Discursul Papei la întâlnirea cu reprezentanţii lumii culturii, ştiinţei şi artei

Discursul Papei Ioan Paul al II-lea
la întâlnirea cu reprezentanții lumii culturii, științei și artei
vineri, 24 mai 2002

Doamnelor și Domnilor,

1. Sunt bucuros să mă întâlnesc cu voi, reprezentanți ai diferitelor forme de expresie ale culturii și artei. Fiecare cu specializările voastre, voi faceți oarecum să fie prezent aici întreg poporul bulgar. Mă adresez vouă cu respect și cu admirație, conștient de delicata și importanta contribuție pe care o aduceți la nobila acțiune de construire a unei societăți care încurajează „înțelegerea reciprocă și disponibilitatea pentru colaborare prin schimbul generos de bunuri culturale și spirituale” (Slavorum Apostoli, 27).

Sunt profund recunoscător pentru nobilele cuvinte de bun venit care au exprimat sentimentele celor prezenți și ale tuturor celor care, în diferite moduri, au făcut posibilă vizita mea în frumoasa voastră țară. Îi salut cu căldură pe promotorii campaniei „Clopote pentru pace”, și le ofer cu bucurie acest „clopot al Papei”, în speranța că sunetul său va chema copiii și tinerii din Bulgaria la datoria și sarcina de a dezvolta relații de prietenie și de înțelegere reciprocă între națiunile lumii.

2. Această întâlnire are loc într-o zi de o importanță specială, Bulgaria celebrând astăzi sărbătoarea Sfinților Frați Ciril și Metodiu, vestitori curajoși ai Evangheliei lui Cristos și fondatori ai limbii literare și ai culturii popoarelor slave. Pomenirea lor liturgică are o importanță specială, din moment ce este în același timp „sărbătoarea alfabetului bulgar”. Aceasta nu îi privește doar pe credincioșii ortodocși și catolici, ci este o ocazie pentru toți de a reflecta asupra patrimoniului cultural care își are originea în activitatea celor doi Sfinți Frați din Tesalonic.

Hanul proto-bulgar Omurtag scria pe coloana conservată în Veliko Trnovo, în biserica celor Patruzeci Sfinți Martiri: „Omul, chiar dacă trăiește bine, moare, și un altul se naște. Fie ca cei ce se nasc mai târziu, când vor vedea scrise acestea, să își amintească de cel care le-a compus” (AA.VV., Izvoarele istoriei bulgare, ed. Otechestwo, Sofia 1994, pag. 24). Doresc deci ca această întâlnire a noastră să fie un act solemn și comun de venerare și de recunoștință față de Sfinții Ciril și Metodiu, pe care în 1980 i-am proclamat Patroni ai Europei, împreună cu Sfântul Benedict de Norcia, și care chiar și astăzi au multe să ne învețe pe toți, fie că suntem din Răsărit sau din Apus.

3. Introducând Evanghelia în cultura popoarelor pe care le-au evanghelizat, Sfinții Frați – cu geniala și originala lor creație a alfabetului – au câștigat merite speciale. Pentru a răspunde necesităților slujirii lor apostolice, ei au tradus Sfintele Cărți în limba locală, pentru uzul liturgic și catehetic, punând astfel bazele literaturii în limbile popoarelor slave. De aceea, ei sunt considerați nu numai apostoli ai slavilor, ci și părinții culturii slave. Cultura este expresia întrupată în istorie a identității unui popor; ea modelează sufletul unei națiuni, care se recunoaște pe sine cu anumite valori, se exprimă în simboluri precise, și comunică prin propriile ei semne.

Prin discipolii lor, misiunea Sfinților Ciril și Metodiu a fost minunat consolidată în Bulgaria. Aici, mulțumită Sfântului Clement de Ohrid, au fost fondate centre dinamice de viață monastică, iar alfabetul chirilic a cunoscut o puternică dezvoltare. Tot de aici s-a răspândit creștinismul în alte țări, ajungând chiar, prin România, în străvechea Rusie kieveană, și răspândindu-se apoi spre Moscova și spre alte regiuni răsăritene.

Opera Sfinților Ciril și Metodiu a constituit o contribuție excepțională la formarea rădăcinilor creștine comune ale Europei, a acelor rădăcini care prin profunzimea și vitalitatea lor au creat un solid punct de referință cultural care nu poate fi ignorat de nici o încercare serioasă de a reconstrui într-un mod nou și actual unitatea Continentului.

4. Inspirația călăuzitoare a uriașei opere a Sfinților Ciril și Metodiu a fost credința creștină. Cultura și credința nu numai că nu sunt incompatibile, ci mai mult, sunt strâns legate precum este fructul de copac. Este un fapt incontenstabil acela că, de-a lungul secolelor, Bisericile Creștine din Răsărit și din Apus au promovat și răspândit în rândul popoarelor o iubire pentru cultura proprie și respectul pentru culturile celorlalți. Aceasta explică construirea mărețelor biserici și lăcașuri de cult, caracterizate de splendoare arhitecturală și umplute cu imagini sacre, precum icoanele, rod al rugăciunii și penitenței, precum și al bunului gust și al tehnicii artistice rafinate. Acesta este de asemenea și motivul creerii nenumăratelor documente și scrieri cu caracter religios și cultural, în care se exprimă și se desăvârșește geniul popoarelor, crescând spre o tot mai matură identitate națională.

