Cateheze despre Scrisoarea către Galateni
10. Cristos ne‑a eliberat
miercuri, 6 octombrie 2021
Frați și surori, bună ziua!
Reluăm astăzi reflecția noastră despre Scrisoarea către Galateni. În ea, Sfântul Paul a scris cuvinte nemuritoare despre libertatea creștină. Ce este libertatea creștină? Astăzi ne vom opri asupra acestei teme: libertatea creștină.
Libertatea este o comoară care se apreciază realmente numai atunci când se pierde. Pentru mulți dintre noi, obișnuiți să trăim în libertate, adesea apare mai mult ca un drept dobândit decât ca un dar și o moștenire de păzit. Câte răstălmăciri în jurul temei libertății și câte viziuni diferite s-au ciocnit în decursul secolelor!
În cazul galatenilor, apostolul nu putea suporta ca acei creștini, după ce au cunoscut și au primit adevărul lui Cristos, să se lase atrași de propuneri înșelătoare, trecând de la libertate la sclavii: de la prezența eliberatoare a lui Isus la sclavia păcatului, a legalismului și așa mai departe. Și astăzi legalismul este o problemă a noastră, a atâtor creștini care se refugiază în legalism, în cazuistică. Așadar, Paul îi invită pe creștini să rămână tari în libertatea pe care au primit-o cu botezul, fără a se lăsa să fie puși din nou sub „jugul sclaviei” (Gal 5,1). El este pe bună dreptate gelos al libertății. Este conștient că unii „frați infiltrați” – așa îi numește – s-au strecurat în comunitate „ca să ne spioneze – așa scrie – libertatea pe care o aveam în Cristos Isus, pentru a ne face sclavi” (Gal 2,4), să ne întoarcem înapoi, și Paul nu poate tolera acest lucru. O predică ce ar trebui să închidă libertatea în Cristos n-ar fi niciodată evanghelică: ar fi probabil pelagiană sau jansenistă sau ceva de acest gen, dar nu evanghelică. Niciodată nu se poate forța în numele lui Isus, nu poate fi făcut sclav nimeni în numele lui Isus care ne face liberi. Libertatea este un dar care ne este dat la Botez.
Însă învățătura Sfântului Paul despre libertatea este mai ales pozitivă. Apostolul propune învățătura lui Isus, pe care o găsim și în Evanghelia lui Ioan: „Dacă rămâneți în cuvântul meu, sunteți cu adevărat discipolii mei și veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va elibera” (8,31-32). Așadar, chemarea este înainte de toate aceea de a rămâne în Isus, izvor al adevărului care ne eliberează. Așadar, libertatea creștină se întemeiază pe doi pilaștri fundamentali: primul, harul Domnului Isus; al doilea, adevărul pe care Cristos ni-l dezvăluie și care este el însuși.
Înainte de toate este dar al Domnului. Libertatea pe care galatenii au primit-o – și noi ca și ei cu Botezul – este rod al morții și învierii lui Isus. Apostolul concentrează toată predica sa pe Cristos, care l-a eliberat de legăturile cu viața sa trecută: numai din el provin roadele vieții noi conform Duhului. De fapt, libertatea cea mai adevărată, cea din sclavia păcatului prin crucea lui Cristos. Chiar acolo unde Isus s-a lăsat pironit, s-a făcut sclav, Dumnezeu a pus izvorul eliberării omului. Acest lucru nu încetează să ne uimească: faptul că locul unde suntem despuiați de orice libertate, adică moartea, poate să devină izvor al libertății. Însă acesta este misterul iubirii lui Dumnezeu: acest lucru nu se înțelege cu ușurință, se trăiește. Isus însuși a anunțat asta când a spus: „De aceea mă iubește Tatăl, pentru că îmi dau viața pentru ca s-o iau din nou. Nimeni n-o ia de la mine, ci eu o dau de la mine însumi. Am putere să o dau și am putere să o iau din nou” (In 10,17-18). Isus realizează libertatea sa deplină când se lasă dus la moarte; el știe că numai în acest mod poate obține viața pentru toți.
