Discursul Papei la întâlnirea cu poporul marocan

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
la întâlnirea cu poporul marocan, autorități,
societatea civilă și corpul diplomatic
Esplanade de la Tour Hassan (Rabat),
sâmbătă, 30 martie 2019

Maiestate,
Altețe regale,
Stimate autorități ale regatului din Maroc,
Membri ai corpului diplomatic,
Dragi prieteni marocani,

As-Salam Alaikum!

Sunt fericit să calc pe pământul acestei țări, bogate în multe frumuseți naturale, păstrătoare de vestigii de civilizații antice și martoră a unei istorii fascinante. Doresc înainte de toate să exprim recunoștința mea sinceră și cordială Maiestății Sale Mohamed al VI-lea pentru invitația sa gentilă și pentru primirea călduroasă pe care, în numele întregului popor marocan, mi-a rezervat-o puțin mai înainte, îndeosebi pentru cuvintele respectuoase pe care mi le-a adresat.

Această vizită este pentru mine motiv de bucurie și recunoștință pentru că îmi permite înainte de toate să descopăr bogățiile țării voastre, ale poporului vostru și ale tradițiilor voastre. Recunoștință care se transformă în oportunitate importantă pentru a promova dialogul interreligios și cunoașterea reciprocă între credincioșii din cele două religii ale noastre, în timp ce comemorăm – după opt sute de ani – întâlnirea istorică dintre sfântul Francisc de Assisi și sultanul al-Malik al-Kamil. Acel eveniment profetic demonstrează că curajul întâlnirii și al mâinii întinse sunt o cale de pace și de armonie pentru omenire, acolo unde extremismul și ura sunt factori de diviziune și de distrugere. În afară de asta, urez ca stima, respectul și colaborarea dintre noi să contribuie la aprofundarea legăturilor noastre de prietenie sinceră, pentru a permite comunităților noastre să pregătească un viitor mai bun noilor generații.

Aici pe acest pământ, punte naturală între Africa și Europa, doresc să reafirm necesitatea de a uni eforturile noastre pentru a da un nou impuls construirii unei lumi mai solidare, mai angajate în efortul onest, curajos și indispensabil al unui dialog care respectă bogățiile și specificurile fiecărui popor și ale fiecărei persoane. Aceasta este o provocare pe care toți suntem chemați s-o primim, mai ales în acest timp în care se riscă să se facă din diferențe și din nerecunoașterea reciprocă motive de rivalitate și dezagregare.

Este deci esențial, pentru a participa la edificarea unei societăți deschise plurale și solidare, să se dezvolte și să se asume constant și fără cedări cultura dialogului ca drum de parcurs; colaborarea drept conduită; cunoașterea reciprocă drept metodă și criteriu (cf. Document despre fraternitatea umană, Abu Dhabi, 4 februarie 2019). Aceasta este calea pe care suntem chemați s-o urmăm fără a înceta vreodată, pentru a ne ajuta să depășim împreună tensiunile și neînțelegerile, măștile și stereotipurile care duc mereu la frică și la contrapoziție; și astfel să deschidem calea spre un spirit de colaborare rodnică și respectuoasă. De fapt este indispensabil să se opună fanatismului și fundamentalismului solidaritatea tuturor credincioșilor, având ca referințe inestimabile ale acțiunii noastre valorile care ne sunt comune. În această perspectivă, sunt bucuros să pot vizita peste puțin timp Institutul Mohamed al VI-lea pentru imami, predicatori și predicatoare, voit de Maiestatea Voastră, cu scopul de a furniza o formare adecvată și sănătoasă împotriva tuturor formelor de extremism, care duc adesea la violență și la terorism și care, în orice caz, constituie o ofensă adusă religiei și lui Dumnezeu însuși. De fapt știm cât de necesară este o pregătire corespunzătoare a viitorilor conducători religioși, dacă vrem să reînsuflețim adevăratul simț religios în inimile noilor generații.

De aceea, un dialog autentic ne invită să nu subevaluăm importanța factorului religios pentru a construi punți între oameni și pentru a înfrunta cu succes provocările evocate mai înainte. De fapt, respectând diferențele noastre, credința în Dumnezeu ne face să recunoaștem demnitatea eminentă a fiecărei ființe umane, precum și drepturile sale inalienabile. Noi credem că Dumnezeu a creat ființele umane egale în drepturi, obligații și demnitate și că le-a chemat să trăiască drept frați și să răspândească valorile binelui, carității și păcii. Iată pentru ce libertatea de conștiință și libertatea religioasă – care nu se limitează numai la libertatea de cult ci trebuie să permită fiecăruia să trăiască după propria convingere religioasă – sunt legate inseparabil cu demnitatea umană. În acest spirit, avem nevoie mereu să trecem de la simpla toleranță la respect și la stimă față de alții. Pentru că este vorba de a-l descoperi și a-l primi pe celălalt în particularitatea credinței sale și să ne îmbogățim reciproc cu diferența, într-o relație marcată de bunăvoință și de căutarea a ceea ce putem face împreună. Înțeleasă astfel, construirea de punți între oameni, din punctul de vedere al dialogului interreligios, cere să fie trăită sub semnul convivialității, prieteniei și, mai mult, al fraternității.