Moștenirea culturală pe care Sfinții din Tesalonic au lăsat-o popoarelor slave a fost rodul copacului credinței lor, adânc înrădăcinat în sufletele lor. Ulterior, noi ramuri au crescut pe acel copac și noi roade au fost aduse, pentru îmbogățirea în continuare a acestui patrimoniu remarcabil de gândire și artă pe care lumea îl datorează națiunilor slave.

5. Experiența istorică demonstrează faptul că proclamarea credinței creștine nu a înăbușit, ci a integrat și exultat autenticele valori umane și culturale proprii geniului țărilor în care a fost predicată. Ea a contribuit de asemenea la deschiderea lor reciprocă, ajutându-le să depășească ostilitățile și să creeze un patrimoniu spiritual și cultural comun, necesar pentru relații stabile și constructive de pace.

Cei angajați în edificarea unei unități europene autentice nu pot ignora această realitate istorică, ce are o elocvență indiscutabilă. Așa cum am spus în altă ocazie, „marginalizarea religiilor, care au contribuit și continuă să contribuie la cultura și la umanismul de care Europa este în mod legitim mândră, mi se pare în același timp o nedreptate și o eroare de perspectivă” (Discurs adresat Corpurilor Diplomatice acreditate pe lângă Sfântul Scaun, 10 ianuarie 2002, nr. 2). Evanghelia nu sărăcește și nu distruge acele lucruri pe care fiecare individ, popor sau națiune le recunoaște și le înfăptuiește ca fiind bune, adevărate și frumoase (cf. Slavorum Apostoli, 18).

6. Privind înapoi, trebuie să recunoaștem că, alături de o Europă a culturii cu mari mișcări filosofice, artistice și religioase, alături de o Europă a muncii cu cuceririle tehnologice și informaționale ale secolului recent încheiat, există din nefericire și o Europă a dictaturilor și a războaielor, o Europă a sângelui, a lacrimilor și a actelor de o cruzime îngrozitoare. Poate tocmai datorită acestor experiențe amare ale trecutului, Europa de astăzi pare supusă unei tot mai puternice ispite a scepticismului și a indiferenței în fața erodării treptate a principiilor morale fundamentale ale vieții personale și sociale.

Trebuie să reacționăm. În aceste timpuri agitate este imperios să se afirme faptul că, pentru a-și redescoperi propria identitate profundă, Europa trebuie să se întoarcă la rădăcinile ei creștine, și în special la lucrarea unora precum Benedict, Ciril și Metodiu, a căror mărturie oferă o contribuție esențială la refacerea spirituală și morală a Continentului.

Acesta este deci mesajul Patronilor Europei și al tuturor Sfinților și misticilor creștini care au dat mărturie despre Evanghelie în rândul popoarelor Europei: ultimul „de ce?” al vieții și istoriei umane ne-a fost dat în Cuvântul lui Dumnezeu, care s-a întrupat pentru a răscumpăra omul din răul păcatului și din abisul suferinței.

7. În acest sens, salut cu vie apreciere proiectul Episcopilor catolici de a traduce în limba bulgară Catehismul Bisericii Catolice: Catehismul „are drept scop să prezinte o expunere organică și sintetică a conținutului esențial și fundamental al învățăturii catolice, privind atât credința cât și morala, în lumina Conciliului Vatican II și a ansamblului Tradiției Bisericii. Izvoarele lui principale sunt Sfânta Scriptură, Sfinții Părinți, Liturgia și Magisteriul Bisericii” (Prolog, 11).

Doresc în mod simbolic să vă încredințez Catehismul și acelora dintre voi care, deși ne-catolici, împărtășiți cu noi același Botez, pentru ca ei să poată cunoaște îndeaproape ce crede și ce predică Biserica Catolică.

8. Călugărul Paisij, de la mănăstirea Chiliandar, observa pe bună dreptate că o Națiune cu un trecut glorios are dreptul la un viitor splendid (cf. Istoriya slavyanobolgarskaya, 1722-1773).

Stimate Doamne, stimați Domni, Papa Romei privește spre voi cu încredere și reafirmă în fața voastră convingerea sa privind măreața sarcină care a fost încredințată oamenilor de cultură, pentru conservarea și transmiterea științei și înțelepciunii care a inspirat de-a lungul istoriei viața popoarelor lor.

Mă rog ca Bulgaria, frumoasa Țară a Trandafirilor, să aibă un „viitor splendid”; astfel, continuând să fie un loc de întâlnire între Răsărit și Apus, să poată, cu binecuvântarea Atotputernicului Dumnezeu, să prospere în libertate, în progres și în pace!