Discursul Papei la întâlnirea cu profesorii și studenții Facultății Teologică Pontificală Marianum

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
la întâlnirea cu profesorii și studenții
Facultății Teologice Pontificale Marianum
24 octombrie 2020

Iubiți frați și surori,

Vă salut și vă felicit pentru a șaptezecea aniversare a întemeierii Facultății voastre teologice! Mulțumesc, părinte cancelar, pentru cuvintele dumneavoastră respectuoase. Marianum, încă de la naștere, este încredințat în grija Slujitorilor Mariei. Așadar urez fiecăruia dintre voi să trăiți slujirea după exemplul Mariei, „slujitoarea Domnului” (Lc 1,38). Un stil marian, un stil care va folosi mult teologiei, Bisericii și vouă.

Am putea să ne întrebăm: mariologia folosește astăzi Bisericii și lumii? Desigur, răspunsul este da. A merge la școală la Maria înseamnă a merge la școală de credință și de viață. Ea, învățătoare pentru că este discipolă, învață bine alfabetul vieții umane și creștine. Însă există și un alt aspect, legat de prezent. Trăim în timpul Conciliului al II-lea din Vatican. Niciun alt Conciliu în istorie n-a dat mariologiei atâta spațiu cât este cel dedicat ei de capitolul al VIII-lea din Lumen gentium, care încheie și într-un anumit sens sintetizează întreaga constituție dogmatică despre Biserică. Asta ne spune că timpurile pe care le trăim sunt timpuri ale Mariei. Însă avem nevoie s-o redescoperim pe Sfânta Fecioară Maria după perspectiva Conciliului. Așa cum Conciliul a evidențiat frumusețea Bisericii întorcându-se la izvoare și ștergând praful care se depusese peste ea de-a lungul secolelor, tot așa minunățiile Mariei se vor putea redescoperi mai bine mergând la inima misterului său. Acolo reies două elemente, evidențiate bine de Scriptură: ea este mamă și femeie. Și Biserica este mamă și femeie.

Mamă. Recunoscută de Elisabeta ca „mamă a Domnului” (v. 43), Theotokos este și mama noastră a tuturor. De fapt, discipolului Ioan, și în el fiecăruia dintre noi, Domnul pe cruce a spus: „Iat-o pe mama ta!” (In 19,27). Isus, în acea oră mântuitoare, ne dădea viața sa și Duhul său; și n-a lăsat ca lucrarea sa să se împlinească fără a ne-o da pe Sfânta Fecioară Maria, pentru că vrea ca în viață să mergem cu o mamă, mai mult cu cea mai bună dintre mame (cf. Exortația apostolică Evangelii gaudium, 285). Sfântul Francisc de Assisi o iubea tocmai pentru că este mamă. Despre el s-a scris că „înconjura cu iubire de nedescris pe Mama Domnului Isus, datorită faptului că l-a făcut frate al nostru pe Stăpânul Maiestății” (Sfântul Bonaventura, Legenda major, 9,3: FF 1165). Sfânta Fecioară Maria l-a făcut frate pe Dumnezeul nostru și ca mamă poate să facă mai fraterne Biserica și lumea.

Biserica are nevoie să redescopere inima sa maternă, care bate pentru unitate; însă are nevoie și Pământul nostru, pentru a fi din nou casa tuturor fiilor săi. Sfânta Fecioară Maria dorește asta, „vrea să dea naștere unei lumi noi, în care toți să fim frați, unde să fie loc pentru fiecare rebutat al societăților noastre” (Scrisoarea enciclică Fratelli tutti, 278). Avem nevoie de maternitate, de cel care să genereze și să regenereze viața cu duioșie, pentru că numai darul, îngrijirea și împărtășirea țin împreună familia umană. Să ne gândim la lumea fără mame: nu are viitor. Interesele și profitul, singure, nu dau viitor, ba chiar uneori măresc inegalități și nedreptăți. În schimb mamele fac ca fiecare fiu să se simtă acasă și dau speranță.

