Discursul Papei la întâlnirea cu migranții

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
la întâlnirea cu migranții
sediul Caritas-ului diecezan,
sâmbătă, 30 martie 2019

Dragi prieteni,

Sunt bucuros să am această posibilitate de a vă întâlni în timpul vizitei mele în regatul Marocului. Este vorba pentru mine de o ocazie reînnoită pentru a exprima apropierea mea de voi toți, și cu voi să înfrunt o rană mare și gravă care continuă să sfâșie începuturile acestui secol al XXI-lea. Rană care strigă la cer. Și de aceea nu vrem ca indiferența și tăcerea să fie cuvântul nostru (cf. Ex 3,7). Încă și mai mult când se constată că sunt multe milioane refugiații și ceilalți migranți forțați care cer protecție internațională, fără a număra victimele traficului de persoane și ale noilor forme de sclavie alate în mâna organizațiilor criminale. Nimeni nu poate fi indiferent în fața acestei dureri.

Mulțumesc monseniorului Santiago pentru cuvintele sale de primire și pentru angajarea Bisericii în slujba migranților. Îi mulțumesc și lui Jackson pentru mărturia sa; vă mulțumesc vouă tuturor, migranți și membri ai asociațiilor care sunt în slujba lor, veniți aici astăzi după-amiază pentru a ne întâlni împreună, pentru a întări legăturile dintre noi și a continua să ne angajăm pentru a garanta condiții de viață demnă pentru toți. Și mulțumesc copiilor! Aceștia sunt speranța. Pentru aceștia trebuie să luptăm, pentru aceștia. Ei au drept, drept la viață, drept la demnitate. Să luptăm pentru ei. Toți suntem chemați să răspundem la numeroasele provocări puse de migrațiile contemporane, cu generozitate, promptitudine, înțelepciune și clarviziune, fiecare după propriile posibilități (cf. Mesaj pentru Ziua Mondială a Migrantului și a Refugiatului 2018).

În urmă cu câteva luni s-a desfășurat, aici în Maroc, Conferința interguvernamentală de la Marrakech care a ratificat adoptarea Pactului mondial pentru o migrație sigură, ordonată și regulamentară. „Pactul despre migrații constituie un important pas înainte pentru comunitatea internațional care, în cadrul Națiunilor Unite, tratează pentru prima dată la nivel multilateral tema într-un document important” (Discurs adresat membrilor Corpului Diplomatic acreditat la Sfântul Scaun, 7 ianuarie 2019).

Acest Pact permite să se recunoască și să se conștientizeze că „nu este vorba numai de migranți” (cf. Tema Zilei Mondiale a Migrantului și a Refugiatului 2019), ca și cum viețile lor ar fi o realitate străină sau marginală, care nu are nimic de-a face cu restul societății. Ca și cum calitatea lor de persoane cu drepturi ar rămâne „suspendată” din cauza situației lor actuale; „efectiv un migrant nu este mai mult uman sau mai puțin uman în funcție de situarea sa de o parte sau de alta a unei frontiere” [1].

Ceea ce este în joc este fața pe care vrem să ne-o dăm ca societate și valoarea fiecărei vieții. S-au făcut mulți și pozitivi pași înainte în diferite domenii, în special în societățile dezvoltate, dar nu putem uita că progresul popoarelor noastre nu se poate măsura numai din dezvoltarea tehnologică sau economică. El depinde mai ales de capacitatea de a ne lăsa mișcați și înduioșați de cel care bate la ușă și cu privirea sa discreditează și micșorează puterea tuturor idolilor falși care ipotechează și reduc la sclavie viața; idoli care promit o fericire iluzorie și efemeră, construită la marginea realității și a suferinței altora. Cum devine pustiu și inospitalier un oraș când pierde capacitatea compasiunii! O societate fără inimă… o mamă sterilă. Voi nu sunteți marginalizați, sunteți în centrul inimii Bisericii.

Am voit să ofer patru verbe – a primi, a proteja, a promova și a integra – pentru ca aceia care vor să ajute să facă mai concretă și reală această alianță mai degrabă să se poată implica în mod înțelept decât să tacă, mai degrabă să ajute decât să izoleze, mai degrabă să edifice decât să abandoneze.

Dragi prieteni, aș vrea să reafirm aici importanța pe care o îmbracă aceste patru verbe. Ele formează ca un cadru de referință pentru toți. De fapt, în această angajare suntem cu toții implicați – în moduri diferite, dar toți implicați – și toți suntem necesari pentru a garanta o viață mai demnă, sigură și solidară. Îmi place să cred că primul voluntar, asistent, ajutător, prieten al unui migrant este un alt migrant care cunoaște personal suferința drumului. Nu se pot gândi strategii de mare însemnătate, capabile să dea demnitate, limitându-se la acțiuni asistențialiste față de migrant. Lucru de care nu se poate face abstracție, dar insuficient. Este necesar ca voi migranții să vă simțiți primii protagoniști și gestionari în tot acest proces.

Aceste patru verbe pot ajuta să se realizeze alianțe capabile să răscumpere spații în care să se primească, să se protejeze, să se promoveze și să se integreze. În definitiv, spații în care să se dea demnitate.

