Discursul Papei la întâlnirea despre Pactul Educativ Global „Religii și educație”

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
la întâlnirea despre Pactul Educativ Global „Religii și educație”
marți, 5 octombrie 2021

Iubiți frați și surori,

Sunt bucuros să vă primesc cu această ocazie semnificativă pentru a promova un Pact Educativ Global. Astăzi, în Ziua Mondială a Profesorilor instituită de UNESCO, vrem să manifestăm ca reprezentanți ai religiilor apropierea și recunoștința noastră tuturor profesorilor și, în același timp, atenția noastră față de educație.

În urmă cu doi ani – la 12 septembrie 2019 – am adresat un apel tuturor celor care în diferite roluri acționează în domeniul educației, pentru „a dialoga despre modul în care construim viitorul planetei și despre necesitatea de a investi talentele tuturor, pentru că orice schimbare are nevoie de un drum educativ pentru a forma o nouă solidaritate universală și o societate mai primitoare” (Mesaj pentru lansarea Pactului Educativ).

Pentru acest scop am promovat inițiativa unui Pact Educativ Global, „pentru a reînsufleți angajarea pentru și cu noile generații, reînnoind pasiunea pentru o educație mai deschisă și inclusivă, capabilă de ascultare răbdătoare, dialog constructiv și înțelegere reciprocă”, invitându-i pe toți „să unească eforturile într-o alianță educativă amplă pentru a forma persoane mature, capabile să depășească fragmentări și contrapoziții și să reconstruiască țesutul de relații pentru o umanitate mai fraternă”.

Dacă vrem o lume mai fraternă, trebuie să educăm noile generații „să recunoască, să aprecieze și să iubească fiecare persoană dincolo de apropierea fizică, dincolo de locul din lume unde s-a născut sau unde locuiește” (Enciclica Fratelli tutti, 1). Principiul fundamental „cunoaște-te pe tine însuți” a orientat mereu educația, dar este necesar să nu se neglijeze alte principii esențiale: „cunoaște-l pe fratele tău”, pentru a educa la primirea celuilalt (cf. Enciclica Fratelli tutti; Documentul despre fraternitatea umană, Abu Dhabi, 4 februarie 2019); „cunoaște creația”, pentru a educa la îngrijirea casei comune (cf. Enciclica Laudato si’) și „cunoaște Transcendentul”, pentru a educa la marele mister al vieții. Este la inima noastră o formare integrală care se rezumă în a ne cunoaște pe noi înșine, pe propriul frate, creația și Transcendentul. Nu putem să nu spunem noilor generații adevărurile care dau sens vieții.

Din totdeauna religiile au avut un raport strâns cu educația, însoțind activitățile religioase cu cele educative, școlare, academice. Ca și în trecut tot așa și astăzi, cu înțelepciunea și umanitatea tradițiilor noastre religioase, vrem să fim stimulent pentru o acțiune educativă reînnoită care să poată mări în lume fraternitatea universală.

Dacă în trecut diferențele ne-au pus în contrast, astăzi vedem în ele bogăția de căi diferite pentru a ajunge la Dumnezeu și pentru a educa noile generații la conviețuirea pașnică în respectul reciproc. De aceea, educația ne angajează să nu folosim niciodată numele lui Dumnezeu pentru a justifica violența și ura față de alte tradiții religioase, să condamnăm orice formă de fanatism și de fundamentalism și să apărăm dreptul fiecăruia să aleagă și să acționeze după propria conștiință.

Dacă în trecut, chiar în numele religiei, s-au discriminat minoritățile etnice, culturale, politice și de alt tip, astăzi noi vrem să fim apărători ai identității și demnității fiecărei persoane și să învățăm noile generații să-i primească pe toți fără discriminări. De aceea, educația ne angajează să-l primim pe celălalt așa cum este, nu cum vreau eu ca el să fie, așa cum este, și fără a judeca și a condamna pe nimeni.

Dacă în trecut drepturile femeilor, ale minorilor, ale celor mai slabi n-au fost respectate mereu, astăzi ne angajăm să apărăm cu fermitate aceste drepturi și să învățăm noile generații să fie glas al celor fără glas. De aceea, educația ne solicită să respingem și să denunțăm orice încălcare a integrității fizice și morale a fiecăruia. Și educația trebuie să ne facă să înțelegem că bărbatul și femeia sunt egali în demnitate: nu vor fi discriminări.

Dacă în trecut am tolerat exploatarea și prădarea casei noastre comune, astăzi, mai conștienți de rolul nostru de păzitori ai creației încredințate nouă de Dumnezeu, vrem să fim voce a naturii care strigă pentru supraviețuirea sa și să ne formăm pe noi înșine și noile generații la un stil de viață mai sobru și eco-sustenabil. Ieri m-a impresionat mărturia unuia dintre oamenii de știință care a vorbit la întâlnirea noastră, a spus: „Nepoțica mea, abia născută, în 50 de ani va trebui să locuiască într-o lume nelocuibilă, dacă lucrurile sunt așa”. De aceea, educația ne angajează să iubim mama noastră pământul și să evităm irosirile de alimente și de resurse, precum și să fim mai copărtași de bunurile pe care Dumnezeu ni le-a dăruit pentru viața tuturor. Îmi vine în minte ceea ce spunea un înțelept, necatolic: „Dumnezeu iartă mereu. Noi iertăm uneori da și uneori nu. Natura nu iartă niciodată”.

Vrem să declarăm astăzi că tradițiile noastre religioase, din totdeauna protagoniste ale alfabetizării până la instruirea superioară, întăresc misiunea lor de a educa fiecare persoană în integralitatea sa, adică minte, mâini, inimă și suflet. Să se gândească ceea ce se simte și se face; să se simtă ceea ce se gândește și se face; să se facă ceea ce se simte și se gândește. Armonia integrității umane, adică toată frumusețea sa a acestei armonii.

Iubiți frați și surori, vă mulțumesc pentru participarea voastră și le mulțumesc și tuturor celor care din cauza pandemiei n-au putut să fie astăzi prezenți aici. Și acum vă invit la un scurt moment de tăcere pentru a-i cere lui Dumnezeu să lumineze mințile noastre, pentru ca dialogul nostru să fie rodnic și să ne poată ajuta să urmăm cu curaj căile noilor orizonturi educative.