Marianum este chemat așadar să fie o instituție fraternă, nu numai prin climatul familial frumos care vă distinge, ci deschizând și noi posibilități de colaborare cu alte institute, care vor ajuta la lărgirea orizonturilor și la rămânerea în pas cu timpurile. Există frică, uneori, de a ne deschide, crezând că pierdem propriile specificuri, însă când intrăm în joc pentru a da viață și a genera viitorul nu greșim, pentru că facem precum mamele. Și Maria este mamă care învață arta întâlnirii și a mersului împreună. Este frumos, așadar, ca, precum într-o mare familie, la Marianum să unească tradiții teologice și spirituale diferite, care să contribuie și la dialogul ecumenic și interreligios.

Sfânta Fecioară Maria – acesta este celălalt element esențial – este femeie. Realitatea mariologică probabil cea mai veche din Noul Testament spune că Mântuitorul s-a „născut din femeie” (Gal 4,4). După aceea, în evanghelie Maria este femeia, noua Eva, care de la Cana la Calvar intervine pentru mântuirea noastră (cf. In 2,4; 19,26). În sfârșit, este femeia îmbrăcată în soare care se îngrijește de descendența lui Isus (cf. Ap 12,17). Așa cum mama face din Biserică o familie, tot așa femeia face din noi un popor. Nu întâmplător evlavia populară se inspiră cu naturalețe din Sfânta Fecioară Maria. Este important ca mariologia s-o urmeze cu atenție, s-o promoveze, uneori s-o purifice, rămânând mereu atentă la „semnele timpurilor mariane” care străbat epoca noastră.

Între acestea este tocmai rolul femeii: esențială pentru istoria mântuirii, nu poate decât să fie esențială pentru Biserică și pentru lume. Însă câte femei nu primesc demnitatea datorată lor! Femeia, care l-a adus pe Dumnezeu în lume, trebuie să poată aduce darurile sale în istorie. Este nevoie de iscusința sa și de stilul său. Are nevoie de ea teologia, pentru ca să nu fie abstractă și conceptuală, ci delicată, narativă, vitală. Îndeosebi mariologia poate contribui să aducă în cultură, și prin artă și poezie, frumusețea care umanizează și insuflă speranță. Și este chemată să caute spații mai demne pentru femeie în Biserică, pornind de la demnitatea baptismală comună. Pentru că Biserica, așa cum am spus, este femeie. Ca Maria, este mamă, ca Maria.

Părintele Rupnik a făcut un tablou, care pare să fie un tablou al Sfintei Fecioare Maria, și nu este. Pare că Sfânta Fecioară Maria este în prim plan, și în schimb mesajul este: Sfânta Fecioară Maria nu este în prim plan. Ea îl primește pe Isus și cu mâinile, ca niște scări, îl coboară. Este synkatabasis a lui Cristos prin Sfânta Fecioară Maria: condescendența. Și Cristos se prezintă ca un prunc însă Domn, cu Legea în mână. Însă și ca fiu al femeii, slab, agățându-se de mantia Sfintei Fecioare Maria. Această operă a părintelui Rupnik este chiar un mesaj. Și cine este Maria pentru noi? Cea care, pentru fiecare dintre noi, îl coboară pe Cristos: Cristos plinătate a lui Dumnezeu, Cristos om care s-a făcut slab pentru noi. Cristos om care s-a făcut slab pentru noi. O vedem pe Sfânta Fecioară Maria astfel: cea care-l introduce pe Cristos, care îl trece pe Cristos, care l-a născut pe Cristos, și rămâne mereu femeie. Este așa de simplu… Și să cerem ca Sfânta Fecioară Maria să ne binecuvânteze. Eu voi da acum binecuvântarea vouă tuturor, cerând ca să putem avea mereu în noi acel spirit de fii și de frați. Fii ai Mariei, fii ai Bisericii, frați între noi.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 24.10.2020
Publicarea pe acest sit: 25.10.2020
Etichete: ,

Comentariile sunt închise.