Paul, știm asta, a experimentat personal acest mister de iubire. Pentru aceasta le spune galatenilor, cu o expresie extrem de îndrăzneață: „Am fost răstignit cu Cristos” (Gal 2,19). În acel act de unire supremă cu Domnul el știe că a primit cel mai mare dar al vieții sale: libertatea. De fapt, pe cruce a pironit „trupul împreună cu patimile și poftele” (5,24). Înțelegem câtă credință îl anima pe apostol, cât de mare era intimitatea sa cu Isus și în timp ce, pe de o parte, simțim că nouă ne lipsește asta, pe de altă parte, mărturia apostolului ne încurajează să mergem înainte în această viață liberă. Creștinul este liber, trebuie să fie liber și este chemat să nu se întoarcă pentru a fi sclav al preceptelor, al lucrurilor stranii.
Al doilea pilastru al libertății este adevărul. Și în acest caz este necesar să amintim că adevărul credinței nu este o teorie abstractă, ci realitatea lui Cristos viu, care atinge direct sensul zilnic și global al vieții personale. Câți oameni care nu au studiat, nici măcar nu știu să citească și să scrie dar au înțeles bine mesajul lui Cristos, au această înțelepciune care îi eliberează. Este înțelepciunea lui Cristos care a intrat prin intermediul Duhului Sfânt cu Botezul. Câți oameni găsim care trăiesc viața lui Cristos mai mult decât marii teologi de exemplu, oferind o mărturie mare despre libertatea evangheliei. Libertatea eliberează în măsura în care transformă viața unei persoane și o orientează spre bine. Pentru a fi cu adevărat liberi avem nevoie nu numai să ne cunoaștem pe noi înșine, la nivel psihologic, ci mai ales să facem adevăr în noi înșine, la un nivel mai profund. Și acolo, în inimă, să ne deschidem la harul lui Cristos. Adevărul trebuie să ne neliniștească – ne întoarcem la acest cuvânt atât de creștin: neliniștea. Noi știm că există creștini care nu se neliniștesc niciodată: trăiesc mereu la fel, nu există mișcare în inima lor, lipsește neliniștea. De ce? Pentru că neliniștea este semnalul că lucrează Duhul Sfânt în noi și libertatea este o libertate activă, provocată de harul Duhului Sfânt. Pentru aceasta spun că libertatea trebuie să ne neliniștească, trebuie să ne pună întrebări încontinuu, pentru ca să putem merge tot mai profund decât ceea ce suntem realmente. Descoperim în acest mod că drumul adevărului și al libertății este un drum obositor care durează toată viața. Este obositor a rămâne liber, este obositor; dar nu este imposibil. Curaj, să mergem înainte cu privire la asta, ne va face bine. Este un drum în care ne conduce și ne susține iubirea care vine din cruce: iubirea care ne revelează adevărul și ne dăruiește libertatea. Și acesta este drumul fericirii. Libertatea ne face liberi, ne face bucuroși, ne face fericiți.
* * *
Apel
Surori și frați,
Ieri, Conferința Episcopală și Conferința Călugărilor și Călugărițelor Francezi au primit raportul Comisiei independente cu privire la abuzurile sexuale în Biserică, având rolul să evalueze mărimea fenomenului agresiunilor și al violențelor sexuale făcute asupra minorilor din 1950 încoace. Din păcate, rezultă numere considerabile. Doresc să exprim victimelor tristețea mea și durerea mea pentru traumele pe care le-au îndurat și rușinea mea, rușinea noastră, rușinea mea, pentru prea lunga incapacitate a Bisericii de a le pune în centrul preocupărilor sale, asigurându-le rugăciunea mea. Și mă rog și să ne rugăm împreună toți: „Ție, Doamne, gloria, nouă, rușinea”: acesta este momentul rușinii. Îi încurajez pe episcopi și pe voi, iubiți frați care ați venit aici ca să împărtășiți acest moment, îi încurajez pe episcopi și pe superiorii călugărești să continue să facă toate eforturile pentru ca drame de acest fel să nu se repete. Exprim față de preoții din Franța apropiere și sprijin fratern în fața acestei încercări, care este dură, dar este salutară, și îi invit pe catolicii francezi să-și asume responsabilitățile pentru a garanta că Biserica este o casă sigură pentru toți. Mulțumesc.
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 06.10.2021
Publicarea pe acest sit: 06.10.2021
Etichete: Audiențe generale, Papa F, Despre scrisoarea către Galateni