Discursul Papei la întâlnirea cu personalul medical de la St. Louis Hospital

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
la întâlnirea cu personalul medical
de la St. Louis Hospital
Bangkok, 21 noiembrie 2019

Dragi prieteni,

Sunt bucuros că am oportunitatea de a mă întâlni cu voi, personalul medical, sanitar și auxiliar de la spitalul St. Louis și din alte spitale catolice și centre caritative. Mulțumesc directorului pentru cuvintele sale respectuoase de prezentare. Pentru mine este o binecuvântare să asist, personal, la această slujire prețioasă pe care Biserica o oferă poporului thailandez, în special celor mai nevoiași. Salut cu afect Surorile Sfântului Paul de Chartres, precum și celelalte călugărițe prezente aici, și vă mulțumesc pentru dedicarea tăcută și bucuroasă acestui apostolat. Voi ne permiteți să contemplăm fața maternă a Domnului care se apleacă pentru a unge și a ridica pe fiii săi: mulțumesc.

Mi-a făcut plăcere să aud cuvintele directorului despre principiul care animă acest spital: „Ubi caritas, Deus ibi est”, „Unde este iubire, acolo este Dumnezeu”. De fapt, tocmai în exercitarea carității noi creștinii suntem chemați nu numai să manifestăm că suntem discipoli misionari, ci și să verificăm fidelitatea urmării noastre și cea a instituțiilor noastre: „Adevăr vă spun: tot ce ați făcut unuia dintre frații mei cei mai mici, mie mi-ați făcut” (Mt 25,40), spune Domnul. Discipoli misionari sanitari care se deschid la „o fraternitate mistică, contemplativă, care știe să privească la măreția sacră a aproapelui, care știe să-l descopere pe Dumnezeu în fiecare ființă umană, […] pentru a căuta fericirea celorlalți așa cum o caută Tatăl lor bun” (Exortația apostolică Evangelii gaudium, 92).

Din acest punct de vedere, voi faceți una din cele mai mari fapte de milostivire, pentru că angajarea voastră sanitară merge mult dincolo de o simplă și lăudabilă practicare a medicinei. Această angajare nu se poate reduce numai la realizarea câtorva acțiuni sau programe determinate, ci trebuie mers dincolo, deschiși la neprevăzut. A primi și a îmbrățișa viața așa cum ajunge la Secția Primiri Urgențe a spitalului pentru a fi tratată cu o pietate specială, care se naște din respectul și din iubirea față de demnitatea tuturor ființelor umane. Și procesele de vindecare cer și revendică forța unei ungeri capabile să restituie, în toate situațiile care trebuie străbătute, o privire care dă demnitate și care susține.

Voi toți, membri ai acestei comunități sanitare, sunteți discipoli misionari când, privind un pacient, învățați să-l chemați pe nume. Știu că uneori slujirea voastră poate să fie grea și obositoare; trăiți în mijlocul situațiilor extreme, și asta cere ca să puteți fi însoțiți și asistați în munca voastră. De aici importanța de a dezvolta o pastorație a sănătății în care, nu numai pacienții, ci toți membrii acestei comunități să se poată simți însoțiți și susținuți în misiunea lor. Știți și că eforturile voastre și munca atâtor instituții pe care le reprezentați sunt mărturia vie a îngrijirii și a atenției pe care suntem chemați să le demonstrăm față de toate persoanele, îndeosebi față de bătrâni, tineri și cei mai vulnerabili.

Anul acesta, Spitalul St. Louis celebrează a 120-a aniversare a fondării sale. Câte persoane au primit alinare în durerea lor, au fost mângâiate în oprimările lor și însoțite în singurătatea lor! Aducând mulțumire lui Dumnezeu pentru darul prezenței voastre în cursul acestor ani, vă cer să faceți în așa fel încât acest apostolat, și altele asemănătoare, să fie tot mai mult semn și emblemă a unei Biserici în ieșire care, voind să trăiască propria misiune, găsește curajul de a duce iubirea vindecătoare a lui Cristos la toți cei care suferă.

La sfârșitul acestei întâlniri voi vizita bolnavii, invalizii, și astfel voi putea să-i însoțesc, măcar un pic, în durerea lor.

Toți știm că boala aduce mereu cu sine mari întrebări. Prima noastră reacție poate să fie aceea de a ne răzvrăti și chiar de a avea momente de descumpănire și dezolare. Este strigătul de durere, și este bine să fie așa: Isus însuși l-a îndurat și l-a însușit. Cu rugăciunea și noi vrem să ne unim cu strigătul său.

Unindu-ne cu Isus în pătimirea sa descoperim forța apropierii sale de fragilitatea noastră și de rănile noastre. Este o invitație de a ne prinde de viața sa și de jertfa sa. Dacă uneori simțim în noi „pâinea suferinței și apa chinului”, ne rugăm să putem găsi, într-o mână întinsă, și ajutorul necesar pentru a descoperi întărirea care vine de la Domnul care „nu stă ascuns” (cf. Is 30,20) ci stă aproape de noi și ne însoțește.

Să punem această întâlnire și viața noastră sub ocrotirea Mariei, sub mantia ei. Ea să-și îndrepte ochii săi plini de milostivire spre noi, în special în momentul de durere, de boală și de orice formă de vulnerabilitate. Ea să vă ajute cu harul de a-l întâlni pe Fiul în trupul rănit al persoanelor pe care le slujiți.

Vă binecuvântez pe voi toți și familiile voastre. Și vă cer, cu rugăminte, să nu uitați să vă rugați pentru mine. Mulțumesc!

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 21.11.2019
Publicarea pe acest sit: 21.11.2019
Etichete: , ,

Lasă un răspuns