Discursul Papei la întâlnirea cu participanții la cursul despre căsătorie și familie

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
adresat participanților la Cursul de formare
despre căsătorie și familie promovat de
Tribunalul Rota Romana

joi, 27 septembrie 2018

Iubiți frați și surori,

Cu bucurie vă întâlnesc la încheierea cursului de formare despre căsătorie și familie, promovat de dieceza de Roma și de Tribunalul Rota Romana. Adresez fiecăruia dintre voi salutul meu cordial și îi mulțumesc cardinalului vicar, decanului de la Rota Romana și celor care au colaborat pentru aceste zile de studiu și de reflecție. Ele v-au dat ocazia de a examina provocările și proiectele pastorale referitoare la familie, considerată ca biserică familială și sanctuar al vieții. Este vorba despre un domeniu apostolic vast, complex și delicat, căruia este necesar să i se dedice energie și entuziasm, cu intenția de a promova Evanghelia familiei și a vieții. Cum să nu amintim, în această privință, viziunea amplă și clarvăzătoare a predecesorilor mei, îndeosebi a sfântului Ioan Paul al II-lea, care au promovat, cu curaj, cauza familiei, decisivă și de neînlocuit pentru binele comun al popoarelor?

Pe urma lor am dezvoltat această temă, în special în exortația apostolică Amoris laetitia, punând în centru urgența unui drum serios de pregătire pentru căsătoria creștină, care să nu se reducă la puține întâlniri. Căsătoria nu este numai un eveniment „social”, ci un adevărat sacrament care comportă o pregătire adecvată și o celebrare conștientă. De fapt, legătura matrimonială cere din partea logodnicilor o alegere conștientă, care tratează voința de a construi împreună ceva ce niciodată nu va fi trădat sau abandonat. În diferite dieceze din lume se dezvoltă inițiative pentru a face mai adaptată la situația reală pastorația familială, înțelegând cu această expresie în primul rând însoțirea logodnicilor la căsătorie. Este important să se ofere logodnicilor posibilitatea de a participa la seminarii și reculegeri de rugăciune, care să implice ca animatori, în afară de preoți, și perechi căsătorite experiența familială și experți în disciplinele psihologice.

De atâtea ori rădăcina ultimă a problematicilor, care vin la lumină după celebrarea sacramentului nupțial, trebuie căutată nu numai într-o imaturitate ascunsă și îndepărtată care a explodat pe neașteptate, ci mai ales în slăbiciunea credinței creștine și în lipsa însoțirii ecleziale, în singurătatea în care sunt lăsați de obicei noii căsătoriți după celebrarea căsătoriei. Numai puși în fața cotidianității vieții împreună, care îi cheamă pe soți să crească pe un drum de dăruire și de jertfă, unii își dau seama că n-au înțeles pe deplin ceea ce urmau să înceapă. Și se descoperă nepotriviți, în special dacă se confruntă cu însemnătatea și valoarea căsătoriei creștine, în ceea ce privește repercusiunile concrete legate de indisolubilitatea legăturii, de deschiderea de a transmite darul vieții și de fidelitate.

Pentru aceasta reafirm necesitatea unui catecumenat permanent pentru sacramentul căsătoriei care se referă la pregătirea sa, celebrarea și primele timpuri care urmează. Este un drum împărtășit între preoți, lucrători pastorali și soți creștini. Preoții, mai ales parohii, sunt primii interlocutori ai tinerilor care doresc să formeze o nouă familie și să se căsătorească în sacramentul căsătoriei. Însoțirea slujitorului hirotonit îi va ajuta pe viitorii soți să înțeleagă că o căsătorie între un bărbat și o femeie este semn al unirii nupțiale între Cristos și Biserică, făcându-i conștienți de semnificația profundă a pasului pe care urmează să-l facă. Cu cât va fi mai aprofundat și extins în timp drumul de pregătire, cu atât tinerele perechi vor învăța să corespundă la harul și la forța lui Dumnezeu și vor dezvolta și „anticorpii” pentru a înfrunta inevitabilele momente de dificultate și de trudă ale vieții conjugale și familiale.