„Luând în considerare scenariul actual, a primi înseamnă înainte de toate a oferi migranților și refugiaților posibilități mai ample de intrare sigură și legală în țările de destinație” (Mesaj pentru Ziua Mondială a Migrantului și a Refugiatului 2018). Lărgirea canalelor migratoare regulamentare este de fapt unul dintre obiectivele principale ale Pactului mondial. Această angajare comună este necesară pentru a nu acorda noi spații „negustorilor de carne umană” care speculează asupra viselor și asupra nevoilor migranților. Atât timp cât această angajare nu va fi realizată pe deplin, va trebui să se înfrunte realitatea urgentă a fluxurilor iregulare cu dreptate, solidaritate și milostivire. Formele de expulzare colectivă, care nu permit o gestionare corectă a cazurilor particulare, nu trebuie să fie acceptate. Pe de altă parte, parcursurile de regularizare extraordinare, mai ales în cazurile de familie și de minori, trebuie să fie încurajate și simplificate.

A proteja înseamnă a asigura apărarea „drepturilor și a demnității migranților și refugiaților, independent de statusul lor migratoriu” (ibid.). Privind realitatea din această regiune, protecția trebuie asigurată înainte de toate de-a lungul căilor migratorii, care adesea sunt, din păcate, teatre de violență, exploatare și abuzuri de orice fel. Aici pare necesar să se acorde o atenție deosebită și migranților aflați în situație de mare vulnerabilitate, numeroșilor minori neînsoțiți și femeilor. Este esențial să se poată garanta tuturor o asistență medicală, psihologică și socială adecvată pentru a reda demnitate celui care a pierdut-o de-a lungul drumului, așa cum fac cu dăruire lucrătorii din această structură. Și printre voi există unii care pot da mărturie cât de importante sunt aceste servicii de protecție, pentru a da speranță, pentru timpul în care sunt găzduiți în țările care i-au primit.

A promova înseamnă a asigura tuturor, migranți și locali, posibilitatea de a găsi un ambient sigur unde să se realizeze integral. Această promovare începe cu recunoașterea că nimeni nu este un rebut uman, ci este purtător al unei bogății personale, culturale și profesionale care poate aduce multă valoare acolo unde se află. Societățile de primire vor fi îmbogățite dacă știu să valorizeze cât mai bine contribuția migranților, prevenind orice tip de discriminare și orice sentiment xenofob. Învățarea limbii locale, ca vehicul esențial de comunicare interculturală, va fi mult încurajată, așa ca orice formă pozitivă de responsabilizare a migranților față de societatea care îi primește, învățând să respecte persoanele și legăturile sociale, legile și cultura, pentru a oferi astfel o contribuție întărită dezvoltării umane integrale a tuturor.

Dar să nu uităm că promovarea umană a migranților și a familiilor lor începe și de la comunitățile de origine, acolo unde trebuie să fie garantată, împreună cu dreptul de a emigra, și acela de a nu fi constrânși să emigreze, adică dreptul de a găsi în patrie condiții care să permită o viață demnă. Apreciez și încurajez eforturile programelor de cooperare internațională și de dezvoltare transnațională desprinsă de interese de parte, în care migranții sunt implicați ca protagoniști principali (cf. Discurs adresat participanților la forumul internațional despre „migrație și pace”, 21 februarie 2017).

A integra înseamnă a se angaja într-un proces care să valorizeze în același timp patrimoniul cultural al comunității care primește și cel al migranților, construind astfel o societate interculturală și deschisă. Știm că nu este deloc ușor a intra într-o cultură care ne este străină – atât pentru cel care sosește, cât și pentru cel care primește -, a ne pune în locul persoanelor atât de diferite de noi, a înțelege gândurile lor și experiențele lor. Astfel, adesea, renunțăm la întâlnirea cu celălalt și ridicăm bariere pentru a ne apăra (cf. Omilie în Ziua Mondială a Migrantului și a Refugiatului, 14 ianuarie 2018). Așadar a integra cere să nu ne lăsăm condiționați de frici și de ignoranță.

Aici este un drum de parcurs împreună, ca adevărați colegi de călătorie, o călătorie care-i angajează pe toți, migranți și locali, în edificarea de orașe primitoare, plurale și atente la procesele interculturale, orașe capabile să valorizeze bogăția diferențelor în întâlnirea cu celălalt. Și în acest caz mulți dintre voi pot da mărturie personal cât de esențială este o asemenea angajare.

Dragi prieteni migranți, Biserica recunoaște suferințele care marchează drumul vostru și le îndură cu voi. Ajungând la voi în situațiile voastre atât de diferite, ea ține să amintească faptul că Dumnezeu vrea să facă din noi toți niște ființe vii. Ea dorește să fie alături de voi pentru a construi cu voi ceea ce este cel mai bun pentru viața voastră. Pentru că fiecare om are drept la viață, fiecare om are dreptul de a avea vise și de a putea găsi locul său just în „casa comună” a noastră! Fiecare persoană are drept la viitor.

Aș vrea să exprim iarăși recunoștința mea tuturor persoanelor care s-au pus în slujba migranților și refugiaților din lumea întreagă, și astăzi în mod deosebit vouă, lucrători din Caritas, care aveți onoarea de a manifesta iubirea milostivă a lui Dumnezeu atâtor frați și surori ai noștri în numele întregii Biserici, precum și tuturor asociațiilor partenere. Voi știți bine și experimentați că pentru creștin „nu este vorba numai de migranți”, ci însuși Cristos bate la ușile noastre.

Domnul, care în timpul existenței sale pământești a trăit în propriul trup suferința exilului, să vă binecuvânteze pe fiecare dintre voi, să vă dea forța necesară pentru a nu vă descuraja și pentru a fi unii pentru alții „port sigur” de primire.

Mulțumesc!

Notă:
[1] Discurs al Maiestății Sale regele Marocului la Conferința interguvernamentală despre migrații, Marrakech, 10 decembrie 2018.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 30.03.2019
Publicarea pe acest sit: 30.03.2019
Etichete: ,

Lasă un răspuns