Discursul Papei la momentul de reculegere cu liderii religioși

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
la momentul de reculegere cu liderii religioși
vineri, 22 septembrie 2023

Iubiții frați și surori,

Mulțumesc pentru că sunteți aici. În fața noastră este marea, izvor de viață, dar acest loc evocă tragedia naufragiilor, care provoacă moarte. Suntem reuniți în amintirea celor care nu au reușit, care nu s-au salvat. Să nu ne obișnuim să considerăm naufragiile ca fapte de știri și pe cei morți în mare ca numere: nu, sunt nume și prenume, sunt fețe și istorii, sunt vieți frânte și vise distruse. Mă gândesc la atâția frați și surori înecați în frică, împreună cu speranțele pe care le purtau în inimă. În fața unei asemenea drame nu sunt de folos cuvinte, ci fapte. Însă, mai înainte este de folos umanitatea, sunt de folos tăcerea, plânsul, compasiunea și rugăciunea. Vă invit acum la un moment de tăcere în amintirea acestor frați și surori ai noștri: să ne lăsăm atinși de tragediile lor. [moment de tăcere]

foto: Vatican Media

Prea multe persoane, fugind de conflicte, sărăcie și calamități ambientale, găsesc printre valurile Mediteranei refuzul definitiv la căutarea lor a unui viitor mai bun. Și astfel, această mare splendidă a devenit un cimitir enorm, unde mulți frați și surori sunt privați chiar și de dreptul de a avea un mormânt și este îngropată numai demnitatea umană. În cartea-mărturie „Frățiorul”, protagonistul, la sfârșitul călătoriei zbuciumate care îl duce din Republica Guineea în Europa, afirmă: „Când te așezi deasupra mării, ești la o răscruce. Pe de o parte, viața, pe de alta, moartea. Acolo nu există alte ieșiri” (A. Arzallus Antia – I. Balde, Fratellino, Milano, 2021, 107). Prieteni, chiar și în fața noastră se pune o răscruce: pe de o parte, fraternitatea, care fecundează cu bine comunitatea umană; pe de altă parte, indiferența, care însângerează Mediterana. Ne aflăm în fața unei răscruci de civilizație. Ori cultura umanității și a fraternității, ori cultura indiferenței: fiecare să se descurce așa cum poate.

Nu ne putem resemna să vedem ființe umane tratate ca marfă de schimb, închiși și torturați în mod atroce -, știm asta, de atâtea ori, atunci când îi trimitem, sunt destinați să fie torturați și închiși -; nu mai putem asista la dramele naufragiilor, cauzate de traficurile odioase și de fanatismul indiferenței. Indiferența devine fanatică. Persoanele care riscă să se înece atunci când sunt abandonate pe valorile unde trebuie să fie ajutate. Este o datorie de umanitate, este o datorie de civilizație!

Cerul ne va binecuvânta dacă pe pământ și pe mare vom ști să ne îngrijim de cei mai slabi, dacă vom ști să depășim paralizia fricii și dezinteresul care condamnă la moarte cu mănuși de catifea. În asta, noi, reprezentanți ai diferitelor religii, suntem chemați să fim exemplu. De fapt, Dumnezeu l-a binecuvântat pe părintele Abraham. El a fost chemat să părăsească țara sa de origine și „să plece fără a ști unde merge” (Evr 11,8). Oaspete și pelerin în țară străină, i-a primit pe călătorii care au trecut pe la cortul său (cf. Gen 18): „exilat din patria sa, privat de casă, el însuși a fost casă și patrie a tuturor” (Sf. Petru Crisologul, Discursuri, 121). Și „ca răsplată a ospitalității sale, a obținut să aibă o descendență” (Sf. Ambroziu din Milano, De officiis, II, 21). La rădăcinile celor trei monoteisme mediteraneene există, așadar, primirea, iubirea față de străin în numele lui Dumnezeu. Și acest lucru este vital dacă, precum părintele nostru Abraham, visăm un viitor prosper. Să nu uităm refrenul din Biblie: „orfanul, văduva și migrantul, străinul”. Orfan, văduvă și străin: aceștia sunt cei pe care Dumnezeu ne poruncește să-i păzim.

Așadar, noi, credincioșii, trebuie să fim exemplari în primirea reciprocă și fraternă. Adesea nu sunt ușoare raporturile între grupurile religioase, cu molia extremismului și ciuma ideologică a fundamentalismului care corodează viața reală a comunităților. Dar, în această privință, aș vrea să fac ecou la ceea ce a scris un om al lui Dumnezeu care a trăit nu departe de aici: „Nimeni să nu păstreze în inima sa sentimente de ură față de aproapele său, ci iubire, pentru că acela care urăște chiar și un singur om nu va putea să stea liniștit în fața lui Dumnezeu. Dumnezeu nu ascultă rugăciunea sa atât timp cât păstrează mânie în inima sa” (Sf. Cezar de Arles, Discursuri, XIV, 2).

Astăzi, și Marsilia, caracterizată de un pluralism religios variat, are în fața sa o răscruce: întâlnire sau ciocnire. Și eu vă mulțumesc vouă tuturor, care vă situați pe calea întâlnirii: mulțumesc pentru angajarea voastră solidară și concretă pentru promovarea umană și pentru integrare. Marsilia este un model de integrare. Este frumos că aici, împreună cu diferite realități care lucrează cu migranții, este Marseille-Espérance, organism de dialog interreligios care promovează fraternitatea și conviețuirea pașnică. Să privim la pionierii și la martorii dialogului, precum Jules Isaac, care a trăit aici aproape, de la a cărui moarte s-a amintit a 60-a aniversare. Voi sunteți Marsilia a viitorului. Mergeți înainte fără să vă descurajați, pentru ca acest oraș să fie pentru Franța, pentru Europa și pentru lume un mozaic de speranță.

Ca auspiciu, aș vrea să citez la sfârșit câteva cuvinte pe care David Sassoli le-a rostit la Bari, cu ocazia unei întâlniri precedente despre Mediterana: „La Bagdad, în Casa Înțelepciunii a califului Al Ma’mun, se întâlneau evrei, creștini și musulmani pentru a citi cărțile sacre și pe filozofii greci. Astăzi, simțim toți, credincioși și laici, necesitatea de a reedifica acea casă pentru a continua împreună să combatem idolii, să dărâmăm ziduri, să construim punți, să dăm corp unui nou umanism. A privi în profunzime timpul nostru și a-l iubi și mai mult când este greu de iubit, cred că este sămânța aruncată în aceste zile așa de atente față de destinul nostru. Este suficient să ne fie frică de problemele pe care ni le prezintă Mediterana! […] Pentru Uniunea Europeană și pentru noi toți este vorba despre supraviețuirea noastră” (Discurs cu ocazia Întâlnirii de reflecție și spiritualitate „Mediterana frontieră de pace”, 22 februarie 2020).

Fraților, surorilor, să înfruntăm uniți problemele, să nu lăsăm să naufragieze speranța, să compunem împreună un mozaic de pace!

Îmi face plăcere să văd aici pe atâția dintre voi care merg pe mare pentru a salva, a-i salva pe migranți. Și de atâtea ori vă împiedică să mergeți, pentru că – se spune – navei îi lipsește ceva, îi lipsește asta, asta… Sunt gesturi de ură împotriva fratelui, travestite în „echilibru”. Mulțumesc pentru tot ceea ce faceți.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 22.09.2023
Publicarea pe acest sit: 22.09.2023
Etichete: , ,

Comentariile sunt închise.