În cursurile de pregătire pentru căsătorie este indispensabil să se reia cateheza inițierii creștine la credință, ale cărei conținuturi nu trebuie considerate știute sau ca și cum ar fi fost dobândite deja de logodnici. În schimb, de cele mai multe ori mesajul creștin este în întregime de redescoperit pentru cel care a rămas pe loc la vreo noțiune elementară din catehismul de la Prima Împărtășanie și, dacă merge bine, de la Mir. Experiența învață că timpul pregătirii pentru căsătorie este un timp de har, în care perechea este deosebit de disponibilă să asculte Evanghelia, să-l primească pe Isus ca învățător de viață. Printr-o sinceră atitudine de primire a perechilor, un limbaj adecvat și o prezentare clară a conținuturilor este posibil să se activeze dinamici care să depășească lacunele foarte răspândite astăzi: fie lipsa de formare catehetică, fie carența unui simț filial al Bisericii, care și el face parte din fundamentele căsătoriei creștine.

Cea mai mare eficacitate a îngrijirii pastorale se realizează acolo unde însoțirea nu se termină cu celebrarea căsătoriei, ci „escortează” cel puțin primii ani de viață conjugală. Prin colocvii cu fiecare cuplu și momente comunitare, este vorba de a-i ajuta pe tinerii căsătoriți să dobândească instrumentele și suporturile pentru a trăi vocația lor. Și asta nu se poate întâmpla decât printr-un parcurs de creștere în credința cuplurilor înseși. Fragilitatea care, sub acest profil se întâlnește adesea în tinerii care se apropie de căsătorie face necesar să fie însoțit drumul lor dincolo de celebrarea căsătoriei. Și asta – ne spune tot experiența – este o bucurie pentru ei și pentru cei care-i însoțesc. Este o experiențe de maternitate bucuroasă, când noii căsătoriți sunt obiect al îngrijirilor atente ale Bisericii care, pe urmele Învățătorului său, este mamă grijulie care nu abandonează, nu rebutează, ci se apropie cu duioșie, îmbrățișează și încurajează.

Cu privire la acei soți care experimentează probleme serioase în relația lor și se află în criză, trebuie ajutați să reînsuflețească credința și să redescopere harul sacramentului; și, în anumite cazuri – de evaluat cu corectitudine și libertate interioară – să se ofere indicații corespunzătoare pentru a întreprinde un proces de nulitate. Cei care și-au dat seama de faptul că unirea lor nu este o căsătorie sacramentală adevărată și vor să iasă din această situați, pot să găsească în episcopi, în preoți și în lucrătorii pastorali sprijinul necesar, care se exprimă într-o atitudine de ascultare și de înțelegere. În această privință, normativa despre noul proces matrimonial constituie un instrument valabil, care cere să fie aplicat concret și fără deosebire de toți, la fiecare nivel eclezial, pentru că motivația sa ultimă este salus animarum! M-a îmbucurat să aflu că mulți episcopi și vicari judecătorești au primit și au pus în practică prompt noul proces matrimoniale, spre aducerea păcii conștiințelor, mai ales a celor mai săraci și depărtați de comunitățile noastre ecleziale.

Iubiți frați și surori, vă mulțumesc pentru angajarea voastră în favoarea vestirii Evangheliei familiei. Doresc ca orizontul pastorației familiale diecezane să fie tot mai vast, asumând stilul propriu al Evangheliei, întâlnindu-i și primindu-i și pe acei tineri care aleg să conviețuiască fără a se căsători. Este nevoie de a le mărturisi frumusețea căsătoriei! Duhul Sfânt să vă ajute să fiți făcători de pace și de mângâiere, în special pentru persoanele mai fragile și nevoiașe de sprijin și de atenție pastorală. Vă împart din inimă binecuvântarea mea și vă cer, cu rugăminte, să vă rugați pentru mine.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 27.09.2018
Publicarea pe acest sit: 27.09.2018
Etichete: ,

Lasă un răspuns