Conferința internațională despre drepturile minorităților religioase în lumea islamică, ținută la Marrakech în ianuarie 2016, a tratat această problemă. Și mă bucur că ea a permis să se condamne orice folosire instrumentală a unei religii pentru a le discrimina sau agresa pe celelalte, subliniind necesitatea de a merge dincolo de conceptul de minoritate religioasă în favoarea celui de cetățenie și de recunoaștere a valorii persoanei, care trebuie să îmbrace un caracter central în orice orânduire juridică.

Consider un semn profetic și crearea Institutului Ecumenic Al Mowafaqa, la Rabat, în 2012, din inițiativă catolică și protestantă în Maroc, Institut care vrea să contribuie la promovarea ecumenismului, precum și a dialogului cu cultura și cu islamul. Această inițiativă lăudabilă exprimă preocuparea și voința creștinilor care trăiesc în această țară să construiască punți pentru a manifesta și a sluji fraternitatea umană.

Toate sunt parcursuri care vor opri „instrumentalizarea religiilor pentru a incita la ură, la violență, la extremism sau la fanatismul orb și vor pune capăt folosirii numelui lui Dumnezeu pentru a justifica acte de ucidere, exil, terorism și asuprire” (Document despre fraternitatea umană, Abu Dhabi, 4 februarie 2019).

Dialogul genuin pe care vrem să-l dezvoltăm ne face să luăm în considerare și lumea în care trăim, casa noastră comună. De aceea, Conferința internațională despre schimbările climatice, COP 22, ținută tot aici în Maroc, a atestat încă o dat conștientizarea multor națiuni a necesității de a proteja planeta în care Dumnezeu ne-a așezat să trăim și de a contribui la o adevărată convertire ecologică pentru o dezvoltare umană integrală. Exprim apreciere pentru toți pașii înainte făcuți în acest domeniu și mă bucur de punerea în practică a unei adevărate solidarități între națiuni și popoare, cu scopul de a găsi soluții juste și durabile la flagelurile care amenință casa comună și însăși supraviețuirea familiei umane. Împreună, într-un dialog răbdător și prudent, deschis și sincer, putem spera să găsim răspunsuri adecvate, pentru a inversa curba încălzirii globale și a reuși să dezrădăcinăm sărăcia (cf. Enciclica Laudato si’, 175).

La fel, grava criză migratoare pe care o înfruntăm astăzi este pentru toți un apel urgent de a căuta mijloacele concrete pentru a dezrădăcina cauzele care constrâng atâtea persoane să părăsească țara lor, familia lor, și să ajungă adesea marginalizate, refuzate. Din acest punct de vedere, tot aici în Maroc, în decembrie 2018, Conferința interguvernamentală despre Pactul mondial pentru o migrație sigură, ordonată și regulamentară a adoptat un document care vrea să fie un punct de referință pentru întreaga comunitate internațională. În același timp, este adevărat că rămâne încă mult de făcut, în special pentru că trebuie să se treacă de la angajamentele luate cu acel document, cel puțin la nivel moral, la acțiuni concrete și, în special, la o schimbare de dispoziție față de migranți, care să le afirme ca persoane, nu ca numere, care să li se recunoască în fapte și în deciziile politice drepturile și demnitatea. Voi știți cât de mult am la inimă soarta, adesea teribilă, a acestor persoane, care, în mare parte, n-ar părăsi țările lor dacă n-ar fi constrânse. Sper că Marocul, care cu mare disponibilitate și ospitalitate deosebită a primit acea Conferință, va voi să continue să fie, în comunitatea internațională, un exemplu de umanitate pentru migranți și refugiați, pentru ca ei să poată fi, aici, ca și în altă parte, primiți cu umanitate și protejați, să se poată promova situația lor și să fie integrați cu demnitate. Când condițiile o vor permite, ei vor putea decide să se întoarcă acasă în condiții de siguranță, respectând demnitatea lor și drepturile lor. Este vorba de un fenomen care nu va găsi niciodată o soluție în construirea de bariere, în răspândirea fricii de celălalt sau în negarea de asistență celor care aspiră la o legitimă îmbunătățire pentru ei înșiși și pentru familiile lor. Știm că și consolidarea unei adevărate păci trece prin căutarea dreptății sociale, indispensabilă pentru a corecta dezechilibrele economice și dezordinile politice care au fost mereu factori principali de tensiune și de amenințare pentru întreaga omenire.

Maiestate și stimate autorități, dragi prieteni! Creștinii se bucură pentru locul făcut lor în societatea marocană. Ei vor să facă partea lor în edificarea unei națiuni solidare și prospere, având la inimă binele comun al poporului. Din acest punct de vedere, angajarea Bisericii catolice din Maroc, în operele sale sociale și în domeniul educației prin școlile sale deschise elevilor de orice confesiune, religie și origine, mi se pare semnificativă. Pentru aceasta, în timp ce îi aduc mulțumire lui Dumnezeu pentru drumul parcurs, permiteți-mi să-i încurajez pe catolici și pe creștini să fie aici, în Maroc, slujitori, promotori și apărători ai fraternității umane.

Maiestate și stimate autorități, dragi prieteni! Vă mulțumesc încă o dată, precum și întregului popor marocan, pentru primirea voastră așa de călduroasă și pentru atenția voastră respectuoasă. Shukran bi-saf! Atotputernicul, îndurător și milostiv, să vă ocrotească și să binecuvânteze Marocul! Mulțumesc.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 30.03.2019
Publicarea pe acest sit: 30.03.2019
Etichete: ,

Lasă un răspuns