru cuvintele sale de salut, precum și doamnei Doha Sabah Abdallah și părintelui Ammar Yako pentru mărturiile lor. Privindu-vă, văd diversitatea culturală și religioasă a oamenilor din Qaraqosh, și asta arată ceva din frumusețea pe care regiunea voastră o oferă viitorului. Prezența voastră aici amintește că frumusețea nu este monocromatică, ci strălucește prin varietate și diferențe.

În același timp, cu mare tristețe, privim în jurul nostru și vedem alte semne, semnele puterii distructive a violenței, urii și războiului. Câte lucru au fost distruse! Și cât de mult trebuie reconstruit! Această întâlnire a noastră demonstrează că terorismul și moartea nu au niciodată ultimul cuvânt. Ultimul cuvânt aparține lui Dumnezeu și Fiului său, învingător al păcatului și al morții. Chiar și în mijlocul devastărilor terorismului și ale războiului, putem vedea, cu ochii credinței, triumful vieții asupra morții. Aveți în fața voastră exemplul taților și mamelor voastre în credință, care l-au adorat și l-au lăudat pe Dumnezeu în acest loc. Au perseverat cu speranță fermă pe drumul lor pământesc, încrezându-se în Dumnezeu care nu dezamăgește niciodată și care ne susține mereu cu harul său. Marea moștenire spirituală pe care ne-au lăsat-o continuă să trăiască în voi. Îmbrățișați această moștenire! Această moștenire este forța voastră! Acum este momentul de a reconstrui și de a reîncepe, încredințându-se harul lui Dumnezeu, care conduce destinele fiecărui om și ale tuturor popoarelor. Nu sunteți singuri! Întreaga Biserică este aproape de voi, cu rugăciunea și caritatea concretă. Și în această regiune atâția v-au deschis ușile în momentul de necesitate.

Preaiubiților, acesta este momentul de a vindeca nu numai edificiile, ci mai înainte legăturile care unesc comunități și familii, tineri și bătrâni. Profetul Ioel spune: „Fiii tăi și fiicele tale vor profetiza, bătrânii tăi vor visa și tinerii tăi vor avea viziuni” (cf. Il 3,1). Când bătrânii și tinerii se întâlnesc, ce se întâmplă? Bătrânii visează, visează un viitor pentru tineri; iar tinerii pot să adune aceste vise și să profetizeze, să le ducă înainte. Când bătrânii și tinerii se unesc, păstrăm și transmitem darurile pe care le dă Dumnezeu. Îi privim pe copiii noștri, știind că vor moșteni nu numai un pământ, o cultură și o tradiție, ci și roadele vii ale credinței care sunt binecuvântările lui Dumnezeu pe acest pământ. Vă încurajez să nu uitați cine sunteți și de unde veniți! Să păstrați legăturile care vă țin împreună, vă încurajez să păstrați rădăcinile voastre!

Cu siguranță există momente în care credința poate să șovăie, când pare că Dumnezeu nu vede și nu acționează. Acest lucru pentru voi era adevărat în zilele mai întunecate ale războiului, și este adevărat și în aceste zile de criză sanitară globală și de mare nesiguranță. În aceste momente, amintiți-vă că Isus este alături de voi. Nu încetați să visați! Nu capitulați, nu pierdeți speranța! Din cer sfinții veghează asupra noastră: să-i invocăm și să nu încetăm să cerem mijlocirea lor. Și sunt și „sfinții de la ușa vecină”, „care, trăind în mijlocul nostru, reflectă prezența lui Dumnezeu” (Exortația apostolică Gaudete et exsultate, 7). Această țară are mulți din aceștia, este o țară cu atâția bărbați și femei sfinți. Lăsați ca să vă însoțească spre un viitor mai bun, un viitor de speranță.

Un lucru pe care l-a spus doamna Doha m-a emoționat: a spus că iertarea este necesară din partea celor care au supraviețuit atacurilor teroriste. Iertare: acesta este un cuvânt-cheie. Iertarea este necesară pentru a rămâne în iubire, pentru a rămâne creștini. Drumul pentru o vindecare deplină ar putea să fie încă lung, însă vă cer, cu rugăminte, să nu vă descurajați. Este nevoie de capacitate de a ierta și, în același timp, curaj de a lupta. Știu că acest lucru este foarte dificil. Însă credem că Dumnezeu poate aduce pacea în această țară. Noi ne încredem în el și, împreună cu toate persoanele de bunăvoință, spunem „nu” terorismului și instrumentalizării religiei.

Părintele Ammar, amintind ororile terorismului și războiului, i-a mulțumit Domnului care v-a susținut mereu în timpuri bune și în cele rele, în sănătate și în boală. Recunoștința se naște și crește când ne amintim de darurile și de promisiunile lui Dumnezeu. Amintirea trecutului plăsmuiește prezentul și ne duce înainte spre viitor.

În fiecare moment, să aducem mulțumire lui Dumnezeu pentru darurile sale și să-i cerem să dea pace, iertare și fraternitate acestei țări și oamenilor săi. Să nu încetăm să ne rugăm pentru convertirea inimilor și pentru triumful unei culturi a vieții, a reconcilierii și a iubirii fraterne, respectând diferențele, diferitele tradiții religioase, în efortul de a construi un viitor de unitate și colaborare între toate persoanele de bunăvoință. O iubire fraternă care să recunoască „valorile fundamentale ale umanității noastre comune, valori în numele cărora putem și trebuie să cooperăm, să construim și să dialogăm, să iertăm și să creștem” (Enciclica Fratelli tutti, 283).

În timp ce veneam cu elicopterul, am văzut statuia Fecioarei Maria pe această biserică a Neprihănitei Zămisliri și i-am încredințat ei renașterea acestui oraș. Sfânta Fecioară Maria nu numai că ne ocrotește de sus, ci cu duioșie maternă coboară spre noi. Efigia sa aici a fost chiar rănită și călcată în picioare, însă fața Născătoarei de Dumnezeu continuă să ne privească duios. Pentru că așa fac mamele: mângâie, întăresc, dau viață. Și aș vrea să spun mulțumesc din inimă tuturor mamelor și tuturor femeilor din această țară, femei curajoase care continuă să doneze viață în pofida samavolniciilor și rănilor. Femeile să fie respectate și ocrotite! Să le fie date lor atenție și oportunități! Și acum s-o rugăm împreună pe Mama noastră, invocând mijlocirea sa pentru necesitățile voastre și pentru proiectele voastre. Vă pun pe toți sub ocrotirea sa. Și vă cer, cu rugăminte, să vă rugați pentru mine.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 07.03.2021
Publicarea pe acest sit: 07.03.2021
Etichete: ,

Lasă un răspuns